EDITURILE PARTICULARE LE IGNORĂ

Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 / 2014

După dispariția Editurii Minerva, a cărei misiune exhaustivă şi exclusivă era valorificarea moştenirii literare, soarta edițiilor critice ale operelor scriitorilor clasici români, inclusiv din perioada interbelică, a trecut şi încă trece prin împrejurări dramatice. Desigur, mai sunt şi în prezent edituri preocupate de realizarea edițiilor critice, dar aparițiile acestora sunt sporadice şi, uneori, nesemnificative. Deosebit de valoroase sunt edițiile critice elaborate sub egida Academiei Române şi a Editurii Fundației pentru Ştiință şi Artă, în remarcabila colecție de „Opere fundamentale”, coordonată de Eugen Simion. Cum, de asemenea, merită să citez ediția de „Opere” de G. Călinescu, alcătuită de Nicolae Mecu.

Cu mulți ani în urmă, realizarea edițiilor critice implica o muncă adesea istovitoare. La Biblioteca Academiei Române, nu existau aparate de copiat sau de scanare a manuscriselor. Când am pregătit ediția critică a opereleor lui Dimitrie Bolintineanu, în 12 volume / n.n. Opere, I-XII, ediție îngrijită de Teodor Vârgolici, introducere de Paul Cornea, Bucure?ti, 1981-1992 /, publicistica autorului am copiat-o cu mâna, fiind tipărită în volumul 10, în nu mai puțin de 760 de pagini!

Astăzi, sunt condiții optime de muncă. Din păcate, însă prea puțini sunt cei care doresc să se dăruie unei astfel de îndeletniciri nobile. Dar, nu mai puțin adevărat este că şi multe edituri particulare ignoră edițiile critice, pentru că acestea nu le aduc prea mari profituri.