Cronica TV
Dan Iancu

POLITICĂ ?I MAI MULTE DELICATE?URI

Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2 /2014

 moto:
„Amatorismul consolidează pentru o lungă vreme mediocritatea.”
Grigore Le?e, Politică ?i delicatețuri, 9 martie 2014
 
Fiind gurmand, evident că orice emisiune cu bucătăreală mă ajută, iar una, unde oamenii ?tiu vorbi ?i au ce spune, e un magnet pentru mine, a?a că duminică, la 14:30 m-am pus cu „invitata” mea, o tocăniță, în fața televizorului la noua emisiune a lui Mircea Dinescu, Politică ?i delicatețuri.
Fără doar ?i poate autorul emisiunii se pricepe la gătit ?i rețetele lui sunt interesante, iar anumite stângăcii de mânuire a ustensilelor e numai dovada că nu suntem în fața unuia ?colit prin academii culinare. Pasiunea pentru arta gastronomică ține de o anume bucurie lăuntrică făcută din felul de a fi al omului respectiv. Răbdarea, curiozitatea ?i mai ales dorința de a-i bucura pe prietenii tăi dau măsura talentului tău în bucătărie. Am rămas uimit de dexteritatea cu care Mircea Dinescu a tăiat un cățel de usturoi ?i de grija de a explica unui novice, invitatului emisiunii, Grigore Le?e, fiecare acțiune a sa, spunându-i la un moment dat chiar „?ine minte!”, de parcă muzicianul ar fi plecat de acolo direct în bucătăria proprie, pentru a pune în practică sfaturile de-abia auzite. După capul meu nu e complicat să faci o mîncare. Cunosc destui care argumentează că ei nu ?tiu să facă decât ouă ?i cartofi prăjiți, dar sunt sigur că nici felurile acestea, aparent simple, nu le ies cum trebuie, pentru că ei funcționează după o lene asumată, ce le blochează mintea cu lozinci învățate aiurea. Aici se vedea că poetul dore?te să-i facă o bucurie prietenului său, iar amănuntele nu mai pot fi discutate.
Cum Mircea Dinescu este un iubitor al muzicii lăutăre?ti, nu putea să lipsească de la o masă boierească un taraf de lăutari spre bucuria lui Grigore Le?e, care îl ?i admiră pentru această aplecare ?i pentru vocea sa.
Din păcate discuția celor doi nu a fost ceea ce am a?teptat, ci un turneu de delicatețuri unde cei doi s-au lăudat unul pe altul. Pot înțelege că oamenii au valoare, că se pricep, că ?tiu, dar astea le cunoa?tem. A? fi vrut ceva mai interesant, care să te facă să te gînde?ti pînă duminica următoare la ce au spus ei acolo. În afară de citatul din moto, nu am remarcat ceva de nivelul a?teptat, iar unele afirmații îmi arată că un anume soi de conservatorism ingenuu bântuie clar prin mintea multora, de?i sunt oameni citiți.
Prin ’98 am mers la o întâlnire a unor antropologi de vârf de la noi din țară. Oamenii vorbeau de schimbarea obiceiurilor, de migrarea tineretului, de lipsa de dorință de a perpetua tradiții foarte vechi. Am întrebat de ce nu putem interveni pentru a le menține, iar răspunsul profesional a fost că e o gre?eală ?i oamenii nu sunt exponate de muzeu. Tipul acesta de eroare îl găse?ti destul de larg răspândit ca idee, iar descrierile paradisiace nu mai au vreo bază reală. Presupun că ?tiți despre scandalul cu episodul românesc al emisiunii celebrului bucătar Bourdain. Dus în Maramure?, acesta a asistat oripilat la tăierea porcului unde participanții erau toți îmbrăcați în haine curate, apretate, scoase chiar atunci din „lada de zestre”. Evident că omul ?i-a dat seama că asistă la o mascaradă ?i a comentat ca atare. La noi s-a făcut un întreg ?ir de comentarii negative încheiate cu înjurături ?i stucheli. Pentru cine a urmărit episoadele anterioare nu a fost vreo surpriză atitudinea personajului, dar mulți s-au simțit lezați de „atacul la țări?oară”. De ce ?i-ar scoate cineva hainele bune, de sărbătoare, ca să le murdărească fără noimă, dacă totul nu ar fi fost aranjat mai-nainte? De ce ar trebui ajutate ni?te comunități ca să trăiască ca acum două sute de ani? Omul are dreptul să meargă cu timpul său, iar tradițiile țin de intimitatea fiecăruia, nu de dorul de a fi expus într-un muzeu vivant.
Dorința de a conserva anumite lucruri e normală în condiții normale. Tradițiile evoluează precum oamenii ?i mai ales se adaptează. Nu e natural să silim, pentru că până la urmă e vorba de silire, anumite grupuri de oameni să se comporte în viața de zi cu zi, precum într-o farsă. Ei nu vor mai iubi portul sau obiceiul respectiv ?i acela moare sigur. E de plâns, desigur, aplecarea spre muzică proastă sau împopoțonarea cu mode aiurea, dar poate oamenii aceia nu au gradul de cultură care să-i facă să fie mândri cu ce au deja în casă. Problema cea mare e educația. ?ii la anume ceva nu pentru că ți se spune, ci pentru că ai fost învățat să iube?ti acel ceva. E la fel cu muzica lui Grigore Le?e. Vom vedea că el este apreciat doar de cei care au învățat s-o iubească. Cineva care nu ?tie de ce ?i cum, nu se va apropia de ea suflete?te. Poate va mima extazul, dar nu va simți ?i nici nu va transmite altcuiva plăcerea ce o simte cînd o ascultă. 
Din fericire, subliminal, cei doi protagoni?ti ne-au arătat că iubesc cu adevărat muzica bună ?i poezia minunată, cântând ?i recitând. Poate în afara teoretizărilor conservatoare, o mult mai bună propagandă era dacă vorbeau mai puțin ?i glăsuiau mai mult, a? zice. Poate episoade de viață, nu generalități neimportante, ar fi fost mai spumoase. A se vedea povestea cu beduinii din Egipt a lui Mircea Dinescu. Astfel de lucruri le a?tept de la o asemenea emisiune de duminică de după prânz. Poate gre?esc ?i oricum e primul episod dintr-o serie lungă, sper, la care mă voi uita măcar pentru rețetele cucoanelor de la început de secol douăzeci, la modul în care găte?te Mircea Dinescu, pentru a-l critica pe ascuns ?i pentru a vedea ce invitați de soi ne mai pregăte?te.
Era să uit încă o critică. Episodul a debutat cu mersul la piață. Am văzut cum poetul a cumpărat usturoi verde, pe care nu l-a folosit în rețeta vizionată, nucă, folosită la scordolea, dar cum a luat pe?tele rămâne un mister profund. Presupun, poate mă în?el, că era piața Obor din Bucure?ti, unde în pavilionul vechi există o sală numai cu pe?te din care pofte?ti. Ar fi fost instructiv să-l vedem pe autor alegând ?alăul, pentru că mulți habar n-au s-o facă. Cinstit să fiu eu a? elimina aceste peregrinări prin piețe, mai ales că la Cetate are cam tot ce-i trebuie. Sau nu o fi gătit la Cetate? Nu mă pricep.
Una peste alta mi-a plăcut ideea a?a că de-abia a?tept duminică la ora 14:30.
Notă:
Pentru cei care au pierdut emisiunea, o puteți vedea aici:
http://www.tvrplus.ro//editie-politica-si-delicateturi-195841