Limba română e grea

Articol publicat în ediția Viața Românească 7-8 /2014

Am părăsit de mult această rubrică, din lehamite: ar fi trebuit să citez cam jumătate dintre exprimările celor care ies pe la televizor sau prin presa cotidiană. Imaginația românului de azi, manager sau jurnalist, om politic sau moderator, în materie de limbă românească, e nesecată. Treceam din post TV în post TV când m-a oprit un tânăr spilcuit, care părea mare specialist în turism. Ia să văd, zic, ?i să aud ce zice cetățeanul. Nu am reținut ce zicea, pentru că m-a izbit inventivitatea lui în domeniul verbului. Să mă explic. Omul vorbea, se pare, despre litoralul românesc ?i, la un moment dat, l-a comparat cu cel grecesc, după care ?i-a luat seama ?i a specificat câte insule are Grecia, deci noi „nu putem competiționa cu Grecia”! Omul nu auzise despre verbul, mai scurt, a concura, sau ar fi vrut să spună, mai lung, „nu putem intra în competiție cu Grecia”, dar a luat-o, cum se spune, peste arătură. Restul a fost tăcere, pentru că nu l-am mai ascultat; nici nu merita, pentru că întâi ar fi trebuit să învețe româna corectă ?i abia apoi să dea lecții sau consultații, că azi toți sunt consultanți, fie ?i în turism. Pe a previziona îl aud mai demult. După barbaria cu a previziona a apărut ?i verbul a imixtiona, sau a se imixtiona, l-a lansat o doamnă europarlamentar. Cel din urmă vine de la substantivul imixtiune. Se pare că sufixul on are un mare prestigiu în ochii semidocților care vorbesc, azi, limba română. Sau încearcă să o facă, dar nu le iese decât o păsărească stupidă. A?adar, avem o colecție tare: a previziona, a imixtiona, a competiționa. Pe când a intenționa să vorbe?ti bine limba română?

În altă zi, am văzut, tot la televiziune, nu spun care, nu are nici o importanță, schimbarea uniformelor regimentului de gardă sau ceva asemănător ?i avantajele pe care le prezintă această nouă uniformă, de vară. O doamnă militar (sic) a ?i argumentat de ce sunt mai bune noile uniforme de vară, pentru că e mai u?or de făcut nu ?tiu ce, acum, „când condițiile meteorologice vara sunt mai călduroase”! Vorba ceea, „iarna nu-i ca vara”, e mai scurtă ?i mai exactă. Cât despre condițiile meteorologice mai călduroase vara, aferim, soro, bravos națiune, halal să-ți fie!

E greu ?i cu limba română, când e să faci plurale ale unor substantive cu aparență de masculinitate. Schelet, de-un par examplu, pare, la singular, un substantiv masculin. Atâta doar că surpriza ne?tiutorilor vine la plural, unde, deodată, se feminizează, devine schelete. Ăsta se cheamă, prin clasele primare încă, substrantiv neutru, care are singularul masculin ?i pluralul feminin. Numai că o doamnă moderator a ținut-o, în vreo două emisiuni, ca gaia mațu’, cu „ scheleții din dulapul” nu ?tiu cărui politician. Altfel ar fi avut dreptate, dacă ar fi ?tiut ?i limba română. Domnia sa n-a prea repurtat succesuri cu vorba asta, scheleți…

În fine, mă lupt de multă vreme cu folosireaa aberantă a vorbelor fulger ?i trăsnet. Conform unor învățături din ?coala primară, fulgerul se produce între doi nori, iar trăsnetul între nor ?i pământ. Ei bine, nu ?tiu câte clădiri ?i nu ?tiu câți bieți oameni sunt, în vorbirea românească de pe la televiziuni sau chiar în scrisul prin ziare, loviți de fulger. Deci pluteau în aer în momentul respectiv... Un singur obiect de pe pământ poate fi lovit de fulger, ?i acesta e avionul, atunci când, însă, nu mai e pe pământ, ci în aer, adică în timpul cursei, Doamne fere?te. Cum vine vara încep să mă sperii că iar o să aud prostia asta. Să nu fi făcut ă?tia nici clasele primare? Că despe altele, superioare, ?tie toată lumea că ori nu le-au făcut, ori le-au făcut degeaba.

Ca să nu mai umplu alte rânduri, că spațiul tipografic e tot mai scump ?i el, o să-mi manifest aici nemulțumirea de a fi trebuit să ascult, în transmisia meciurilor de la recentul Campionat Mondial din Brazilia, ni?te pronunții care denotă nu ignoranța, ci superficialitatea unor comentatori, nesimțirea de a nu se interesa cum se pronunță numele fotbali?tilor ?i ale antrenorilor echipelor străine. Umlautul (trema din franceză) îi pune la grea încercare pe români, ei spun brau în loc de bräu (pronunție corectă aproximativă: broi) ?i a?a mai departe. Dacă la englezi n-a fost mare chin, pentru că s-au eclipsat repede, ca ?i spaniolii sau francezii, cu nemții a fost mare belea. Culmea a fost, cred, finala, când dintre cei doi comentatori, primul, Emil Hossu-Longin, spunea corect Löw, Höwedes sau Özil, celălalt, al cărui nume-mi scapă, îi lua vorba din gură ?i, uneori, în aceea?i frază, trântea câte un Ozil, Lov sau Hovedes de-mi venea să tai sonorul. Au mai fost ?i altele. Ca vechi ascultător de transmisiuni fotbalistice externe îmi aminteam cu nostalgie de Cristian ?opescu, azi politician, care pronunța totdeauna corect numele tuturor fotbali?tilor din echipele cu care juca România sau vreo Stea ori vreun Dinam… Nu că ar fi ?tiut el toate limbile, ar fi fost ?i greu să le ?tie, ci pentru că se interesa la colegii din țara cealaltă care e pronunția exactă a numelor celor de pe teren ?i nu numai. Un semn de profesionalism care, azi, în confuzia generală de valori ?i în nesimțirea generală, s-a pierdut. A?adar, titlul corect ar fi fost: nu numai limba română e grea.