ANUL 2013, CU VALUL DEBUTURILOR, 2014, CU IMPORTANTE RESTAN?E

Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2 /2014

O scurtă retrospectivă asupra anului trecut ne oferă 22 de premiere de film românesc de lungmetraj, dintre care nouă sunt semnate de debutanți în filmul de ficțiune sau documentar. Dintre cinea?tii consacrați au reținut atenția spectatorilor Radu Gabrea cu docudrama Trei zile până la Crăciun ?i incitantul documentar Evrei de vânzare, Stere Gulea cu Sunt o babă comunistă, ecranizare a romanului omonim de Dan Lungu, Bogdan Dreyer cu Condamnat la viață, un remake după Moartea lui Ipu, cu Gerard Depardieu ?i Harvey Keitel în rolurile principale, Marian Cri?an cu Rocker, Călin Peter Netzer cu Poziția copilului, laureat cu Ursul de Aur la Berlin, dar candidat mai puțin norocos la lista scurtă a Oscarului pentru film străin, Când se lasă seara peste Bucure?ti sau Metabolism de Corneliu Porumboiu, Puzzle de Andrei Zincă, ce marchează revenirea pe platoul de filmare pentru marele actor ce este Dan Nuțu, Funeralii fericite, comedie amară regizată ?i jucată de Horațiu Mălăele, ecranizare a unui text semnat de Adrian Lustig, O vară foarte instabilă, sulfuros experiment de postmodernism filmic realizat de Anca Damian, Mamaia de Jesus del Cerro, cu Stela Popescu, deloc notabil, Domni?oara Cristina, ecranizare după o spectaculoasă proză de Mircea Eliade. Ultima versiune este semnată de Alexandru Maftei. Mai fericită interpretare mi s-a părut a fi cea a regretatului Viorel Sergovici, din 1992. Recunosc faptul că nu am văzut cel mai recent film semnat de Dan Chi?u, Déjà vu. Cam oximoronică treabă, nu-i a?a?

Şi acum despre debuturile, care dau consistență vieții cinematografice române?ti, ?i care, în ciuda tuturor opreli?tilor, fie guvernamentale, fie direct legate de prostie, adică incompetență, sau orgolii, se afirmă, chiar ?i numai cu fonduri particulare.

Bogdan Mustață ?i Alexandra Gulea, Valentin Hotea ?i Ionuț Teianu, Iulia Rugină, Igor Cobileanski, Deian Cărmăzan, Tudor Cristian Jurgiu ?i Toma Enache au debutat în 2013 cu opt filme de ficțiune ?i un documentar de mare impact. Din păcate pentru spectatorii din România, producția debutanților împreună cu celorlalte premiere enumerate anterior nu a adus în săli decât 1,83 la sută dintre spectatori. Nu este acest lucru cel mai elocvent exemplu de încurajare a propriei producții de film? Cu premii deloc visate cu un deceniu în urmă, cu aprecieri internaționale unanim favorabile, cu participări spectaculoase la cele mai importante competiții... Passons...

Bogdan Mustață face cu Lupu biografia unui copil nefericit în familie, îi moare tatăl, mama se consolează cu un vecin, iar el se află la vârsta primelor simptome ale dragostei. Cu spații neclare dramaturgic, filmul este ambițios, ?i nu ultimul rol jucat de senatorul Nicolaescu îi va aduce o mai tardivă recunoa?tere. Şi Alexandra Gulea se apleacă asupra aceleia?i vârste, în zona unui ora? de mineri, unde Matei, copil miner, conviețuie?te cu bunicul, dar la un moment dat î?i ia lumea în cap. Observația psihologică este mai precisă, drama se derulează fără spectaculoase sinuozități, într-un limbaj filmic clar ?i atent construit.

Valentin Hotea atacă, în Roxanne, tema descoperirii propriului Dosar de Securitate, care poate bulversa destine, care poate schimba vechi prietenii, care, efectiv, metamorfozează propria psihologie. O excelentă echipă de actori, Şerban Pavlu, Valeria Seciu, Mihai Călin, Diana Dumbravă ?i Anghel Damian ne spune o poveste, nu prea originală, dar cu multe conotații valabile pentru spectatorii de astăzi. O bună promisiune ce o a?teptăm onorată la al doilea film.

Afacerea Tănase, sau Leap?a pe murite (probabil un titlu de lucru) este debutul în documentarul de lungmetraj al scenaristului Ionuț Teianu (autor al pove?tii ecranizate de Tudor Giurgiu cu titlul Despre oameni ?i melci, film care l-a supărat tare pe Mircea Daneliuc, autorul Senatorului melcilor). Vezi Pisica ruptă, ediția a doua adăugită, 2013, editura Adenium, Ia?i. Ordinul dat de Ceau?escu pentru suprimarea fizică a doi oponenți ai regimului comunist, scriitorii Virgil Tănase ?i Paul Goma , constituie punctul de pornire ale acestui bine ritmat documentar despre enigmele anilor 80.

