P A G I N I B A S A R A B E N E (anchetă şi antologie de texte)

 Să fim înțeleşi, nu naționalismul bățos cu spume ne mână-n luptă în acest demers publicistic, cât ataşamentul empatetic la valoare, oriunde s-ar exprima aceasta, în Bălți, Honolulu, New York sau Banatul sârbesc. 

Dintotdeauna, mi s-a părut firesc să-i consider pe scriitorii de expresie românească, domiciliați în Republica Moldova bunăoară, atâția câți am cunoscut şi citit, egalii mei, prieteni de departe, şi, cu o vorbă chipurile răsuflată, confrați întru scris. Personal, nu am făcut vreo disociere, decât în baza criteriului estetic/stăpânirii limbii şi a caracterului persoanei/calității umane, între un poet din Chişinău, să zicem, şi unul din Bihor, din Iaşi, Arad, Craiova, Cluj, Timişoara sau, mai nou, de pe Calea Victoriei 133. L-am prețuit pe tonicul Serafim Saka cu acelaşi „cântar” ca pe melancolicul translucid Florin Mugur. Între volumele unor Grigore Vieru, Virgil Mazilescu, Nicolae Dabija, Constanța Buzea, Ana Blandiana, Mircea Ciobanu, Emilian Galaicu-Păun, Mircea Cărtărescu, Mariana Codruț sau Irina Nechit, nu pe bază de „domițil” se stabilesc preferințele. Pe Irina Nechit, care mai la vale e resemnat-nemulțumită, pe bună dreptate, de circulația cărților/numelor autorilor de peste Prut şi integrarea lor în spațiul patriei-mame, o consider – pe citite, fireşte – printre cele mai autentice poete actuale de limba română. La fel pe soțul ei, excepționalul poet şi prozator Nicolae Popa, cel care, spre deosebire de jumătatea-i numită, zice, senin, relaxat, că el e bine-mersi în arealul cuvintelor/spiritului unor Eminescu şi Creangă. Îl cred pe Nicolae mot à mot, îndreptățită este şi Irina. Vitalie Ciobanu, cronicar al VR într-o vreme, recunoscut ca redutabil jurnalist, eseist şi prozator, are un punct de vedere lucid, convingător informat. Vitalie, Vitalie, cât ne lipseşte cronica ta la literatura transpruteană, se vede cu ochiul liber! Contribuția Eugeniei Bojoga, actualmente universitar clujean, cu stagii în străinătate – este chiar nepoata lui Eugen Coşeriu, ea însăşi autoare reputată în domeniu – conferă un temei ştiințific „blocului basarabean”, predominant liric (fatalitate!). Revelația acestor pagini se împarte între proza lui Vitalie Ciobanu, o capodoperă după gustul meu, Aura Maru, voce poetică de viitor, cred, pe linia europeană deschisă de Galaicu-Păun, şi „cel mai trist poet din Europa” ținut sub obroc, regretatul Eugen Cioclea (1948-2013). Racordul scrisului unor optzecişti ultrarafinați ca Vasile Gârneț sau Arcadie Suceveanu la exigențele literaturii naționale (y compris europene) e în afara oricărui comentariu. 

 

Pe lângă răspunsul la anchetă, poeților le-am „antologat” câte trei poeme reprezentative, prozatorilor şi eseiştilor un număr de semne rezonabil. Dintr-un eşantion de zece-douăsprezece nume, au răspuns invitației cei din filele alăturate. Selecția aparține autorilor. Mulțumiri şi pe această cale repondenților. Un gând recunoscător Irinei Nechit şi lui Emilian Galaicu-Păun, fără al căror sprijin colegial, „blocul basarabean” ieşea din câteva ferestre, poate fără uşă şi scară, fatal neîmplinit. 

Demersul va continua, paginile VR rămân deschise. Iar scriitori, în Basarabia, antologabili în orice publicație românească sau de limbă străină, încă mai sunt pentru alte câteva ediții.