Spectator
Nicolae Prelipceanu
TEATRUL NA?IONAL DIN CHI?INĂU LA BUCURE?TI
Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 / 2014
Constituit în mic eveniment cultural, dacă Festivalul Enescu este unul unul mare, turneul Naționalului din Chi?inău a demonstrat spectatorilor din Bucure?ti, căci numai aici a dat spectacole, nu ?i în alte ora?e cu naționale din a?a zisa patrie-mumă, că nasc ?i la Moldova de peste Prut actori dotați cu o reală virtuozitate, cu mijloace de expresie demne de toată admirația. Mai presus de aceasta, însă, a fost talentul lor pentru musicaluri, gen nu prea cultivat pe scenele române?ti azi. Primele două spectacole, de pildă, n-au fost decât ni?te asemenea creații, cu veleități de Broadway poate, chiar dacă de facturi cu totul diferite. Primul, Amorul dănțuie ?i feste joacă (de ce nu „ joacă feste” n-am reu?it să înțeleg), chipurile după Shakespeare, a fost un musical sau un spectacol de revistă etnic, căruia i s-ar fi potrivit mai degrabă atribuirea după Creangă, Ion vreau să zic.
Amorul care joacă feste ?i dănțuie a legat câte ceva din vreo patru comedii shakespeariene, foarte puțin însă pentru a justifica atribuirea acestui autor, totu?i, cu alte ținte, ?i anume Scorpia îmblânzită, Nevestele vesele din Windsor, Mult zgomot pentru nimic ?i Neguțătorul din Veneția, dacă nu mă în?el. Ceea ce s-a preluat din Marele Will n-a fost decât trama epică, de pildă căsătoria bărbatului cu femeia îndărătnică, a?a cum s-a intitulat piesa asta în variantele mai vechi române?ti, totul petrecut însă în mediul mitico-țărănesc mai degrabă al povestirilor lui Ion Creangă decât aparținând anglismelor post-medievale ale celui de mai sus. A? fi spus: după Shakespeare, dar mult după el, dacă, în sens strict temporal n-ar fi fost vorba de un mai degrabă înainte de el, căci povestea asta populară poate părea dintotdeauna, chiar dacă, sigur, nu e, dar noi n-avem de unde să ?tim alta, din moment ce ea ne este servită mereu, ?i-n istorie ?i-n literatură drept model, paradigmă sau patern, alegeți dvs. cum vă convine. Ceea ce a fost într-adevăr remarcabil a fost însă antrenul real ?i mi?carea, dansul ?i muzica, vorba ceea, toate pe scena Studio a TNB, absolut de admirat. Mi-am amintit că am văzut odată, un Macbeth în straie țărăne?ti baltice, mult admirat de critica bucure?teană ?i de care eu m-a? disocia. Amatorii de naționalisme, explicabilă existența lor dincolo de Prut, unde ființa le-a fost negată atâția ani, pot găsi aici o baie răcoritoare sau, dimpotrivă, în iarna vrajbei noastre cea de toate zilele. În plus față de prefacerea tramei epico-dramatice în poveste moldovenească, probabil pentru publicul de la Chi?inău e mai simplu ?i mai atractiv a?a, nici numele personajelor nu mai au nici în clin nici în mânecă cu cele ale lui Shakespeare. Ele se numesc, ca pe la noi, Zaharia (Sandu Leancă), Arghir (Iurie Radu), Sofronie (Alexandru Ple?ca), Luca (Mihai Zubcu), Eftimie (Leo Rudenco), Mefodie (Anatol Durbală), Horia (Valentin Zorilă), Panait (Nicu Suveică), Axinte (Ghenadie Gâlcă), Ieremia (Oleg Grudco), Macarie (Constantin Adam), Nicodim (Petru Oistric), Raluca (Ina Surdu), Chira (Mihaela Strâmbeanu), Paraschiva (Snejana Puică), Ruxanda (Doriana Zubcu), Safta (Irina Vacarciuc), Oana (Lilea Bejan), Axinia (Ani?oara Bunescu), Ilinca (Mihaela Damian), Tinca (Ani?oara Tkacenko), Ilie (Tudor Patron), Gavriil (Viorel Cozma). Sigur e mai potrivit decât să-i cheme Petruchio, Catarina ?.a.m.d. Un musical popular? La urma urmei de ce nu? Dar de ce atât de lung, aceasta e-ntrebarea? Din când în când, din cauza lungimii provocate de performanțele musicale sau dansante ale celor de pe scenă, care trebuie musai arătate, toate, într-un singur spectacol, că te afli la mult zgomot pentru nimic… Versiunea scenic ?i regia îi aparțin lui Alexandru Vasilache (nume consacrat cândva tocmai în revistă muzicală, în România, chiar pe vremea când aceasta cuprindea ?i Chi?inăul), decorul, simplu ?i expresiv într-un fel, de?i ?arpele hipocratic nu prea ?tim ce caută, a, da, să ofere cui nu trebuie mărul, Luna e de lemn ?i stă locului toate cele peste trei ore acolo, sus, iar berbecii pe care se petrec multe, tot de lemn ?i ei, cu capetele poleite să pară de bronz, au ?i ei funcționalitatea lor în viteza nebună cu care se petrec lucrurile sau mai degrabă dansurile ?i cântecele pe scenă, e al lui Iurie Matei, coregrafia a lui Dumitru Tanmo?an.
