In memoriam Mircea Popovici.

 În ultima zi a lunii martie  a încetat din viață, la Iaşi,  poetul Mircea Popovici. S-a născut pe 21 aprilie 1923, în Bucureşti. Mircea Popovici a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A făcut studii gimnaziale în Bucureşti (1930-1934), Liceul militar din Iaşi (1934-1942), Facultatea de Drept din Bucureşti (1942-1947), Institutul Politehnic din Iaşi (1954-1958). A fost ofițer în anii 1945-1954, şef de laborator la Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic din Iaşi (1959-1963), inginer proiectant la Institutul de Proiectări Iaşi (1963-1986). A debutat în revista Kalende, în  1944 şi editorial, cu volumul de versuri Izobare, în 1946), pentru care obține Premiul Fundațiilor Regale. A colaborat la revistele Kalende,  Caiet de poezie (al Fundațiilor Regale), Tribuna, Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare, Adevărul literar şi artistic, Ateneu, Dacia literară. A publicat volumele: Licențe emotive (Iaşi, Editura Junimea, 1987), Tempera (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988), Paletă de amurg (Iaşi, Editura Junimea, 1991) pentru care a obținut Premiul Asociației Scriitorilor Iaşi (1991) şi General museum (Editura Cronica, 2001), Izobare, versuri (reeditare, Iaşi, Editura Alfa, 2005), Variațiuni rococo, versuri (Iaşi, Editura Alfa, 2008). A primit Diploma de excelență a Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România şi Diploma de onoare a Muzeului Literaturii Române, ambele în 2008. Mircea Popovici a fost unul dintre ultimii poeți despre care a scris G. Călinescu. Dispariția lui Mircea Popovici constituie o ireparabilă pierdere pentru poezia şi literatura română.