Meridian
Nikola Madzirov
Poeme
Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 /2014
S-au întâmplat multe
S-au întâmplat multe
în timp ce Dumnezeu rotea
Pământul pe deget.
Cablurile s-au desprins
de stâlpi şi acum
leagă o iubire de alta.
Picături de ocean
s-au depus nerăbdătoare
pe interiorul peşterii.
Florile s-au separat
de minerale şi au pornit
în urma parfumului.
Hârtii din buzunarul de la spate
au început să zboare prin toată camera:
lucruri irelevante pe care
nu le-am face niciodată
dacă n-ar fi scrise.
Nu vreau decât asta
Ca o pană, sufletul meu
călătore?te între două ferestre.
Îndoiala lui Dumnezeu e calea mea
prezența ta mă face imperfect.
Îți aduc petale de ciclame ?i de bujori
în anotimpul merelor,
storc ră?ina de pe copacii vulnerabili
cu stângăcie, în palmele mele,
îți ofer
fructele tuturor crengilor
pe care le-am rupt în copilărie.
Vreau să-ți înlocuie?ti scutul
cu un văl de lumină;
să-ți ascunzi absența
după aburul ceaiului fierbinte
când toată lumea se răce?te.
Vreau să-ți bată inima
liber, după gratiile coliviei coastelor.
Nu vreau decât asta.
Umbra lumii îmi trece peste inimă (1)
Nu am curajul unei pietre mutate din loc.
Mă vei găsi întins pe o bancă umedă
dincolo de toate taberele militare şi toate arenele.
Sunt gol ca o pungă de plastic
umplută cu aer.
Cu palme îndepărtate ?i degete unindu-se la vârfuri
schițez un acoperi?.
Absența mea e urmarea
tuturor istoriilor povestite ?i a dorurilor intenționate.
Am o inimă străpunsă de o coastă.
Bucăți de sticlă îmi plutesc prin sânge
?i nori ascun?i după celule albe.
Inelul de pe mâna mea nu are umbră
?i aminte?te de soare. Nu am curajul
unei stele mutate din loc.
Am văzut vise
Am văzut vise de care nimeni nu-?i mai aminte?te
?i oameni tânguindu-se la morminte greşite.
Am văzut îmbrăți?ări într-un avion aflat în prăbuşire
?i străzi cu artere deschise.
Am văzut vulcani adormiți de mai mult timp decât
rădăcinile arborelui genealogic,
?i un copil care nu se teme de ploaie.
Doar pe mine nu m-a văzut nimeni,
doar pe mine nu m-a văzut nimeni.
Suntem bântuiți de ceea ce spunem
Am dat nume
plantelor sălbatice
din spatele clădirilor abandonate,
am dat nume tuturor monumentelor
invadatorilor no?tri.
Ne-am botezat copiii
cu diminutive drăgăstoase
luate din scrisori
citite doar o dată.
Apoi, am interpretat în secret
semnăturile din partea de jos a rețetelor
pentru boli incurabile,
ne-am uitat cu binoclul
la mâinile fluturând a rămas bun
la ferestre.
Am lăsat cuvinte
sub pietre cu umbre îngropate,
pe dealul care păzeşte ecoul
strămoşilor ce nu au numele trecute
în arborele genealogic.
Vom fi bântuiți mult timp
de ceea ce-am spus fără martori.
Iernile s-au strâns în noi
fără să fi fost pomenite vreodată.
Prezentare şi traducere de Denisa Duran
(1) . Lucian Blaga – Cãlugãrul bãtrân îmi sopteste din prag
Prezentare şi traducere de Denisa Duran
(1) . Lucian Blaga – Cãlugãrul bãtrân îmi sopteste din prag