Iulia Rugină debutează cu un experiment riscant, Love Building, în care mai multe perechi încearcă să-?i regăsească echilibrul ?i satisfacția cu ajutorul a trei psihoterapeuți, interpretați de Dorian Boguță, Alexandru Papadopol ?i Drago? Bucur, chiar profesorii de actorie ai celor chemați să-?i spună ofurile sentimentale ?i sexuale. Actorii neprofesioni?ti, încă, nu sunt departe de profesorii lor, iar Iulia Rugină se dovede?te a fi o inspirată autoare, capabilă să facă bici dintr-o felie sau feliuță de viață.

Dacă La limita de jos a cerului ne devoalează un extrem de talentat cineast din Republica Moldova, Igor Cobileanski, faptul nu este singular. Scenariul filmului său este semnat de Corneliu Porumboiu, imaginea aparține lui Oleg Mutu, unul dintre cei mai importanți directori de imagine, pelicula este produsă de firma românească Saga Film, iar comedia amăruie a existențelor mici, dar cu multe probleme cucere?te prin umor, uneori absurd, alteori doar discret, fiind un excelent pa?aport pentru lumea mare a filmului.

Actorul Toma Enache sprijinit de multiple surse financiare private (Hagi, frații Becali etc.) a reu?it să vadă pe ecrane proiectul Nu sunt faimos, dar sunt aromân, poveste cam rocambolescă despre mitologia ?i destinul unui regizor aromân laureat cu Oscar. Cu mari carențe la capitolul scenariu, cu actori ce nu depă?esc faza de amatorism entuziast, cu deloc emoționante revederi sentimentale, dar cu o tu?ă de fantastic, inabil grefată pe realismul unor nefericite evenimente, pelicula lui Toma Enache rămâne doar un eseu lăudabil, ce se cuvine urmat de cinea?ti mai deprin?i cu gramatica filmului.

Un debut interesant este cel semnat de Deian Cărmăzan, fiul regizorului Ioan Cărmăzan, care, cu scenariul lui Titi Popescu ?i îndrumarea acestuia ca regizor secund, pune pe ecran o interesantă poveste polițistă, cu un Maigret de Sinaia, cu două cadavre, al căror deces nu spune nimic despre presupu?ii uciga?i, iar rezolvarea enigmelor ține de logica superioară a pove?tilor Agathei Christie sau Sebastian Japrisot. Pasărea neagră care râde se nume?te filmul, care se va afla pe ecrane în acest an.

În fine, cel mai important film la categoria debuturi, mi se pare a fi Câinele japonez, opera lui Tudor Cristian Jurgiu, auster portret al bătrâneții nefericite ?i însingurate (Costache Moldu, jucat de Victor Rebengiuc, ?i-a pierdut soția, iar avutul i-a pierit sub ape, fiul fiind departe de mulți ani, stabilit în Japonia cu o soție niponă ?i un băiețel, Koji). Fiul (Şerban Pavlu) va sosi în satul răvă?it de inundații, cu soția ?i nepotul lui Costache, iar relațiile între generații se vor derula în chip moromețian, cu trimiteri ?i concluzii edificatoare. Nepotul (Koji), alintat Cojiță, îi va face bunicului cadou jucăria la care ține cel mai mult, câinele, ?i astfel punțile se reunesc, depărtările dispar, fără umbră de sentimentalism gratuit sau melodramă vivace. Câinele japonez este un film demn de istoria acestor ani, în care se pare că relațiile interumane sunt mai afectate de media decât de propriile trăiri. Un remember necesar.

Restanțele se numesc Culorile de Viorica Me?ină (regizoarea care a ecranizat fericit Patul lui Procust), Closer The Moon de Nae Caranfil, care a avut premiera la New York, în decembrie, Anul Dragonului de Iulia Ghervas ?i Adina Popescu (produs ?i de HBO), Kira Kiralina de Dan Pița, Chuck Norris vs. Comunism de Ilinca Călugăreanu (documentar), O umbră de nor de Radu Jude, Kazimir de Dorian Boguță, Betoniera de Liviu Săndulescu (toate scurtmetraje), Odessa, documentar de Florin Iepan. Ele poartă drept an de fabricație marca 2013, dar se vor difuza, probabil, în acest an. Să sperăm că trecem de 2 la sută.