Miscellanea
Ana-Stanca Tăbăraşi

Epitafuri de Săpânța pe muzică irlandeză

Articol publicat în ediția Viața Românească 7-8 /2014

 Shaun Davey şi Peter Hurley sunt irlandezi. Shaun Davey şi Peter Hurley sunt pur şi simplu îndrăgostiți de Maramureş. Shaun Davey şi Peter Hurley au învățat limba română. Shaun Davey, după ce a rămas mut cutreierând de la un capăt la altul Cimitirul Vesel de la Săpânța, pe care-l ştie ca-n palmă, a avut o idee. Shaun Davey şi Peter Hurley, dacă n-au înnebunit, atunci sunt nişte excentrici a căror pasiune ne emoționează pe noi, românii. Pentru că Peter Hurley a instituit un festival, ce se numeşte Festivalul Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, desfăşurat, între 12 şi 16 august, în celebra localitate maramureşeană, devenită celebră prin umorul inscripțiilor de pe crucile din cimitirul satului. Şi, pentru ca toată această întâmplare frumoasă să atingă realmente culmea, prietenul său, acelaşi irlandez Shaun Davey, pur şi simplu a compus o suită muzicală, inspirată de epitafurile de pe crucile de la Săpânța. La acest festival, au fost prezenți 110 muzicieni din România şi Irlanda, iar, în afara componentei muzicale, inițiativa irlandezului în care bate o inimă de român(!) a mai cuprins vizite la meşterii populari din zonă, în satele Săpânța, Bârsana, Budeşti, Slătioara, Mănăstirea, Valea Stejarului, Hoteni şi Săcel. Traseul este intitulat Harta comorilor vii şi îi invită pe turişti la atelierele de olărit, sculptură, confecționat instrumente muzicale – ateliere deschise chiar în casele meşterilor populari. Pe 15 august, aceştia şi muzicienii s-au întâlnit cu publicul pe pajiştea festivalului, unde Shaun Davey le-a cântat această suită (am ascultat şi eu un fragment, nu e glumă, este o lucrare bizară, dar incredibil de empatică!), iar Peter Hurley le-a vorbit despre dragostea sa, Maramureşul... Fireşte că n-au lipsit horinca şi bucatele tradiționale ale locului. „Cred că (n.n. tradiția voastră) are ceva puternic şi ceva viu, a spus Peter, îmbrăcat într-o cămaşă tradițională maramureşeană, iar, în rest, traistă, blue-jeans şi bocanci de munte. Dacă pierdeți tradiția, pierdeți ceva care vă defineşte ca nație” – a adăugat el. Îndrăgostit de cântele populare româneşti, el a mărturisit că de-abia cu o lună în urmă, a ascultat primul bocet tradițional românesc. Care l-a sfâşiat pur şi simplu. Manifestarea – declară Peter Hurley – vrea să se adreseze atât turiştilor şi oamenilor cu copii (insistând astfel pe latura educativă!), cât şi celor care în fişa postului, undeva, au o responsabilitate pentru viitorul civilizației rurale din România. Hurley a spus că, din bugetul de 220.000 de euro pe care îl are festivalul, 180.000 provin din fonduri europene, pentru care, însă formularele au fost pentru ei adevărate teste de rezistență şi răbdare. În România, birocrația este adusă la nivelul de complexitate absolută, chiar paranormală! – a adăugat, ironic, irlandezul. El a amintit, totodată, şi de cei care au ales să susțină festivalul din anonimat sau de instituțiile cu care nu a avut tangențe, dar care l-au ajutat necondiționat. Este un miracol că am ajuns aici! – a conchis Peter Hurley. Iată, aşadar, că de o parte dintre miracolele ce mai pot da feței României un pic de roşeață în obraji, se ocupă, din pasiune dezinteresată, şi irlandezii!... Interesant ar fi de ştiut – tot în glumă – câți dintre copiii care se vor naşte anii următori, la Săpânța, se vor numi Patrick?!!