Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu

revista revistelor

Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2013

 APOSTROF 10 / 2013
Redactorul-şef Marta Petreu: S-a anunțat, în 7 octombrie a.c., rezultatul alegerilor de la Uniunea Scriitorilor. Realegerea dlui Nicolae Manolescu, cu 705 voturi (78,24%) – în vreme ce contracandidatul său, dl Dan Mircea Cipariu, a avut 196 de voturi (adică 21,75%) –, a fost previzibilă. Scriitorii au votat pe reprezentativitate şi pe proiecte, iar acela al dlui D. M. Cipariu promitea multe spectacole şi puține tipărituri. De fapt, în aceste vremuri, cînd necazurile se țin lanț şi banii sînt puțini sau deloc, n-are cum să fie comod să fii preşedintele Uniunii, pare mai degrabă o corvoadă. La fel, n-are cum să fie comod nici să fii primvicepreşedinte. Aşa că ne imaginăm dificultatea în care s-a aflat şi se află conducerea abia realeasă cînd, la fix o săptămînă după alegeri, a fost constrînsă să îşi înştiințeze revistele, printr-o circulară internă semnată de prim-vicepreşedinte, de dl Varujan Vosganian, că pentru semestrul al doilea al anului în curs nu mai există subvenții de la Ministerul Culturii şi că „rămîne în sarcina dumneavoastră obținerea de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor cu tiparul, difuzarea şi drepturile de autor“. Sîntem ca în anii 1990, ne spunem noi, cei la Apostrof, cînd am ținut revista în viață nici noi nu mai ştim exact cum… La „Dosar” – Blaga inedit, întocmit de Lucian Nastasă (dosar legat de „impostura academică şi universitară”; Lucian Blaga, în decembrie 1940, îl desființează pe autorul cărții „Filozofia românească”, profesor universitar: Dacă n-aş şti că autorul este d. Marin Ştefănescu, cartea mi s-ar părea o dezlănțuire iresponsabilă a unui creier în dizordine). În alte pagini, cronici şi eseuri de Irina Petraş, Ştefan Borbely, Ovidiu Pecican, Al. Săndulescu, Ştefan Bolea, G. Neagoe, Iulian Boldea.
 
CULTURA 38 / 2013
Din 17 octombrie. Teodora Dumitru: Intitulată „Comment enseigner l’histoire et les littératures pour former l’homme européen?“ – Cum să predăm istoria şi literatura pentru a forma omul european? –, a avut loc, în zilele de 4 şi 5 octombrie, sub cupola Academiei Române, a douăsprezecea ediție a seminarului internațional „Penser l’Europe“… Eugen Simion a răspuns, într-o amplă cooptare a lui Rabelais la tema conferinței bucureştene, că „Ştiința fără conştiință nu e decât ruina sufletului“ – şi, pe cale de consecință, a spiritului şi a culturii în sens larg… Teodora Dumitru reține şi nota de anxietate adusă de Bianca Burța-Cernat, care s-a întrebat dacă şi prin ce valori culturale Estul periferic ar putea capta interesul unui Occident aparent autosuficient, dar dintotdeauna admirat. Şi că oamenii politici prezenți la dezbatere – Ion Iliescu, Petre Roman şi Andrei Marga – au vehiculat şi cele mai pragmatice, mai „dezvrăjite“ opinii, într-un fel de anamneză a propriilor iluzii şi soluții raportate la realități: complexul de inferioritate românesc alimentat de condițiile obiective ale istoriei, constatat de Ion Iliescu; „democrația profitului“ care a guvernat, în opinia lui Petre Roman, tranziția noastră, făcând ca Europa de Est să capteze interesul Occidentului îndeosebi ca piață de desfacere; sau eşecul birocratizant al sistemului Bologna pe teren românesc, analizat de Andrei Marga. În concluziile dezbaterilor, Eugen Simion a insistat asupra caracterului real al discrepanței de receptare dintre marile şi micile culturi, deplângând lipsa de ecou a literaturii noastre în străinătate şi neglijarea unor mari poeți români care ar putea trece cu succes din patrimoniul național în cel european. În alte pagini, cronici şi analize de G. Neagoe, Angela Martin, Petre Răileanu, Monica Săvulescu Voudouri. Au rubrici: Rodica Grigore şi Andrei Ionescu, Constantin Coroiu sau C. Stoiciu. În continuare C. Stănescu comentează original reviste.
 