A doua seară promitea altceva, cu titlul anunțat, ?i anume 12 scaune, iar după Ilf ?i Petrov, scenariu ?i regie de Petru Hadârcă, directorul teatrului, cum ne-a fost prezentat în seara dintâi, cea festivă, cu mini?tri ?i directori doi, care ?i joacă pe Ippolit Matveevici în acest spectacol. În general aceia?i actori ?i-au demonstrat virtuozitatea într-un, fire?te, alt fel de poveste, mai din vremea noastră, sau mai precis a ru?ilor cu care săracii basarabeni au atâta de-a face. Aici, dacă textul este mărturisit al altcuiva, muzica, în care am salutat tot felul de autori, de prin lume sau de pe la noi, este doar semnată, e drept echivoc, Valy Boghean, nici tu după, nici tu citate ?i autorii lor. Vânatorii de copyrighturi eschivate ar avea pradă bogată, dacă s-ar apleca asupra acestui spectacol, altminteri plin de antren ?i el, tot lung, asta se pare că e boala teatrului respectiv, iară?i pentru că trebuiau cântate ?i dansate atâtea ?i-atâtea înjeghebări. Stai în sală ca la revistă ?i te treze?ti brusc într-un spectacol de teatru comic de bună factură, pentru ca imediat să fii iar proiectat în afara lui, ?i a ta, după modelul alternanțelor din celebrele cândva ?i la noi musicaluri americane. E drept, uneori nu cu sunete de-acolo, ci mai cu câte un nu te pot uita din anii 60 sau 70 ai secolului trecut, plus câte un refren bregovician de mare autenticitate. Mai pe la începutul spectacolului, chiar compoziția imaginilor scenice cam consună cu filme balcanice kusturiciene… Dacă ar fi să mă refer la sală, a cărei compoziție era mai mult basarabeană, din Bucure?ti fire?te, atunci a? observa că s-a râs ceva mai mult la primul spectacol decât la cel de-al doilea, unde au mai stârnit hazul spectatorilor replicile aparținând celor doi autori ru?i, Ilf, dar ?i Petrov. Dar nu numai. În orice caz, zona parodiei groase nu a fost părăsită nici în acest spectacol, unde, cum cred că am mai spus, actorii ?i-au desfă?urat toate resursele, inclusiv cele care dau bine la public, cabotinismul scoțându-?i ?i el cornițele pe alocuri. Primii trei din distribuție, Leo Rudenco (în Ostap), Petru Hadârcă (în Ippolit Matveevici) ?i Anatol Durbală (în Fiodor) au făcut ravagii în rândul publicului, cu hazul lor implicit ?i explicit, cel dintâi nezgârcindu-se la gesturi ?i replici actualizatoare, ba despre Ro?ia Montană, ba despre mai ?tiu ce eveniment din țara-mamă, obținând aplauze la scenă deschisă. Asta nu înseamnă că actorii ceilalți nu s-au văzut, ba s-au văzut ?i ei, ?i încă foarte bine, într-un spectacol plin de ritm ?i veselie, dar ?i foarte lung, dacă ne gândim o clipă la substanța propriu-zisă a pove?tii. Ani?oara Bunescu (în Katerina Aleksandrovna ?i Sudeikina), Viorica Chircă (în Klavdia Ivanovna), Alexandru Leancă (în Tihon ?i Mecinikov), Iurie Negoiță (în Alhen), Mihaela Strâmbeanu (în Elena Stanislavovna), Lilia Bejan (în Grițațuieva ?i Sascvhen), Snejana Puică (în Ellocika), Diana decuseară (în Fima), Boriana Zubcu-Mărginean (în Secretara), Ion Mocanu (în Korobeinikov ?i Bruns), Ana Tkacenko (în D-na Bruns), Valentin Zorilă (în Victor Mihailovici Polesov ?i Administratorul), Nicolae Ghereg (în Bezenciuk ?i Pre?edintele comisiei), Nicolae Darie (în Cearu?nickov ?i Funcționarul), Constantin Adam (în Deadiev), Victor Drumi (în Kislearski), Nicu ?urcanu (în Nike?a, Galkin ?i un milițian), Iurie Foc?a (în Vladea, Palkin ?i un milițian), Iurie Radu (în Iznurenkov), Victor Nofit (în Persițki), Ghenadie Gâlcă (în Kolea), Draga-Dumitrița Drumi (în Liza), Mihai Zubcu (în Un chelner). Iată ?i componența grupurilor, care sunt foarte bine manevrate de regie: Aliona Triboi, Mihaela Strâmbeanu, Diana Decuseară, Snejana Puică, Doriana Zubcu-Mărginean, Draga Dumitrița-Drumi (în bătrânele de la azil, Proprietarii „Nimfei”, nunta?i, turi?ti), Mihai Zubcu, Iurie Radu, Iurie Fic?a (în nepoții lui Alhen).
