Miscellanea
Marian Drăghici

Stimate Domnule Gheorghe Grigurcu

Articol publicat în ediția Viața Românească 7-8 /2014

 Stimate Domnule Gheorghe Grigurcu, vă trimit – mai potrivit ar fi să spun vă pasez? – prin mail volumul misterioasei poete despre care v-am pomenit la Festivalul Arghezi; cu luni în urmă am publicat în VR câteva poeme din viitoarea sa carte, însă, cum vă spuneam, abia după ce am parcurs întreg scriptul, primit între timp, am avut, şi am, sentimentul că acest volum, şi autoarea lui, pe care nu o cunosc personal, merită o atenție critică, de întâmpinare/omolagare, pe măsură. Întârzierea vinovată cu care expediez opul în discuție se datorează faptului că, între timp, am participat la Festivalul de Literatură de la Chişinău – totuşi, abia întors în cursul nopții, zdravăn malaxat după o călătorie de fix 12 ore nesfâşite cu autocarul, mă grăbesc, spăşit, să vă trimit această, chiar frumoasă, viitoare carte, cu regretul că, spre ruşinea mea, luat cu tot felul de nimicuri obositoare, am omis să o fac mai devreme, chiar înaintea deplasării în Basarabia. Acum, recitind „la rece” volumul Cristinei Onofre, cu un titlu original plin de caracter cum s-ar spune – Să mergi călare. Să tragi cu arcul. Să spui adevărul – rămân la prima impresie cristalizată, anume că ne aflăm în fața unei izbânzi poetice deloc obişnuite. Exotismul autentic, „concret” documentat, în refuzul oricărei tentații bovarice sau bucle rebele de „feminin” sentimentalism, simplitatea calm afişată, majestuoasă aş zice, a descrierilor, unele de o violență cutremurătoare, stăpânirea mijloacelor – altminteri deloc sofisticate: dar cât de rafinate! – cumpănirea efectelor stilistice până la detaliu, gândirea liberă de prejudecăți mereu în paza unui instinct sigur al „pudorii compoziției”, precum şi alte nu tocmai comune însuşiri pe care ochiul cititorului le va descoperi negreşit, fac din acest fals jurnal de călătorie tras în suită de „tablouri” exotic-orientale, cel puțin în opinia mea, o minima „halima” poematic-inițiațică încântătoare pe tot cuprinsul celor peste 80 de pagini. Reproduc aici trei, dintre cele mai scurte, poeme: „Înfloriseră florile/de pe povârnişul pe care urcă/ şi coboară zilnic carul cu poveri/atunci când s-a oprit o clipă în loc./Biciul stăpânului n-a întârziat./I-a atins ochiul larg deschis şi i-a tulburat adâncile ape./De atunci partea dreaptă a drumului de zi cu zi/e o dungă neagră,/plină de flori necunoscute ochiului deschis.” (Animalul de povară) sau „Conducătorul de caravană îşi caută hamali/bătând într-o tobă mare./Trece cu toba lui pe poteci şerpuite,/prin mijlocul unor pâlcuri de stejari negri./Stejarii ascultă ritmul./El se opreşte din loc în loc,/soarbe câte o cafea neagră,/vorbeşte, gesticulează,/fumează alături de oameni ciocolatii şi lucioşi,/alături de oameni ca antracitul,/cu ochi somnoroşi şi buze răsfrânte./Conducătorul de caravană îşi potriveşte/bandajul negru, oval, pe ochiul drept./Ochiul stâng are în el frumoasele săgeți de cristal/ale răsăritului./Caravana porneşte./Dimineața creşte încet în Ukinbu.” (Din Ukinbu) sau „Maduba culege un fruct./Coaja e rotundă cu piele ațoasă,/o piele puternică./E un fruct cât pumnii lui puşi laolaltă./Maduba pune coaja într-un cuib de păianjen/care țese un fir gros./Culege alt fruct/Îl pune în cuibul altui păianjen cu țesătură-n fir subțire,/apoi un alt fruct, şi un altul.../Aşteaptă./ Păianjenii țes o pânză de sunete/în jurul corzilor cu piele ațoasă./Maduba îşi construieşte un instrument miraculos./E un instrument cu sonorități de lună coborâtă în nisipul deşertului./Un instrument venit direct din lumea nigeriană a inimii lui Maduba.” (Maduba îşi face un instrument). Cred că „amazoana” Adriana Babeți sau „arabista” Grete Tartler – şi nu numai, dar ce „borne” ale geografiei literare! – vor citi cu plăcere această carte. Or, perspectiva aceasta, deloc improbabilă, pentru un volum de versuri, contează enorm: cât un mare premiu. Vă dau întâlnire, aşadar, Domnule Grigurcu, în această splendidă poezie, convins că da, frumusețea ei curată şi adevărată va salva – Dumnezeu ştie cum! – lumea poetei, deopotrivă curios şi interesat de posibila in/congruență a punctelor noastre de vedere. Cu drag, cu deosebită considerație, al Dvs.,