Are Basarabia poeți să şi exporte.

 Cu ce rămâi după un Festival de Literatură din Republica Moldova? Simplu spus, cu o impresie de neuitat. Şi asta, pentru cineva cu o memorie ca a mea, nu e puțin lucru. Am re/cunoscut oameni, locuri, situații mai mult, mai puțin sau absolut noi, ceea ce înseamnă cam totul. Lecturi, discuții, degustarea de la Cricova, crama cu galerii subterane însumând 120 km, prin care te plimbi cu autocarul ca pe şosea. Să îi re/descoperi pe Moni Stănilă şi Dumitru Crudu, pe Teo Chiriac şi Grigore Chiper, pe Nicolae Spătaru şi... , în recital, alături de Gabriel Chifu, Ioan Moldovan, Ruxandra Cesereanu, Nichita Danilov, Gellu Dorian, Ion Tudor Iovian, Traian Ştef, merită să străbați o țară cu un Augustin Doman lângă tine spunând întruna, numai dumnealui, bancuri şi poveşti, şi mai trăgând, tot numai el, adesea dintr-o sticlă? Uite că merită. Merită să ajungi la Orheiul Vechi ca să citeşti un poem în curtea bisericii, în jurul unui clopot uriaş căzut din cer sau poate, nu sunt foarte sigur, „crescut” din iarbă. Şi taman când îți vine rândul la lectură, să te bruieze cu dulce scârțâit ferometalic pompa de apă, cu mâner, neunsă de pe vremea lui Ştefan Cel Mare, îndârjit amorsată, fierătania, de o măicuță se vede că friptă de sete (i s-a întâmplat lui Moldovan, ajuns aci, să ne delecteze – inclusiv pe măicuța aceea, biata de ea, totuşi prea autist-însetată –, de la Oradea, via Bucureşti). Merită să-l vezi pe laureatul Traian Ştef – anume ultimul din şirul poeților de mai sus, fatal lacunar – la finalul recitalurilor, zâmbind ferice pentru poză cu o coroniță (de sânziene?) pe cap, după ce poemul său foarte sensibil despre moartea regretatului Andrei Bodiu fuse premiat de un juriu serios pus la treabă (Vitalie Ciobanu, Dan Cristea, Mihai Zamfir). Altfel, trebuie că e un efort organizatoric colosal să urneşti ditamai Festivalul la prima ediție, inițiat, aveam să aflu într-un târziu, direct de la sursă, de acelaşi discret/inepuizabil Gabriel Chifu al nostru cel de toate zilele şi manifestările literare. Şi Leo Butnaru, şi Arcadie Suceveanu, sunt amfitrioni înnăscuți, plini de vervă, de solicitudine, de ardoare umană în stare să încălzească, să coaguleze spiritele mai excentrice, mai rebele, într-un microclimat, al festivalului, bine orchestrat. Potențial există şi la nivelul lecturilor, are Basarabia poeți să şi exporte, cum o şi face. Excelentă ideea includerii actorului Constantin Chiriac cu recital/uri în festival –, ni s-au oferit pe scena Teatrului Național Mihai Eminescu clipe de, într-adevăr, mare poezie, într-o selecție şi interpretare pe măsură. Cred că la urma urmei tocmai aceasta este rațiunea de a fi a unui festival, să-ți dea sentimentul că te întâlneşti în marea poezie, în marea literatură, cu viii şi cu morții, care de cele mai multe ori sunt, poate, mai vii decât noi. La Shakespeare, la Rilke, la Arghezi mă refer... Acestea şi altele, un pic mai pe larg despre Festival, despre Basarabia, într-un interviu din viitorul Contrafort.