A treia seară a fost una a tragediei. Tragedia moldovenilor supu?i foametei, numai în parte provocate de secetă, în rest de regimul sovietic, pentru a le înfrânge oamenilor orice fel de rezistență la bol?evizare ?i pentru a-i reduce la nivelul animalelor. Textul este o sumă de mărturii adunate de scriitorul Alexei Vakulovski (1949-2006), în satul Antone?ti, unde era profesor. Regizoarea Luminița ?âcu a ales o cale dreaptă, ca să spun a?a, a?ezându-i pe actori în linie de trăgători în fața noastră ?i punându-i să rostească mărturiile, unele de mai multe ori, ca să ni se înfigă bine în minte, cu voci nuanțate, uneori tragice, alteori simple, ca ?i cum ar vorbi cu cineva despre mai nimic, iar această linie de trăgători înainta câțiva pa?i după rostirea unui ?ir de mărturii înfrico?ătoare prin faptul că descriau fapte adevărate, iar nu ficțiunile obi?nuite ale teatrului. Puține gesturi, probabil cele pe care le fac țăranii moldoveni cu brațele (ați observat că ?i gesturile sunt diferite la diferitele popoare ale planetei, constituind ?i ele limbi aparte pentru fiecare?) însoțeau aceste mărturii ale unor personaje reale din viața autorului ?i a satului Antone?ti. Printre ele, autorul a strecurat reflecții personale, cu multă parcimonie, ceea ce face spectacolul ?i mai cutremurător, dincolo de faptul că nu e ceea ce de obicei se înțelege prin cuvântul teatru. De fapt, e teatru-document, un document zguduitor, care ar trebui să pună pe gânduri asupra regimului criminal bol?evic. Efectul de retard, ca să mă exprim medical, pentru că, ajuns acasă, îmi aminteam fără comandă lucidă scene ?i fraze rostite din „Copiii foametei. Mărturii”. Toți cei care rostesc aceste amintiri tragice poartă numele unor supraviețuitori ai foametei, cu adevărat copiii foametei… De la stânga la dreapta: Maria Chirilov, interpretată de Doriana Zubcu-Mărginean, Eudochia Oprea de Snejana Puică, Vasile Gaidău de Iurie Foc?a, Victor Oprea de Iurie Radu, Motrea Chiriloc de Draga-Dumitrița Drumi, Arsenie Banaru de Leo Rudenco, Maria Vakulovski de Diana Decuseară, Andrei Cociug de Ghenadie Gâlcă, Ion Moraru pe Alexandru Ple?ca. La intervale, actorii-martori intonează un cântecel pe versuri de Grigore Vieru, numai că formula din titlu, repetată, florile dalbe, e consacratră de un colind mult mai celebru în spațiul românesc, îmi închipui că ?i-n cel moldovenesc (sic), fapt ce induce într-un fel de eroare. Dacă textul ar fi puțin dat pe române?te (nu-mi săriți în cap, nu susțin că moldoveneascca e altă limbă!), adică să se traducă vorba momentan în pe loc, a?a cum e firesc în această limbă, sau expresia am penit-o, în am curățat-o de pene, ca să dau numai câteva exemple, ar fi mai bine, cel puțin pentru spectatorii care nu sunt din Basarabia. Limba, arhaică ?i rusificată pe alocuri, împiedică uneori, receptarea textului. Poți bănui doar ce înseamnă tescovina din mărturiile oamenilor din Antone?ti, pentru că la noi aceasta, nu vorba, ci perirea ei, se bea, nu se mănâncă de foame, cum li s-a întâmplat lor. Probabil e boască sau cine ?tie? În fine, acestea sunt lucruri colaterale, dacă-mi pot permite să zic a?a. Principalul este că, aceste fragmente din cartea lui Alexei Vakulovski, În gura foametei, sunt zguduitoare ?i în acela?i timp utile pentru prezentarea adevăratei fețe a celui mai fericit regim din lume, plin de grija față de om, de care ne-am bucurat ?i noi prea mulți ani… Comparând cele trei spectacole, mi-am amintit versurile: „Moldovenii când se strâng/?i-n petreceri se avântă,/La un colț de masă plâng,/La alt colț de masă cântă”, al căror autor este, descopăr pe google, Petru Zadnipru. Colțul de masă vesel a fost în primele două zile, cel trist, dramatic, tragic, a treia seară… ?i ambele au convins.
