In memoriam Mihai Sin.

Mihai Sin s-a născut în 5 noiembrie 1942, la Făgăraş/Braşov. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeş-Bolyai din Cluj (1965). Doctorat în filologie în 2003. A debutat cu o schiță în revista Steaua, în 1966. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1974, al P.E.N. Club, secția română, din 1991. Co-fondator, în 1971, al revistei „Vatra”. A fost director al Editurii „Albatros”, în 1990, ataşat cultural la Ambasada României de la Tel-Aviv, în 1992; profesor la U.A.T. din Târgu-Mureş. Este autorul unor cărți care s-au bucurat de o bună primire deopotrivă din partea criticii şi a cititorilor: Aşteptând în linişte, povestiri, 1973; Viața la o margine de şosea, roman, 1975; Bate şi ți se va deschide, roman, 1978; Terasa, povestiri, 1979; Ierarhii, roman 1981; Cestiuni secundare, chestiuni principale, publicistică, 1983; Schimbarea la față, roman, 1985; Rame şi destin, proză scurtă, 1989; Quo vadis, Domine, 2 vol.,1993-1996; Reşedința, 1996; Marea miză: teme şi obsesii ale romancierului român contemporan, 2003. Premiul Uniunii Scriitorilor (1978, 1985).

Au scris despr cărțile sale: Dana Dumitriu, Laurențiu Ulici, Mircea Iorgulescu, Dan Culcer, Cornel Moraru, Valeriu Cristea, Ioan Holban, Alex Ştefănescu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Ion Vlad, Tania Radu, Ştefan Borbély, Caius Dobrescu, Dan C. Mihăilescu, Irina Petraş, Ion Negoițescu, Ion Simuț, Gheorghe Perian, Gabriel Dimisianu, Dumitru Micu, Bianca Burța-Cernat, Paul Cernat ş.a. Odihnească-se în pace!