Poeme

Fiona Sampson a publicat peste douăzeci de volume de poezie şi critică literară în peste treizeci de limbi, cea mai recentă fiind Coleshill (2013), în curs de apariție la editura Tracus Arte în traducerea Ioanei Ieronim. A primit nenumărate premii, printre care Newdigate Prize şi Cholmondeley Award, precum şi premii literare din partea consiliilor artistice din  Anglia ?i Wales. De asemenea, a fost nominalizată de două ori pentru premiile T.S. Eliot şi Forward. Între 2005 şi 2012, Fiona Sampson a fost redactor-şef al revistei Poetry Review, după care a devenit profesor la Roehampton University, unde a fondat şi Centrul Roehampton de Poezie. În prezent, este redactor-şef al revistei POEM.  

 

Fiona Sampson este nu numai un scriitor de o forță uimitoare, dar ?i un stilist de mare finețe, care combină în registre foarte diferite luciditatea ?i autorionia cu un simț al detaliului ?i al limbii încărcat de miresme d’antan. În lirica ei, universul devine cu atât mai îndepărtat ?i mai misterios cu cât poeta îl prive?te mai îndeaproape. Acțiuni de fiecare de zi, ajutorul dat unui prieten în suferință, aducerea acasă a unui brad de Crăciun, imigranți albanezi mâncând de prânz, dezvăluie ritmuri muzicale ?i valori spirituale ritualice. (Re)scrisă ?i (re)imaginată de Fiona Sampson, realitatea rămâne distantă, dar ne ?i seduce, ca o sirenă care ne ademeneşte cu profunzimi nebănuite. 

Prezentare  ?i traduceri de Diana Manole

 

 

PUNËTOR IMIGRANT

 

Oare despre ce vorbesc la ce

se gândesc ?i speră ?i visează pentru

ce şi unde se roagă acesta este un 

covor de rugăciune pe care

stau cu picioarele încruci?ate după  

ce şi-au aruncat şlapii de cauciuc

au întins pe jos pungi de 

cumpărături din plastic gențile 

de voiaj ale săracilor

tată şi fiu dând de la unul la 

la celălalt pâinea rotundă

tăind brânza-n felii cu cuțitul 

întorşi spre răsărit când mănâncă

spre marea întunecată ca vinul

pământul violet bacul care 

?i el îşi vede de treabă ore de-a rândul 

sigur precum mersul pe jos

şi da, ei parcă ar spune

ştim cum e cu mersul 

pe jos noi care am învățat

statornicia în vieți 

nu foarte des vizitate 

de înger vieți de muncitori

în care ne sacrificăm dar 

nu ne sfârşim uite suntem 

aici plutind pe marea sclipitoare 

şi precum în poveşti

frumoasele noastre femei

ne aşteaptă doar pe noi doar

la o zi distanță doar încă

o zi ca asta între timp

pâine şi brânză între timp

rugăciunile şi marea şi soarele

 

* punëtor - muncitor (albaneză)

 

 

COMOȚIE CEREBRALĂ

 

Poate doar cinci minute

ai stat întins pe spate 

chircit precum Alice

pe palierul mult prea îngust

în timp ce-ți număram respirațiile

 

Poate doar cinci minute

mâna mea ținându-ți capul pe spate

tu respirând ?i zâmbind

ochii apoşi ?i strălucitori ca ?i cum 

în ei s-ar fi dizolvat ceva ne?tiut

 

 

PIETRE DE OPAL

 

Opalul îl iubea bunica mea, opalul 

păstrat în cutii mucezite, catifea şi praf

şi mistere de neatins –

 

interiorul îmbâcsit amintind de Freud

şi bunica mea printre trofeele ei

trăgând inelul de opal pe deget, trăgând

 

colierul de opal printre degete – ceva

necurat, aproape erotic în plăcerea ei,

şi pietrele de opal cu fațete în toate direcțiile

 

cu o sclipire greu-de-crezut ca de bâlci erau necurate

şi ele, şi ele prea străine, aproape vulgare, m-am gândit

cu un tremur care nu mi-am dat seama

 

că era erotic, era ruşinos pentru că vedeam 

cum străluceau culorile în fiecare precum monedele vechi

într-o vitrină şi precum monedele vechi pietrele 

erau pătate de ceva, zvonuri sau violență, bunicii i se păreau excitante:

opalul, care este piatra mea zodiacală, şi pietrele de opal pe care le-am

moştenit împreună cu toate celelalte –

 

serviciul de ceai, canapeaua, cutiile căptuşite cu plu? albastru

natura indirectă dar ostentativă a defectelor 

totul expus în după-amiaza aceea ca nişte posibile răspunsuri 

 

în apartamentul opulent întunecat

pe coasta de sud a Angliei în 1980-şi ceva

şi  dus a fost precum o furtună de vară deasupra mării.

CEAȚĂ PE COASTĂ

 

Vălătucul de nori 

nu este Atlantis

ci apă mişcându-se 

deasupra apei

îmblânzind

marea apuseană.

Albastrul învolburează  albastrul 

precum o aripă–

ai crede că cerul

a simțit un fel de tandrețe

pentru acest menisc

oglindindu-l

toată dimineața. 

 

Nu la peticul de pământ

ci la drumul către el

tot mai visezi –

la tăietura prin

albastru: foarfece

prin mătase. 

 

 

POSTER IMPRESIONIST

 

În timp ce se întorc prin câmpul de maci

mâinile lor se ating în treacăt. 

 

Sunt tineri, sănătoşi, fericiți;

când briza trece pe-aproape doborând

 

spicele deja încovoiate sub greutatea boabelor

ei nici măcar nu o simt.

 

Dincolo de plopi lacul tresare palid.  

 

BRAD DE CRĂCIUN

 

Coniferele poartă întuneric între crengi

în memoria întunecimii de la începuturi. 

 

Acesta este un sacrificiu, o îmbrăți?are spinoasă 

care lasă vânătăi în jurul gâtului. 

 

Porți bradul în casă

Cu tandrețe pentru că e plin de mister

 

Trunchiul lui sprijinit de-a lungul trupului tău ca o măsură.

 

 

PIN

 

Aprinde lampa.

Afară, copacii scârțâie.

În universul de lemn

nimic nu are glas

 

doar un tremur fără cuvinte –

o vocală copleşitoare

imperativă precum numele 

lui Dumnezeu

şi de nerostit.