Finalul a fost grandios. După un început care nu promitea mare lucru, în sensul că părea acela?i musical etnic moldovenesc, cu inflexiuni de basm, pe care-l mai văzusem, partea a doua a spectacolului Hronicul Găinarilor, scenariu după un roman al lui Aureliu Busuioc, în regia lui Petru Hadârcă, a meritat rămasul în sală. Demonstrația de virtuozitate actoricească a venit parcă să fixeze ceea ce întrevăzusem ?i în celelalte spectacole ale Chi?inăului. Actorii, absolut toți, au fost în acest spectacol, ?i în acesta, ni?te mae?tri ai mi?cării, cântului, dansului, încântând pe toată lumea, inclusiv pe cei mai sceptici în fața unor înscenări de acest tip. Ca să nu mai vorbesc de decorul lui Adrian Suruceanu, sugerând mărirea ?i decăderea care se accelerează spre sfâr?it, când ajungem la „era socialistă”. E drept, stăruința cam fără măsură în scenele primei părți, aceea a vechimii (nu moldo-vlahilor, ci) găinarilor dintr-un sat care/?i merită numele, a blurat puțin ideea de cronică din titlu, dar ?i din intenția autorului romanului ?i, nu mă-ndoiesc, ?i a celui al scenariului ?i regiei, adică Aureliu Busuioc ?i Petru Hadârcă. A? fi vrut să-i remarc pe Mihaela Strâmbeanu, din nou într-un rol de creație originală ?i puternică, pe Anatol Durbală, pluriform ?i surprinzător în soluțiile alese pentru a-?i construi un rol compus, de fapt, din mai multe roluri, pe Ion Mocanu, pe Draga Dumitrița-Drumi, ca-n toate spectacolele pe care le-am văzut, excelentă, dar m-am răzgândit ?i am preferat să vă dau toată distribuția ca pe o listă de excelență: Panteleu – Petru Oistric; Parascheva – Mihaela Strâmbeanu; Cronicarul timid, Levon Abramian – Vitalie Rusu; Cronicarul ironic, Piotri Paanteleevici – Anatol Durbală; Cronicarul filosof, Ivan – Amil Gaju; Pantelei Petrovici Avodanov, Câinele – Ghenadie Gâlcă; Sâle – Iurie Foc?a; Trifan – Alexandru Ple?ca; Justițiarul 1, Primarul, Burdujan – Iurie Negoiță; Justițiarul 2, Ajutorul primarului, Ilie – Ion Mocanu; Anica – Lilia Bejan; Costică a Anicăi – Constantin Adam; Glafira, Văduva lui Terinte, Liusea – Doriana Zubcu-Mărginean; Grăchina – Draga Dumitrița-Drumi; Gheorghina – Doina Severin; Ureadnicul, Agent sanitar – Valentin Zorilă; Boierul Filimon, Preotul, Bătrânul – Nicolae Darie; Vătaful – Vitalie Todira?cu; Bărbat 1, Starostele – Iurie Radu; Marița – Ana Tkacenko; Pre?edintele colhozului – Mihai Zubcu. Acestora le-a fost mereu alături, dar ce zic eu alături, a fost împreună cu ei, din rândul întâi al sălii, orchestra de cameră a teatrului (Domnu’ Caramitru, aveți a?a ceva?); cu dirijor cu tot. După cum se poate observa, mulți dintre cei de pe scenă au jucat cu egal aplomb, mai multe roluri, schimbând direcția în modul cel mai natural, obținând noi efecte comice cu fiecare dintre aceste roluri. Sigur, partea a doua, mai dinamică, a fost mai aproape de public prin lumea pe care o înfăți?a, prin satira la adresa bol?evicilor ?i a regimului lor, dar mai ales a cozilor de topor pe care au ?tiut să le selecteze după criterii specifice.
