Antologie lirică VR
Luminița Cojoacă
Poeme
Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 /2014
De vorbă cu întunericul
Paşii trec urma pe îndelete
Izvoarele când le miros
Se stinge lumina
Nici cerul nu pare prea aproape
Dumnezeu se uită la copiii lui
Cu toate puterile
Flăcările dacă se aprind
Se face lumină
Carnea nu se vindecă
Dacă nu este tăiată
Cortina nu se ridică dacă e singură
Îngerii se dau de pomană dimineața
La prânz carnea se desface de mistere
Şi masa de prânz se face cu bucățile alese
Aşezate pe lespede
Ochii se limpezesc cu speranță
Rostul cărnii pe oase
Se înnoadă la fiecare masă
Cu copiii aprinşi
Realitatea palpabilă
Laptele se desface de înger
Copiii morții plâng soarta alături
Flăcări şi furtuni se face
Voința când e trezită dimineața devreme
Paşii morții nu lasă urme prin lume
Împart untdelemnul în rădăcina
De viață şi scândură
Pământul să nu se întindă la umbră
Soarele nu îi face bine
Îl arde prea tare
Şi fructele se coc peste puterile sale
De aceea e bine ca pomenile să
Lase pământul să doarmă
Liniştea de veci netulburat
Când se trezeşte se uită la televizor
Îngerii să-i vada cum îi vorbesc mesele
Să le aibă alături
Cum candela se pune la capul pământului
Cu speranța neaşternută
Dor fără înger
Piatra se desface din apă
Câinii vorbelor se trec
Pe spatele apei
Unşi cu untdelemn şi binefacere
Somnul nu se duce la biserică
Laptele nu se face din apă
Smântana se împarte la morți
Să nu trezească ziua
Spatele pietrei nu se sparge
Niciodată dimineața
Prânzul e destinat îngerilor
Să nu treacă vorbele fără întuneric
Pe lumină
La apus de umbră
Şade Dumnezeu cu pomeni alături
Le numără să îi iasă
Morții la socoteală
Masa se face cu apă
Pomenile să nu
Treacă neobservate