MYTHOS continuă EQUINOX

 Fiecare instituție are, ca şi oamenii, în general, un timp al ei, un destin, o karmă... O viață prevăzută cu toate dichisurile: cu naştere, cu trăire şi cu moarte. O soartă cu toate cele trei atribute posibile: înființare, ființare şi desființare. Exact, dacă vă aduceți aminte, ca la compunerea de odinioară: început, cuprins şi încheiere. Dar, karma presupune, în plus, că viața, întâmplările, gesturile, gândurile, speranțele, credințele şi aspirațiile din intervalul prezentului, de acum, sunt determinate de viața, întâmplările, gesturile, gândurile, speranțele, credințele şi aspirațiile avute cândva, într-o existență anterioară... Aşa şi cu Centrul Dramatic MYTHOS din Ploieşti. El a fost înființat ca o continuare a Teatrului EQUINOX, a cărui activitatate a încetat, după 33 de ani, la finele toamnei trecute. Din motive asupra cărora nu este aici locul a insista, reamintindu-le (mai ales că, prin fatalul lor substrat politic, redeschid o rană dureroasă!). Sigur, pasionații mai pot face şi alte analogii convenabile, pe care hazardul le-a oferit cu grație: 33 de ani, vârsta la care Iisus a fost crucificat, urmată de Înviere, apoi, de învățăturile Sale, care s-au transmis din veac în veac şi de numele Lui pomenit întru veşnicie etc.etc... E problema lor. Problema noastră e să notificăm faptul că – aşa cum numai în urbea lui Nenea Iancu se poate întâmpla – entuziasmul unui ctitor cultural (în speță, al lui Mihai Vasile, artistul care a înființat EQUINOX şi, la stingerea acestuia, îl continuă cu MYTHOS!) nu s-a diminuat cu nimic. Cu un milimetru măcar nu s-a scurtat voința lui. Aşadar, înfrângerea a fost doar aparentă. Mihai Vasile nu şi-a pierdut nicio fărâmă din energiile sale clocotitoare, ci, dimpotrivă, permanența proiectivă, fervoarea l-au susținut în strădaniile sale tenace, aproape încăpățânate, ca, pe amintirea unei instituții, să reuşească să înființeze alta. La fel de frumoasă şi de strălucitoare. Pe ruinele unei cetăți, a ridicat alta. La fel de înaltă şi de maiestuoasă. Pe umbra unei idei, a izvodit alta. La fel de chibzuită şi de măiastră. Practic, prin tot ceea ce-şi propune să facă, de acum încolo, acest nou centru de excelență culturală, se continuă liniile de activitate, strategia de viață, ca să zicem aşa, weltanschauung-ul EQUINOX-ului. Prin urmare, MYTHOS nu e doar mitologie culturală, ci este şi, în egală măsură, teatru (cu tot cu „bagajul” acestuia, aflat în posesia lui M.V.!), apoi, antropologie, spectacol, etnologie, literatură, Festivalul „Nichita Stănescu”, din fiecare primăvară, precum şi, dar nu în ultimul rând, cinstirea tuturor valorilor spirituale din Ploieşti şi întreaga zonă a Prahovei. Altfel spus, mai patetic, readucerea acasă a culturii, aflată, din păcate, acum, în pericolul de a fi risipită, vitregită, omisă, duşmănită, ostracizată, alungată, hulită etc... Ne oprim, căci seria sinonimică o cunoaştem!