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chi?inău s-a prezentat bucure-?tenilor ca un teatru extrem de viu, extrem de profesionist, cu actori ?i regizori care ?tiu ce fac, mai tari în comedie decât în dramă, dar nu fără o latură dramatică, dacă mă gândesc la Copiii foametei, spectacol de un zguduitor tragism, ?i acesta obținut cu mijloacele cele mai simple, doar din rostirea unor texte ?i din câteva mi?cări, adică exact invers decât în celelalte trei spectacole, comice ?i de o rară mobilitate. A fost desigur un succes acest turneu, care-?i va avea pandantul prin vizita TNB la Chi?inău, tot toamna aceasta.
Amorul care joacă feste ?i dănțuie a legat câte ceva din vreo patru comedii shakespeariene, foarte puțin însă pentru a justifica atribuirea acestui autor, totu?i, cu alte ținte, ?i anume Scorpia îmblânzită, Nevestele vesele din Windsor, Mult zgomot pentru nimic ?i Neguțătorul din Veneția, dacă nu mă în?el. Ceea ce s-a preluat din Marele Will n-a fost decât trama epică, de pildă căsătoria bărbatului cu femeia îndărătnică, a?a cum s-a intitulat piesa asta în variantele mai vechi române?ti, totul petrecut însă în mediul mitico-țărănesc mai degrabă al povestirilor lui Ion Creangă decât aparținând anglismelor post-medievale ale celui de mai sus. A? fi spus: după Shakespeare, dar mult după el, dacă, în sens strict temporal n-ar fi fost vorba de un mai degrabă înainte de el, căci povestea asta populară poate părea dintotdeauna, chiar dacă, sigur, nu e, dar noi n-avem de unde să ?tim alta, din moment ce ea ne este servită mereu, ?i-n istorie ?i-n literatură drept model, paradigmă sau patern, alegeți dvs. cum vă convine. Ceea ce a fost într-adevăr remarcabil a fost însă antrenul real ?i mi?carea, dansul ?i muzica, vorba ceea, toate pe scena Studio a TNB, absolut de admirat. Mi-am amintit că am văzut odată, un Macbeth în straie țărăne?ti baltice, mult admirat de critica bucure?teană ?i de care eu m-a? disocia. Amatorii de naționalisme, explicabilă existența lor dincolo de Prut, unde ființa le-a fost negată atâția ani, pot găsi aici o baie răcoritoare sau, dimpotrivă, în iarna vrajbei noastre cea de toate zilele. În plus față de prefacerea tramei epico-dramatice în poveste moldovenească, probabil pentru publicul de la Chi?inău e mai simplu ?i mai atractiv a?a, nici numele personajelor nu mai au nici în clin nici în mânecă cu cele ale lui Shakespeare. Ele se numesc, ca pe la noi, Zaharia (Sandu Leancă), Arghir (Iurie Radu), Sofronie (Alexandru Ple?ca), Luca (Mihai Zubcu), Eftimie (Leo Rudenco), Mefodie (Anatol Durbală), Horia (Valentin Zorilă), Panait (Nicu Suveică), Axinte (Ghenadie Gâlcă), Ieremia (Oleg Grudco), Macarie (Constantin Adam), Nicodim (Petru Oistric), Raluca (Ina Surdu), Chira (Mihaela Strâmbeanu), Paraschiva (Snejana Puică), Ruxanda (Doriana Zubcu), Safta (Irina Vacarciuc), Oana (Lilea Bejan), Axinia (Ani?oara Bunescu), Ilinca (Mihaela Damian), Tinca (Ani?oara Tkacenko), Ilie (Tudor Patron), Gavriil (Viorel Cozma). Sigur e mai potrivit decât să-i cheme Petruchio, Catarina ?.a.m.d. Un musical popular? La urma urmei de ce nu? Dar de ce atât de lung, aceasta e-ntrebarea? Din când în când, din cauza lungimii provocate de performanțele musicale sau dansante ale celor de pe scenă, care trebuie musai arătate, toate, într-un singur spectacol, că te afli la mult zgomot pentru nimic… Versiunea scenic ?i regia îi aparțin lui Alexandru Vasilache (nume consacrat cândva tocmai în revistă muzicală, în România, chiar pe vremea când aceasta cuprindea ?i Chi?inăul), decorul, simplu ?i expresiv într-un fel, de?i ?arpele hipocratic nu prea ?tim ce caută, a, da, să ofere cui nu trebuie mărul, Luna e de lemn ?i stă locului toate cele peste trei ore acolo, sus, iar berbecii pe care se petrec multe, tot de lemn ?i ei, cu capetele poleite să pară de bronz, au ?i ei funcționalitatea lor în viteza nebună cu care se petrec lucrurile sau mai degrabă dansurile ?i cântecele pe scenă, e al lui Iurie Matei, coregrafia a lui Dumitru Tanmo?an.
