Cronica TV
Dan Iancu

O IDEE DE EMISIUNE

Articol publicat în ediția Viața Românească 7-8 /2014

 Recunosc faptul de-a nu fi un împătimit al emisiunilor de ?tiri. Noutățile le aflu oricum din Internet, iar de alunecări de pe lîngă subiect sunt sătul. Totu?i am remarcat o lipsă, cea a revistei presei. Cum presa scrisă nu e departe de cea de pe sticlă, paguba nu e majoră. Nu înțeleg de ce s-a ajuns la o astfel de situație, de?i bănuiesc motivele care sunt departe de lumea civilizată. Am în schimb o idee de emisiune ce nu va deranja pe nimeni ?i va fi de un real folos lumii artistice. Revista revistelor literare (sau artistice, dacă a?a vă e voia)
Avantajele sunt nenumărate. În primul rând televiziunile, ce se vor încumeta să facă o gaură-n programul săptămânal, vor da dovadă că îndemnul de a-?i asuma o propagandă educativă nu le lasă rece. Pe vremea lui Ceau?escu cumpărai România literară, Luceafărul sau chiar Viața Românească din lipsa unei televiziuni ofertante, iar acum, cred, că mijlocul cel mai important de mass-media ar trebui să fie un promotor interesat în răspândirea culturii, nu doar a clevetelilor ?i ?tirilor ce fac hatârul unui public din ce în ce mai lipsit de cultură. Apoi se pune în discuție prezentarea valorilor unei societăți tot mai criticată pentru aspectele ei negative. Politicianismul, minciunile ridicate la rang de comportament normal, terifiantele rezultate de la bacalaureat, interminabilele procese de hoție înfăți?ate de unii ca fiind procese politice, valul de a?a numite vedete, ce-mbâcsesc ecranul cu leorpăieli despre viața lor intimă, filme expirate cu sânge la tavă ?i cîte ?i mai cîte dau o mare parte din timpul ce ar trebui afectat relaxării noastre sau, de ce nu, micului imbold, ce-l are fiecare, către frumos. Apariția unor nume importante din viața culturală, nu apărând cauze pierdute, ci în ceea ce au ele mai interesant, este, consider eu, un câ?tig pentru o națiune oprimată cu urât zi de zi.
O astfel de emisiune ar putea fi făcută foarte simplu preluând aparițiile săptămânale ?i făcînd o scurtă prezentare a sumarului, citând din articolele majore sau măcar interesante, folosind actori pentru a recita poezii sau fragmente din prozele apărute. De fiecare dată ar putea să fie un redactor ?ef sau un director de astfel de publicație, care să comenteze pentru a nu lăsa totul pe umerii unui crainic, deseori neînvățat cu anumite cerințe mai puțin notorii. Astfel s-ar crea o anumită emulație ?i în rândul publici?tilor, scriitorilor sau arti?tilor pentru a fi percepuți la adevărata lor valoare. S-ar crea ?i pentru debutanți o legătură cu publicul amator, nelăsându-i pe cei valoro?i în afara unei scene de care eu nevoie.
Poate par utopic, dar plecând de la replica pe care am primit-o de la un editor cu greutate cum că „poezia nu se vinde”, căruia i-am răspuns „nici pantofii nu se vând fără reclamă!”, nu fac decât să remarc puținătatea spațiului acordat unui fenomen ce riscă să intre în colaps, de?i auzi tot timpul darabana pumnilor în piept al multor nechemați. În afară de câteva emisiuni pe ici pe acolo, care sunt ca număr sub degetele de la o mână, lipsa apetitului cultural al trusturilor de televiziune e un semnal de alarmă pentru o masă, mică ce e drept, de oameni ce ?i-ar fi dorit altceva decît bălăcăreala zilnică. Iară?i e adevărat că multora le curg balele când se flutură chiloții unei vedete de doi lei sau când se tocăne zile-n ?ir despre un proces ce durează secole, dar în momentul în care plângem isteric la procentele de netrecuți la examene relativ simple, nu cred că democrația este bine înțeleasă prin raportarea la ratingul făcut.
Simt o mare lipsă a răposatului Jurnal Cultural, cu toate hibele pe care le-a avut săracul. E puțin probabil ca-n încle?tarea aceasta politică să se revină asupra deciziei, măcar în privința lui. Renumitul maur bâlbâit ?i-a îndeplinit sarcina ?i celor din Parlament puțin le pasă că au închis ceva cum puține țări aveau. Starea culturii române e foarte proastă, iar lozincile fluturate de cîțiva nu-i va schimba soarta. Spre deosebire de epoca ceau?istă, când oameni de valoare erau tipăriți în tiraje uria?e, acum lipsa de răbdare, lipsa de înțelegere ?i lipsa de bun-simț creează un gol din care vom ie?i cu greu. De vină sunt ?i mulți oameni de cultură care nu pricep că solidaritatea e folositoare, iar siguranța lor vremelnică nu-i va apăra împotriva potopului de nesimțire ce ne curge-n cap.
De aceea vă spun că astfel de emisiuni sunt investiții pe termen lung, pentru care, poate, chiar copiii vo?tri vă vor mulțumi cândva.