NEAGU DJUVARA

 Se apropie de împlinirea unui secol de viață ?i este acela?i om lucid ?i interesat de lumea din jur care va fi fost la treizeci, patruzeci ?i la toți cei de până acum. Un asemenea om merită într-adevăr să atingă suta de ani ?i mai mulți chiar, dacă se poate, dacă nu pentru sine, atunci pentru binele celor din jur. Inversând o afirmație a unui profesor universitar ai cărui studenți deplângeau moartea lui Lucian Blaga (cred a-mi aminti) ?i care le-a răspuns, săracu’ Blaga? Nu, săracii de voi, că ați rămas fără el, voi spune că spre binele nostru î?i trăie?te un asemenea om o cât mai lungă viață, sau poate, mai corect ar fi să spun că ne trăie?te o lungă viață. ?i ne-o prelunge?te pe a noastră, în negurile istoriei ?i nu pentru a ne povesti mituri ?i legende, ci adevăruri, pe cât posibil, o recunoa?te singur. 

Istoric, dar ?i martor al istoriei, nu prin forța împrejurărilor, Neagu Djuvara este contemporan cu cele două războaie mondiale, dar ?i cu ceea ce a urmat. Iar azi e mai contemporan decât mulți dintre cei care se cred tineri ?i în plină forță cu lumea – să zicem – a noastră. Cărțile sale i-au iritat pe istoricii factologi de la început, pentru ei dacă nu aduni documente ?i nu le publici ca operă proprie nu e?ti istoric, pentru ei, dacă încerci să rezonezi pe marginea faptelor istoriei, ridicându-te din mâlul adânc al factologiei, nu e?ti istoric, dacă e?ti sincer ?i spui ceea ce constați, neținând seamă de legendele Carpatului, nu e?ti istoric. Cel mai tare i-a supărat pe mitizatori cartea sa Thocomerius-Negru Vodă, un voievod de origine cumană la începuturile țării române?ti. Cum adică?! La începuturile noastre, atât de mitizate ?i de aureolate de legende ?i balade, am avut un voievod, ?i încă unul atât de celebru până azi, care nu era rrromân, adică nu se trăgea de la Râm?! Peste poate. ?i cum nu poți contesta documentele pe care, totu?i, se sprijinea istoricul, atunci îl conte?ti pur ?i simplu ca istoric, îl trimiți în rândurile celor care nu au dreptul să se pronunțe asupra istoriei, mai ales că nu ?i-a luat doctoratul la Bucure?ti, ci la Sorbona. O metodă folosită de dictatorii care doresc să extermine o anume populație sau chiar un popor ?i îi declară pe membrii acestora neoameni, cazul lui Hitler ?i-al soluției sale finale. 

Într-o admirabilă carte de dialoguri cu Filip-Lucian Iorga, dl Neagu Djuvara răspunde astfel întrebării despre domnitorul valah, dar cuman: „Eu am emis ipoteza că primii voievozi erau cumani ?i, din cauza asta, se pare că am devenit un fel de „du?man al poporului”. Având o ciudată concepție, nițel întârziată, mulți istorici sar ca ar?i numai la ideea că ar îndrăzni cineva să afirme că Basarabii nu erau români verzi. Nu ne-am dezbărat încă de ideea că nu e?ti bun român decât dacă te cobori direct din daco-romani, din Traian ?i Decebal.” ?i câte, încă, asemenea mentalități de secol trecut nu mai poți întâlni în lumea românească, fie ea chiar academică! Cartea din care am citat se intitulează Trecutul este viu, parcă traducând altfel o replică, pentru subsemnatul celebră, din O’Neill, care spune a?a: „…trecutul e aici, împreună cu noi”. O carte pe care merită să o citiți măcar pentru limba aceea franc-românească (franc nu vine de la cuvântul francez sau franceză, ci înseamnă deschis, sincer) pe care o practică avansatul în vârstă savant, o limbă care ne aminte?te de scriitorii români de altădată, cei dinainte de descoperirea cuvintelor tabu (nu ?i pentru Creangă) ?i pedalarea inutilă ?i fără efect pe ele, o limbă colorată ?i expresivă dincolo de dialectul redus, pragmatic ?i incolor, care se vorbe?te azi peste tot, de pe stradă la televiziuni ?i în Parlament. Limba pe care o vorbesc oamenii care nu se tem de cuvinte cum nu se tem de convingerile lor, inclusiv de a recunoa?te că, în tinerețe, a fost o vreme orbit de Mi?carea Legionară. Iată, de pildă, ce spune Neagu Djuvara despre stânga franceză, în perfectă cuno?tință de cauză: „Ce e mai grav este că Pol Pot, ca ?i albanezul Enver Hodja au fost ?coliți în Franța. Să ?tii că, din păcate, Franța a fost o pepinieră de revoluționari sălbatici. Totul porne?te de la Revoluția Franceză ?i nu s-a sfâr?it nici acum. ?i în momentul de față, comuni?tii francezi sunt unii dintre cei mai tâmpiți din lume.” Eu, care îi mai văd pe la televiziunile de-acolo, dau mărturie că a?a e, ?i mă întreb cu câte ocoluri demne de ni?te pro?ti s-ar spune asta în cuvintele vreunui parlamentar român, fie el ?i de dreapta. 

Dar să nu-?i imagineze cineva că noi, românii, scăpăm nejudecați de această instanță morală care este descendentul unor familii cândva importante în România: „Nu suntem foarte scrupulo?i în problemele legate de cinste. Eu cred că limba română este una dintre puținele limbi ale lumii, dacă nu singura, în care cuvântul „hoț” poate fi un fel de mângâiere, de laudă, de dezmierdare. Nu spunem noi copiilor „Măi, ce hoț e?ti”! E o mare calitate, la noi, să fii hoț (a se citi uoț): înseamnă că e?ti isteț ?i ?tii să te descurci în viață. E groaznic atunci când hoția devine o calitate.” ?i nu e a?a? Nu vedem zilnic celebritatea hoților ?i-a bandiților ?i admirația populară pentru ei, cu incon?tienta aprobare a furtului de la stat, care e, de fapt, de la fiecare dintre cei care-l aprobă ?i care vor pune la loc, prin taxele lor, mărite, tot ce au furat vedetele micului ecran? 

Printre multele cărți de istorie ale lui Neagu Djuvara, editate, ca ?i aceasta, de interviuri, la Humanitas, străluce?te ?i una de memorii, admirabil scrisă ?i interesantă nu numai prin aventurile pe care autorul le-a trăit în Africa, în cei 23 de ani cât a fost consilier diplomatic în Nigeria, ci ?i prin celelalte fapte ?i mai ales prin povestirea lor, de la plecarea, în ziua de 23 august 1944 din România spre Stockholm, unde a rămas în ambasada noastră până la venirea în fruntea Ministerului de Externe a Anei Pauker ?i de-acolo până în anii ‘90 ai secolului trecut, când s-a întors în România. 

Personal, mi-a? dori să mai trăiesc câțiva, nu puțini, ani, ?i în toți ace?tia să ?tiu că sigur voi avea surpriza unei noi cărți scrise ?i semnate de Neagu Djuvara. Cărți care-i învață deopotrivă pe tineri despre istoria adevărată a României, cât ?i pe cei mai avansați în vârstă, dar care au fost, în ?colile comuniste, intoxicați cu istoria lui Roller. Să spui întotdeauna adevărul! aceasta este deviza lui Neagu Djuvara, omul ?i istoricul trimis nouă de alte vremuri ?i alte mentalități, spre a ne pune o oglindă, nu totdeauna favorabilă, dimpotrivă, în față.