A doua seară promitea altceva, cu titlul anunțat, ?i anume 12 scaune, iar după Ilf ?i Petrov, scenariu ?i regie de Petru Hadârcă, directorul teatrului, cum ne-a fost prezentat în seara dintâi, cea festivă, cu mini?tri ?i directori doi, care ?i joacă pe Ippolit Matveevici în acest spectacol. În general aceia?i actori ?i-au demonstrat virtuozitatea într-un, fire?te, alt fel de poveste, mai din vremea noastră, sau mai precis a ru?ilor cu care săracii basarabeni au atâta de-a face. Aici, dacă textul este mărturisit al altcuiva, muzica, în care am salutat tot felul de autori, de prin lume sau de pe la noi, este doar semnată, e drept echivoc, Valy Boghean, nici tu după, nici tu citate ?i autorii lor. Vânatorii de copyrighturi eschivate ar avea pradă bogată, dacă s-ar apleca asupra acestui spectacol, altminteri plin de antren ?i el, tot lung, asta se pare că e boala teatrului respectiv, iară?i pentru că trebuiau cântate ?i dansate atâtea ?i-atâtea înjeghebări. Stai în sală ca la revistă ?i te treze?ti brusc într-un spectacol de teatru comic de bună factură, pentru ca imediat să fii iar proiectat în afara lui, ?i a ta, după modelul alternanțelor din celebrele cândva ?i la noi musicaluri americane. E drept, uneori nu cu sunete de-acolo, ci mai cu câte un nu te pot uita din anii 60 sau 70 ai secolului trecut, plus câte un refren bregovician de mare autenticitate. Mai pe la începutul spectacolului, chiar compoziția imaginilor scenice cam consună cu filme balcanice kusturiciene… Dacă ar fi să mă refer la sală, a cărei compoziție era mai mult basarabeană, din Bucure?ti fire?te, atunci a? observa că s-a râs ceva mai mult la primul spectacol decât la cel de-al doilea, unde au mai stârnit hazul spectatorilor replicile aparținând celor doi autori ru?i, Ilf, dar ?i Petrov. Dar nu numai. În orice caz, zona parodiei groase nu a fost părăsită nici în acest spectacol, unde, cum cred că am mai spus, actorii ?i-au desfă?urat toate resursele, inclusiv cele care dau bine la public, cabotinismul scoțându-?i ?i el cornițele pe alocuri. Primii trei din distribuție, Leo Rudenco (în Ostap), Petru Hadârcă (în Ippolit Matveevici) ?i Anatol Durbală (în Fiodor) au făcut ravagii în rândul publicului, cu hazul lor implicit ?i explicit, cel dintâi nezgârcindu-se la gesturi ?i replici actualizatoare, ba despre Ro?ia Montană, ba despre mai ?tiu ce eveniment din țara-mamă, obținând aplauze la scenă deschisă. Asta nu înseamnă că actorii ceilalți nu s-au văzut, ba s-au văzut ?i ei, ?i încă foarte bine, într-un spectacol plin de ritm ?i veselie, dar ?i foarte lung, dacă ne gândim o clipă la substanța propriu-zisă a pove?tii. Ani?oara Bunescu (în Katerina Aleksandrovna ?i Sudeikina), Viorica Chircă (în Klavdia Ivanovna), Alexandru Leancă (în Tihon ?i Mecinikov), Iurie Negoiță (în Alhen), Mihaela Strâmbeanu (în Elena Stanislavovna), Lilia Bejan (în Grițațuieva ?i Sascvhen), Snejana Puică (în Ellocika), Diana decuseară (în Fima), Boriana Zubcu-Mărginean (în Secretara), Ion Mocanu (în Korobeinikov ?i Bruns), Ana Tkacenko (în D-na Bruns), Valentin Zorilă (în Victor Mihailovici Polesov ?i Administratorul), Nicolae Ghereg (în Bezenciuk ?i Pre?edintele comisiei), Nicolae Darie (în Cearu?nickov ?i Funcționarul), Constantin Adam (în Deadiev), Victor Drumi (în Kislearski), Nicu ?urcanu (în Nike?a, Galkin ?i un milițian), Iurie Foc?a (în Vladea, Palkin ?i un milițian), Iurie Radu (în Iznurenkov), Victor Nofit (în Persițki), Ghenadie Gâlcă (în Kolea), Draga-Dumitrița Drumi (în Liza), Mihai Zubcu (în Un chelner). Iată ?i componența grupurilor, care sunt foarte bine manevrate de regie: Aliona Triboi, Mihaela Strâmbeanu, Diana Decuseară, Snejana Puică, Doriana Zubcu-Mărginean, Draga Dumitrița-Drumi (în bătrânele de la azil, Proprietarii „Nimfei”, nunta?i, turi?ti), Mihai Zubcu, Iurie Radu, Iurie Fic?a (în nepoții lui Alhen).