ARGEŞ 10 / 2013
Gh. Grigurcu (întrebat de Dumitru Aug. Doman: Credeți în prietenia literară?): Revistele, cenaclurile şi nu în ultimul rând generațiile ajung pepinierele prospere ale unor prietenii, să le zicem concesiv dubioase. „Prietenii” care fluctuează zi de zi în funcție de ascensiunea ori descensiunea personajelor care pot fi de folos… Nu o dată condeieri pe care-i cunosc foarte puțin, în raport cu care mă aflu departe de ceea ce s-ar putea numi măcar o „bună cunoştință”, fac caz de „prietenia” cu mine… Ce soi de prietenie e aceasta… N. Oprea subliniază din titlu: „Primul cronicar al Echinoxului: Petru Poantă” (Petru Poantă a dispărut la 66 de ani, în septembrie 2013). Apoi, Mircea Bârsilă: „Mitul vârstelor omenirii. Reverberații literare”. Interviu al Luciei Negoiță, căreia îi declară Radu Aldulescu: Mi-am asumat statutul de scriitor liber profesionist… Eu am o anume doză de anormalitate pe care n-am decât s-o iau la pachet cu felul meu de a scrie, cu ideea mea despre literatură şi de a mă integra în mediul literar... Postcomunismul nu m-a mai ajutat cu nimic şi mă refer aici la un sistem cultural care a dus de râpă atât literatura cât şi statutul social şi material al scriitorului…. Există un haos al valorilor. Interviu al lui Petruț Pârvescu, căruia îi mărturiseşte Gellu Dorian: Pot afirma că literatura română este foarte bună, că, deşi conține în structura ei foarte mulți scriitori de limbă română care nu fac parte, după unii critici şi istorii literari, din literatura română, ci din oricare altă literatură care, de asemenea, nu-i ia în seamă, că ea este reprezentată în competiții doar de câțiva scriitori, mereu aceiaşi, ceea ce dă impresia acolo unde se vrea promovată că suntem o literatură foarte săracă, sterilă, scrisă după rețete aplicate prost pe un schelet gata să dea în inaniție… Unde ne aflăm, în acest început de mileniu trei? Nu cumva în pragul dispariției limbii române şi implicit a literaturii române care se va conserva în eşantioanele în care de regulă se păstrează esențele? În alte pagini, poeme de G. Vulturescu şi Gellu Dorian, cronici şi eseuri de Ştefan Ion Ghilimescu, DAD, N. Coande, Magda Grigore, jurnal de Aurel Sibiceanu şi Leo Butnaru.
 
CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ 10 / 2013
Andrei Marga despre „Provocările României”: Ori de câte ori se produce răsturnarea de valori, în virtutea căreia cei mai puțin pregătiți îi controlează pe ceilalți, se ajunge la catastrofă. O catastrofă fizică (distrugeri de război, înfrângere militară, ocupație etc.), dar poate fi doar una valorică, al cărei indicator este, totuşi, măsurabil în sărăcia de performanțe. Nu se vede oare cu ochiul liber cât de mult depind companii şi instituții, publice sau private, de personalitatea celor care le conduc? În fapt, după multe indicii (lipsa viziunii dezvoltării în viitor, incapacitatea de a concepe un program, performanțele mediocre, stagnarea în rutină etc.), avem în multe locuri o gravă criză de personalități. Aceasta este una din crizele răspândite în societatea românească de azi. La „Dosar” continuă „Cazul Paul Goma” (Petru Ursache scrie: A fost adevăratul război pe care Ceauşescu l-a dus în timpul stăpânirii sale. Împotriva unui singur om: Paul Goma. Şi l-a pierdut ruşinos) şi „Cazul Nicolae Breban” (cu texte semnate de Nicoleta Sălcudeanu, Virgil Nemoianu, Magda Ursache şi Basarab Nicolescu; scrie Nicoleta Sălcudeanu: Forma de disidență aleasă de Nicolae Breban este una din cele mai virulente, deşi e judecat cu mefiență, atunci ca şi acum, din cauza faptului că în acel moment era membru al Comitetului Central al PCR. Dar gestul său nu este mai puțin îndrăzneț, se poate spune chiar dimpotrivă). În alte pagini, Augustin Buzura – 75, apoi „O nouă voce a societății civile” de N. Breban, „Revizionismul ca impostură culturală” de Th. Codreanu şi „Despre revizuiri şi revizionisme” de Adrian Dinu Rachieru. Cronici de Mihai Cimpoi, Ştefania Mincu, Bogdan Crețu.
 
