UN DICȚIONAR CARE PRODUCE CUNOAŞTERE...

 Când am fost întrebat dacă vreau să scriu despre Dicționarul* pe care Bujor Rîpeanu l-a conceput, realizat şi publicat, am răspuns afirmativ fără nici o ezitare… 

Cunoşteam acest volum de anvergură de pe poziția celui „nemulțumit”, care nu avea sufletul senin după lectura celor scrise despre cariera sa. Am încercat chiar să ripostez adresându-mă unei colege de aleasă notorietate în domeniul criticii cinematografice, care a fost implicată cu verdicte tranşante în conturarea identității mele artistice. Şi totuşi, de ce am acceptat atât de simplu să definesc munca de selecție şi creație analitică a lui Bujor Rîpeanu? Există un singur motiv puternic şi definitoriu – Dicționarul – valoarea lui dincolo de nemulțumirile multora dintre noi, potențate de ego-urile înfierbântate. 

Dicționarul trebuie cunoscut, promovat şi adus în „linia întâi a frontului cinematografic”… Nu o judecată rece, intransigentă, subiectiv-obiectivă, încerc să transmit despre această operă de sinteză plurifocală în dimensionarea unei viziuni integratoare asupra cinematografiei româneşti şi să valorific prezența şi stringenta necesitate a acestei cărți alese. O sinteză laborioasă ce sistematizează prin strategia neutralității destinul unei arte născute greu în spațiul nostru cultural, supusă de multe ori, fără voia ei, prea multor influențe şi determinări de tot felul. Dincolo de unele şovăieli în demersul analitic, fireşti în spațiul atât de vast al discursului, Dicționarul are verticalitate în gândire şi profunzime în conținut. Această carte – pecete nu este făcută să dea satisfacție unora sau altora, nici să creeze ierarhii ce poleiesc orgoliul, nu caută impunerea subiectiviții cercetătorului, verdictele lui… Nu… Dicționarul cuprinde organic structura sugestivă a unei lumi cu toate traseele ei cunoscute, ascunse sau bănuite.

În subtextul fiecărui conținut esențializat despre oamenii filmului care spun poveşti, care ilustrează subiecte sau care conjugă universul lor cu realitatea concretă sau imaginată şi, de aceea poate, mult mai reală, se găsesc ideile care mărturisesc omul şi lumea. Dicționarul produce cunoaştere şi face acest lucru posibil implicându-ne şi stimulând în noi cititorii, opinii despre „drumul care s-a făcut mergând” cum spunea Antonio Machado. Informația de specialitate, informația necesară tuturor, informația eliberată de orice tip de predică, informația vie, fertilă, întreține şi dezvoltă reflecția.

Ghid de inițiere în cinematografia românească, Dicționarul lui Bujor Rîpeanu semnifică o istorie simbolică a filmului românesc prin identificarea potențelor creatoare şi creative care exploră un perimetru al densităților. Toți cei distribuiți în Dicționar destăinuiți cu fair play, jucând partituri de înaltă amplitudine vocațională, sau pur şi simplu slujind cu onestitate construcția filmului românesc, marii autori de cinema, dar şi profesioniştii credincioşi rostului exprimării şi expresiei sintetice, ființează comunitatea filmului românesc. Iritabilitatea vanității se frânge în consonanța solidarității, iar solitudinea, domeniu al creativității autentice, asimilează energiile dând o perspectivă seducătoare studiului.

Am putea spune, dilatând, că Dicționarul marchează cu finețe şi distincție întreaga creativitate glăsuită în arta noastră cinematografică. Acest volum, riguros conceput, iluminează şi exploră deopotrivă.

 

Bujor T. Rîpeanu, Cinematografiştii 2345 cineaşti, actori, critici şi istorici de film şi alte persoane şi personalități care au avut de-a face cu cinematograful din România sau care sunt originare de pe aceste meleaguri, 

Ed. Meronia, Bucureşti 2013