Antologie lirică VR
Teodora Coman
Poeme
Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2013
***
bunico, nu mai țese macrameuri pentru zestre
cei mai mulți desenăm insulele fericiților pe textura igrasiei
pe capotele ude din parcare
hai mai bine să ne rotisăm cruditatea la soare
pe andrelele tale
//
îmi place să ascult tonul ocupat din telefon:
o inimă începe să bată nebuneşte
dinăuntrul unui refuz
//
atât de inerte lucrurile atât de apropiate
le cântăresc ca pe organele defuncte cu acribia medicului legist
poate am să descopăr cauzele concrete care conduc la ratare
deja e seară. judec la rece trupul zilei întins pe masă
cine ştie dacă mâine am să revin la sentimente mai bune
//
îmi imaginez cum ți-a crescut în timp vocea
cum a făcut saltul evolutiv de la timbrul copilului la cel inconfundabil de acum
fazele de oscilație între subțire şi gros
exersarea disonanței într-un cor cu două vociadverse
acum te-ai desăvârşit până şi în şoapta cu care mă îmbunezi
oare cât de necopt şi de gol e un glas de femeie
fără coaja protectoare
a mărului lui Adam?
//
cât de uşor se şterge o rană de culoare cu miez de pâine
cum cureți farfuria atunci când nu te saturi
hai, tamponează cu bunele tale maniere:
rana varămâne lună în urma ta
//
e vremea pentru o schimbare radicală
în aerul domestic
cristalele din bolul de sticlă au semnele unei extracții
seamănă leit
cu pietrele pe care mi le-ar lua cineva de pe inimă
de ar fi acum aici
le arunc până nu mă cuprinde febra pentru fetişuri
slavă Domnului, am ce pune în loc
golul e spațiul cel mai maleabil din lume
tocmai am descoperit proprietățile decorative
ale tuturor pastilelor expirate din casă
le desfoliez până obțin efectul similar mixului de legume mexican
voi pune bolul atent aranjat în cel mai accesibil loc de pe masă
cuinstrucțiunea clar formulată pe etichetă:
‘a se lăsa special la îndemâna copiilor’
(în casa mea, ei sunt cei care auîntotdeauna
ultimul cuvânt)
//
mă bucur că te-ai oprit aşa nedumerit
mai rămâi acolo, la câțiva paşi distanță
tăcerea are prioritate între noi
ca burta femeii gravide
în fața trupului
//
nicio schimbare n-o să mă încălzească
variația termică e la fel de rea
ca o decizie luată la emoție
//
de cum te-am văzut, te-am adoptat imediat
erai pe gustul inimii mele
congestionat la față
ca un soare depăşit
de sarcina de-a-şi decreta
amurgul
//
aştept un semn cu emoție temperată
țipătul a învățat să îşi pună singur
mâna la gură
//
am fost atât de deschisă la prăbuşirea pe pat
că nu a mai fost nevoie să vină nimeni
să mă crucifice
//
stăm față în față cu paharele încă neatinse
tăblia mesei e cerul mâinilor eşuate în poală
tăcerea se face mai grea ca un sân
care se lasă
//
nu trebuie să stai lipit de mine să mă-nveți apropierea
e ca şi cum mi-ai face respirație gură la gură
pe viu
//
am luat aminte la măsurile de siguranță ale autorităților locale
pentru stâncile dislocate de pe Valea Oltului
poate că odată am să găsesc şi eu soluții la fel de eficiente
să învăț să previn alunecarea de teren a tăcerii în sporovăială
inevitabilă oricărei călătorii în autobuz
admir din mers plasele metalice ce țin rocile în frâu
mi-ar fi plăcut ca voalul să-mi fi fosttot de sârmă şi tot de culoarea ruginei
ca lumea să-şi fi dat seama înainte să apuc să zic da
că eram un spațiu amenajat corespunzător
pentru catastrofă
//
dragostea pare inertă aşa cum dormitează ea pe prag
dar simte mirosul de om de la distanță
dragostea îşi ostoieşte foamea şi setea
numai cu trup cald
dragostea mea n-are de gând să mănânce sănătos
dragostea mea nu-şi va schimba în ruptul capului
stilul de viață
//
orele se scurg încet
carnea congelată se va lepăda complet de sânge prin sita de strecurat
până mâine dimineață