CONVORBIRI LITERARE 9 / 2013
Din „Românii din Ucraina” de dr. Ion Popescu, parlamentar din Ucraina (un documentar de coşmar, legat de crimele ocupantului sovietic în Bucovina, început cu „prima confruntare dintre românii bucovineni şi armata sovietică, produs la 6 februarie 1941”), citez la întâmplare: Cea mai mare tragedie s-a produs anume la 1 aprilie 1941, când aproximativ 2.000-3.000 de locuitori din satele de pe valea Siretului au încercat să se refugieze în România (după ce NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România; să ne amintim, Bucovina de Nord şi Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940, alături de Basarabia – nota LIS). Ei însă au fost opriți de grănicerii sovietici în apropiere de satul Fântâna Albă, unde circa 200 de oameni au fost împuşcați, mulți au fost răniți sau, mai târziu, arestați şi reprimați. Cei care n-au fost secerați de gloanțe, fiind numai răniți, au fost prinşi, legați de cozile cailor, târâți la gropile comune, săpate din timp, unde au fost omorâți cu lovituri de hârlețe sau aruncați în ele de vii. Alții, după interogatoriile luate în beciurile NKVD-ului din Hliboca şi după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncați într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var. De reținut, apoi, „Carta transdisciplinarității (bis) destinată Cercului interior al Marelui Joc Transdisciplinar”, redactată de Michel Camus, publicată acum de Basarab Nicolescu. Serializată, plină de învățăminte, e şi „Istoria Muzeului Literaturii Române Iaşi sau o viață de muzeograf aşa cum a fost” de Constantin Parascan. De pe pagina 1, Cassian Maria Spiridon continuă „Vocația şi proza democrației” (comparând „viziunile” politice ale lui Max Weber din anii 1918-1919 cu problematica vremurilor de ieri şi azi). În alte pagini: N. Stroescu Stînişoară, Gh. Grigurcu, Al. Zub, Ioan Holban, Cristian Livescu, C. Dram, Dan Mănucă, Vasile Spiridon, Adrian Dinu Rachieru, Emanuele Ilie, Adrian G. Romilă, Ion Buzaşi, Liviu Papuc, Ovidiu Pecican, C. Coroiu, N. Crețu, Mircea Platon.
 
HYPERION 7-8-9 / 2013
Gellu Dorian, redactor-şef, dă sfaturi scriitorilor care au nevoie de… apărare (într-un editorial intitulat „Are nevoie Mircea Cărtărescu de apărare?”): Dacă vrea solidaritate, să fie solidar, care, la rândul lui, ca să nu fie ignorat, să nu ignore. A nu primi un premiu, a nu fi nominalizat la altul, a nu fi invitat la o manifestare sau alta. nu înseamnă că eşti marginalizat sau uitat, ignorat sau lipsit de importanță, ci, poate, toate acestea s-au născut şi din modul tău de a rezona cu lumea din care faci parte. În alte pagini, poeme şi interviu cu Ioan Es. Pop (e întrebat de Adrian Alui Gheorghe: „Ce înseamnă moralitate în literatură?”): Moralitatea decurge din conştiință. Literatura poartă cu sine, în modul cel mai neostentativ şi mai discret cu putință, conştiința autorului ei… Apoi poeme şi interviu cu Liviu Antonesei (care îi răspunde Petronelei Corobleanu: Credeți că literatura „nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte”?): Da, cred că e adevărat. Poți să citeşti mult, poți să te chinui şi să scrii, dar dacă nu ai şi noroc, nu te vizitează zeul”... Alte interviuri, luate de Andra Rotaru, cu Corin Braga, Dominic Stănescu, Denisa Comănescu („Acum îmi şterg urmele din Elveția. La final de bursă”), C. Abăluță. Şi încă două interviuri, unul luat Passionariei Stoicescu de către Radu Voinescu şi altul luat de Dorina Cioplea lui Constantin Iftime. Apoi, „Selecțiuni din intervențiile participanților la cea de-a V-a ediție a Congresului Național de Poezie” (şi poeme ale laureatului acestei ediții, Cassian Maria Spiridon). Proză de Dan Perşa, Doina Ruşti, D. Aug. Doman. Jurnal de Leo Butnaru. Cronici de Lucian Alecsa, V. Spiridon, Geo Vasile, Radu Voinescu. Eseu – Luca Pițu.