Poezie
Octavian Doclin
Poeme
Articol publicat în ediția Viața Românească 7-8 /2014
Piatra
Nu sunt vrednic să intru pe singura
uşă deschisă dar să mai văd şi visteria
şi mai ales Cartea încuiată
îşi spuse în sinea lui Scribul
cum să nu te simți vinovat
gîndi mai departe
o povară ucigătoare
ar fi fost încercarea
de-a desluşi textul
piatra de ne-lepădat
Uşile
Atunci Pivnicerul primi poruncă
deschide doar uşa pentru ademenire
celelalte închise de Stăpîn
numai el le poate le ştie deschide
şi doar pentru răs-cumpărarea
dreptului vorbirii cu har
darul hrănirii în blidul cu sare
Banchetul
Stăteau toți cei aleşi în jurul mesei
neştiind cine va aduce bucatele
aşteptau mai ales pîinea nedospită azimele
şi vinul vechi de smochine
fără acestea nu puteau continua Banchetul
şi să înceapă Ospățul
nedumeriți nu ştiau nici cu cine
să fie părtaşi la Cină
cînd erau gata să-şi piardă răbdarea
şi mai ales nădejdea
o voce venind dinafara lor
le despică neliniştea în două
Regele a dat totului tot
Buna povară
Cel slab
căruia i-au secat cuvintele
spune voi fi şi eu bogatul puternic de mîine
cea săracă
rămasă fără untdelemn în candelă
tace mistuită de focul sfînt
al bunei poveri
Sfârşit de poem
…şi aşa am scris
IO Scribul Cititorului
nu-l urma pe Poet
pînă la capăt
fereşte-te aşadar
de viclenia lui
pe toată durata vieții poemului
pînă la naşterea poemei
Testamentul
La naştere
n-a fost învelit în scutece
ursitoarele l-au legănat pe corzile
cu care s-a ivit în lume
înfăşurate în jurul gîtului
pînă la sufocare
gata-gata de strangulare
la vîrsta înțelegerii cît de cît
şi-a scris deja testamentul
contemporanii încearcă şi azi
neputincioşi încă
să înțeleagă cine şi ce moşteneşte.
Transformarea
Nu poetul schimbă destinul poemului
nu cuvîntul înalță poema
nu nu
pe crucea lui pe crucea ei
scrieri în limbi diferite necunoscute
celor care le privesc
despre viață şi despre moarte
frică şi disperare
în fine despre o anume transformare
care încă se mai aşteaptă