Antologie lirică VR
Radu Alexandru

Poeme

Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 /2014

 Albastru chihlimbar
 
degeaba îmi ceri să ne oprim, eu mereu sunt oprit, niciodată n-o să ramâi în urmă; mă uit împrejur şi văd deşert, doar tu înoți în oceanul pustiit şi mă cauți disperată. Când mă găseşti totul se transformă, îți întind mâna şi dansăm. Ador cum cercetezi cu o curiozitate molipsitoare toate laturile şi colțurile lăzilor pline cu jucării, şi cum tremuri când vezi o înghețată. ?i cât de ciudat mă apuci de mână câteodată, mă tragi după tine pentru că fugi după stele şi colonii îndepărtate. Mirosul tău dulceag când te culci lângă cadavre şi lumina ochilor tăi albaştri când norii se despart, iar în mine se zvârcolesc puricii de apă. Vrei să-mi guşti buzele, dar se retrag. Încerci să te proiectezi în orbitele mele, despicându-mi albul cu pete de cerneală. Aşa că-ți coşi corset din oasele mele, ca ploaia să te uite, dansând pe ponton, cu husa în care îmi țineam singurul palton. Mai ții minte cum te-am prins în el când te-ai urcat pe scară să culegi planetele prin găurile din tavan? Erai preocupată să nu mă uit pe sub rochia ta. Dar m-am uitat şi ne-am văzut evaporați la cafenea. Erai fără cizme, te uitai la mine în timp ce îți încalzeai palmele pe ceaşca de cafea. Acum aveam ochii albaştri în care te reflectai perfect, iar tu ochii mei uşor galbui în care eram eu nemişcat. Nu mai aveam nevoie de alți ochi. 
 
 
Coapse
 
Ea are o poză cu mine care are marginile tăiate. În ea gândesc secolul 21, stând în piscina de aminoacid, în timp ce ea îmi mângâie axonii întinşi. În scurt timp, începe să cânte greața de dimineață ca o aubadă. Numele ei îmi amintea de un râu celebru. Îmi umpluse pielea de autografe ca să mă sufoce. Nu am vrut să se strice aşa că am învelit-o în plastic şi pânză de păianjen. Curând au venit toate speciile să-şi depună ouălele. Niciodată nu o să ştiu ce să fac cu tine. Cum să-ți iradiez buruienile când se încolăcesc pe pulpe. Ce să spun să sune clopoțelul. Pe care şină de metrou, să-ți spun să păşeşti când cauți marea. În ce ghetou să te ascunzi când ne vine scârțâitul. Câte straturi de scotch să pun de jur imprejur, să ne lipim coapsele, ca să formăm un corp. Prin ce chirurgii să te miros mereu, până îmi pleznesc celulele. Adună-mi, te rog, granulele si punele-n canistră, să mă poți trage pe nas. Te voi lovi atât de tare. Pielea ta arzândă te va lipi de tavan, ca să nu te sufoci în propria vomă. Vreau să-ți aminteşti tot. Eram goi, unul în celălalt şi ne construiam, cu bormaşina, noi orificii misterioase, pe care să le explorăm. Apoi limbile noastre, ca doi fluturi – li s-au împletit aripile, pe moartea Julietei. Ne-am trezit un secol mai târziu la ora 15. Întârziasem deja la cafenea. La 2 făcusem schimb de sânge de cel puțin zece ori. Xilofonul trosnea de la dilatare. Iar când ai deschis gura, parazitul îți mâncase vălul. Te-am scos de acolo cât de repede am putut. Urechelnițele, legate cu glockenspiel, te devorau în pavilion. Şi eu stau doar să mă uit, că nu îmi dai voie. Aştept ca uterul tău să mă înglobeze. Ochii tăi heterocromi, unul întunecat, altul verde ca lanterna, conduc dricul cuțitului de tăiat hârtia. Cocktailul gri ajunge la 1&12, 4, 3&10, 2&11, 7, 5&9. Pubelele de gunoi s-au închis în urma noastră. Vreau să ne îmbrățisăm sălbatic. Pentru numai o secundă. Să nu trezim copiii.
 
 
Parfum
 
Declin extatic cu greața de dimineață, simt cum îți imprimi drogurile pe față, cum se zvârcoleşte sângele în tine la atingerea subtilă a acului. I-ai crestat capul ca să te gâdile când intră, să producă mici electrocutări de-a lungul pielii ca un drum inițiatic unde tu eşti crucea. Paloarea ta stinsă îți dansează alături, mereu acolo pentru a te îmbrățişa. E mai bine decât am crezut vreodată că va fi, eu plimbându-mă pe tine, toate luminile se reflectă pe mine oriunde aş călca, parcă totul este numai pentru mine, toate apucăturile, strigătele înecate de disperare, acel firicel de aer care te sufocă, gemetele de plăcere dezgustătoare. Dar totul este pentru tine, că de fiecare dată mă foloseşti şi nu îți pasă. Acum însă da, simt cum mi-ai făcut un cadou că m-ai chemat lângă tine, să te eliberez de presiune când te zvârcoleşti. O să-ți duc cadavrul la râu de îndată ce mă dau cu parfumul meu preferat.