A treia seară a fost una a tragediei. Tragedia moldovenilor supu?i foametei, numai în parte provocate de secetă, în rest de regimul sovietic, pentru a le înfrânge oamenilor orice fel de rezistență la bol?evizare ?i pentru a-i reduce la nivelul animalelor. Textul este o sumă de mărturii adunate de scriitorul Alexei Vakulovski (1949-2006), în satul Antone?ti, unde era profesor. Regizoarea Luminița ?âcu a ales o cale dreaptă, ca să spun a?a, a?ezându-i pe actori în linie de trăgători în fața noastră ?i punându-i să rostească mărturiile, unele de mai multe ori, ca să ni se înfigă bine în minte, cu voci nuanțate, uneori tragice, alteori simple, ca ?i cum ar vorbi cu cineva despre mai nimic, iar această linie de trăgători înainta câțiva pa?i după rostirea unui ?ir de mărturii înfrico?ătoare prin faptul că descriau fapte adevărate, iar nu ficțiunile obi?nuite ale teatrului. Puține gesturi, probabil cele pe care le fac țăranii moldoveni cu brațele (ați observat că ?i gesturile sunt diferite la diferitele popoare ale planetei, constituind ?i ele limbi aparte pentru fiecare?) însoțeau aceste mărturii ale unor personaje reale din viața autorului ?i a satului Antone?ti. Printre ele, autorul a strecurat reflecții personale, cu multă parcimonie, ceea ce face spectacolul ?i mai cutremurător, dincolo de faptul că nu e ceea ce de obicei se înțelege prin cuvântul teatru. De fapt, e teatru-document, un document zguduitor, care ar trebui să pună pe gânduri asupra regimului criminal bol?evic. Efectul de retard, ca să mă exprim medical, pentru că, ajuns acasă, îmi aminteam fără comandă lucidă scene ?i fraze rostite din „Copiii foametei. Mărturii”. Toți cei care rostesc aceste amintiri tragice poartă numele unor supraviețuitori ai foametei, cu adevărat copiii foametei… De la stânga la dreapta: Maria Chirilov, interpretată de Doriana Zubcu-Mărginean, Eudochia Oprea de Snejana Puică, Vasile Gaidău de Iurie Foc?a, Victor Oprea de Iurie Radu, Motrea Chiriloc de Draga-Dumitrița Drumi, Arsenie Banaru de Leo Rudenco, Maria Vakulovski de Diana Decuseară, Andrei Cociug de Ghenadie Gâlcă, Ion Moraru pe Alexandru Ple?ca. La intervale, actorii-martori intonează un cântecel pe versuri de Grigore Vieru, numai că formula din titlu, repetată, florile dalbe, e consacratră de un colind mult mai celebru în spațiul românesc, îmi închipui că ?i-n cel moldovenesc (sic), fapt ce induce într-un fel de eroare. Dacă textul ar fi puțin dat pe române?te (nu-mi săriți în cap, nu susțin că moldoveneascca e altă limbă!), adică să se traducă vorba momentan în pe loc, a?a cum e firesc în această limbă, sau expresia am penit-o, în am curățat-o de pene, ca să dau numai câteva exemple, ar fi mai bine, cel puțin pentru spectatorii care nu sunt din Basarabia. Limba, arhaică ?i rusificată pe alocuri, împiedică uneori, receptarea textului. Poți bănui doar ce înseamnă tescovina din mărturiile oamenilor din Antone?ti, pentru că la noi aceasta, nu vorba, ci perirea ei, se bea, nu se mănâncă de foame, cum li s-a întâmplat lor. Probabil e boască sau cine ?tie? În fine, acestea sunt lucruri colaterale, dacă-mi pot permite să zic a?a. Principalul este că, aceste fragmente din cartea lui Alexei Vakulovski, În gura foametei, sunt zguduitoare ?i în acela?i timp utile pentru prezentarea adevăratei fețe a celui mai fericit regim din lume, plin de grija față de om, de care ne-am bucurat ?i noi prea mulți ani… Comparând cele trei spectacole, mi-am amintit versurile: „Moldovenii când se strâng/?i-n petreceri se avântă,/La un colț de masă plâng,/La alt colț de masă cântă”, al căror autor este, descopăr pe google, Petru Zadnipru. Colțul de masă vesel a fost în primele două zile, cel trist, dramatic, tragic, a treia seară… ?i ambele au convins.
Finalul a fost grandios. După un început care nu promitea mare lucru, în sensul că părea acela?i musical etnic moldovenesc, cu inflexiuni de basm, pe care-l mai văzusem, partea a doua a spectacolului Hronicul Găinarilor, scenariu după un roman al lui Aureliu Busuioc, în regia lui Petru Hadârcă, a meritat rămasul în sală. Demonstrația de virtuozitate actoricească a venit parcă să fixeze ceea ce întrevăzusem ?i în celelalte spectacole ale Chi?inăului. Actorii, absolut toți, au fost în acest spectacol, ?i în acesta, ni?te mae?tri ai mi?cării, cântului, dansului, încântând pe toată lumea, inclusiv pe cei mai sceptici în fața unor înscenări de acest tip. Ca să nu mai vorbesc de decorul lui Adrian Suruceanu, sugerând mărirea ?i decăderea care se accelerează spre sfâr?it, când ajungem la „era socialistă”. E drept, stăruința cam fără măsură în scenele primei părți, aceea a vechimii (nu moldo-vlahilor, ci) găinarilor dintr-un sat care/?i merită numele, a blurat puțin ideea de cronică din titlu, dar ?i din intenția autorului romanului ?i, nu mă-ndoiesc, ?i a celui al scenariului ?i regiei, adică Aureliu Busuioc ?i Petru Hadârcă. A? fi vrut să-i remarc pe Mihaela Strâmbeanu, din nou într-un rol de creație originală ?i puternică, pe Anatol Durbală, pluriform ?i surprinzător în soluțiile alese pentru a-?i construi un rol compus, de fapt, din mai multe roluri, pe Ion Mocanu, pe Draga Dumitrița-Drumi, ca-n toate spectacolele pe care le-am văzut, excelentă, dar m-am răzgândit ?i am preferat să vă dau toată distribuția ca pe o listă de excelență: Panteleu – Petru Oistric; Parascheva – Mihaela Strâmbeanu; Cronicarul timid, Levon Abramian – Vitalie Rusu; Cronicarul ironic, Piotri Paanteleevici – Anatol Durbală; Cronicarul filosof, Ivan – Amil Gaju; Pantelei Petrovici Avodanov, Câinele – Ghenadie Gâlcă; Sâle – Iurie Foc?a; Trifan – Alexandru Ple?ca; Justițiarul 1, Primarul, Burdujan – Iurie Negoiță; Justițiarul 2, Ajutorul primarului, Ilie – Ion Mocanu; Anica – Lilia Bejan; Costică a Anicăi – Constantin Adam; Glafira, Văduva lui Terinte, Liusea – Doriana Zubcu-Mărginean; Grăchina – Draga Dumitrița-Drumi; Gheorghina – Doina Severin; Ureadnicul, Agent sanitar – Valentin Zorilă; Boierul Filimon, Preotul, Bătrânul – Nicolae Darie; Vătaful – Vitalie Todira?cu; Bărbat 1, Starostele – Iurie Radu; Marița – Ana Tkacenko; Pre?edintele colhozului – Mihai Zubcu. Acestora le-a fost mereu alături, dar ce zic eu alături, a fost împreună cu ei, din rândul întâi al sălii, orchestra de cameră a teatrului (Domnu’ Caramitru, aveți a?a ceva?); cu dirijor cu tot. După cum se poate observa, mulți dintre cei de pe scenă au jucat cu egal aplomb, mai multe roluri, schimbând direcția în modul cel mai natural, obținând noi efecte comice cu fiecare dintre aceste roluri. Sigur, partea a doua, mai dinamică, a fost mai aproape de public prin lumea pe care o înfăți?a, prin satira la adresa bol?evicilor ?i a regimului lor, dar mai ales a cozilor de topor pe care au ?tiut să le selecteze după criterii specifice.
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chi?inău s-a prezentat bucure-?tenilor ca un teatru extrem de viu, extrem de profesionist, cu actori ?i regizori care ?tiu ce fac, mai tari în comedie decât în dramă, dar nu fără o latură dramatică, dacă mă gândesc la Copiii foametei, spectacol de un zguduitor tragism, ?i acesta obținut cu mijloacele cele mai simple, doar din rostirea unor texte ?i din câteva mi?cări, adică exact invers decât în celelalte trei spectacole, comice ?i de o rară mobilitate. A fost desigur un succes acest turneu, care-?i va avea pandantul prin vizita TNB la Chi?inău, tot toamna aceasta.