Cronica filmului
Călin Stănculescu

FILMUL ROMÂNESC ÎN AMERICA

Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 / 2014

 În timp ce în România, în afara festivalurilor internaționale de film, retrospectivelor sau zilelor filmului unor țări europene, pe ecrane avem în covâr?itoare majoritate producții americane, nu toate de valoare recunoscută de către cinefili sau critici, până în urmă cu câtva timp, filmul românesc era terra incognita pe teritoriul american.
Iată însă că, în această toamnă, cu eforturi  demne de laudă, au fost invitate ?i difuzate la New York ?i în alte ora?e, în proiecții speciale sau în cadrul unor festivaluri, mai multe filme române?ti.  Este meritul ICR New York de a fi invitat filmul Puzzle pentru un orb (difuzat ?i în România sub titlul Puzzle) de Andrei Zincă, pentru a fi văzut la sala Auditorium, dar ?i la Festivalul Independent Film (premii pentru Ioana Pavelescu ?i Tunde Skovran pentru rol principal, dar ?i premiul publicului).
Regizorul Andrei Zincă a asigurat la Miami ?i Fort Lauderdale patru săli de proiecție pentru filmele române?ti, documentare, ficțiune (opere semnate de Cristian Nemescu – California Dreaming (unfinished), Cristian Mungiu – 4 luni, 3 săptămâni, două zile, Tudor Giurgiu – Despre oameni ?i melci, Pescuit sportiv – Adrian Sitaru, Rumenye! Rumenye! ?i Goldfaden’s Legacy (documentare despre muzica kletzmer ?i istoria teatrului evreiesc în România ?i în lume), ambele în regia lui Radu Gabrea, precum ?i Nunta mută de Horațiu Mălăele.
La sediul ICR New York, la  18 octombrie, a debutat ciclul rezervat portretului  de regizor dedicat lui Radu Gabrea, ce a cuprins, în afara filmelor amintite, Dincolo de nisipuri, Un bărbat ca Eva, Coco?ul decapitat, Călătoria lui Gruber, Mănu?i ro?ii,  Trei zile pînă la Crăciun, Evrei de vânzare. Toate proiecțiile au fost urmate de sesiuni de întrebări ?i răspunsuri la care alături de autor a participat ?i producătoarea ultimelor sale filme, actrița Victoria Cocia?, interpretă seducătoare în Poveste de dragoste, Lindenfeld, proiectat de asemenea.
Interpret în mai multe ipostaze, regizor, actor, caricaturist, Horațiu Mălăele a impresionat publicul, mai ales prin calitățile filmului său Nunta mută, destul de reticent privit de către criticii autohtoni, interesați mai degrabă de performanțele octogenarului S. Nicolaescu.
După cum de o privire ingrată s-a bucurat pe meleaguri române?ti ?i Puzzle pentru un orb de Andrei Zincă, jucat de doi mari actori, aici i-am numit pe  Adrian Titieni ?i Dan Nuțu, ultimul la singura apariție pe ecrane, după mulți ani de absență, cu o interpretare memorabilă, care ar fi trebuit răsplătită de multele jurii unde a concurat filmul (premii naționale Gopo, UCIN etc). Dar, în țară, n-a fost să fie. Poate data următoare. 
Regizorul Radu Gabrea ?i actrița ?i producătoarea Victoria Cocia? au petrecut multe ore cu spectatorii americani foarte interesați de filmele turnate înainte de plecarea cineastului în Germania, dar ?i de cele mai recente producții ale sale care, fie pe tărâmul documentarului, fie pe tărâmul ficțiunii, atacă probleme de  profundă umanitate dedicate raporturilor între semeni, etnii, minorități ?i majorități, cu credința că Istoria  poate fi descrisă convingător ?i pe aripile ficțiunii, cu personaje credibile sau în cheia documentarului cu o multitudine de puncte de vedere menite să descopere adevăruri perene.
 A? mai vrea să adaug câteva cuvinte despre îndrăznețul proiect semnat de regizorul Alexa Visarion, finalizat cu filmul Ana (premiera românească are loc în luna decembrie), dar ?i anterior ilustrat cu volumul  Ana, sens ?i imagine, apărut  chiar în acest an la Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu. Regizorul a fost atras cu peste patru decenii în urmă de mitul Me?terului Manole, dovadă fiind spectacolul din 1973, pus în scenă la Teatrul Național din Cluj.
Marele rit al construcției ?i oglinda sa literară sunt prezente în volumul semnat de Alexa Visarion în trei variante scenaristice, ultima fiind cea care constituie ?i suportul dramaturgic al filmului.
Mixată cu aspecte posibil/probabil autobiografice, această ultimă variantă de scenariu face legătura dintre mit ?i realitatea contemporană, aceea a dictaturii totalitariste, care nega orice aspirație a edificării, propovăduind, sălbatic ?i violent, distrugerea.
Idealul este Biserica, lăca?ul care leagă Cerul de Pământ, leagă idealurile de suferințe ?i trădări, un ideal pe care niciun personaj nu-l va atinge, fiindcă uneori ?i vulgaritatea î?i face loc cu lejeritate (adică fără nicio justificare psihologică sau dramaturgică).
Alexa Visarion este o puternică personalitate artistică, marcată atât de un narcisism pozitiv, până la urmă explicabil, normal ?i deloc imputabil, dar ?i de o efervescență a ideilor, uneori greu de descifrat la prima vedere, dar lesne de citit când ai capacitatea de a te  apropia de profunzimile unui suflet calat între energii imaginative ?i  meditații constructive.
Încă (în timp) un fidel al artei (artelor) care l-a consacrat (dar sunt mai multe: teatrul, filmul, didactica, poezia),  Alexa Visarion este autorul unui corpus cinematografic, restrâns la puține titluri, dar absolut semnificative pentru istoria cinematografului căruia îi aparține.
Nu trebuie să uităm  Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct…?i de la capăt, Vinovatul, Luna verde ?i Ana, care sunt filme de referință ?i în istoria ecranizărilor. Ele configurează cu parcimonie portretul unui creator, formator de ?coală prin studenții ?i doctoranzii săi. Pentru că A-lexa Visarion este un universitar dispus la dialog, aprig comentator al filmului de calitate, nonvalorile fiind departe de politica sa didactică sau auctorială.
De aceea, nu mă miră succesul lui Alexa Visarion în America, dar nici al lui Radu Gabrea sau al lui Horațiu Mălăele sau Andrei Zincă, anbasadori  emeriți pentru valorile filmului românesc.
Anul 2014 nu a fost un an prea fast pentru filmul românesc. Mult mai puține premiere ca anul trecut, cărți de cinema aproape ioc, față de aproximativ 30 de titluri în 2013, premii, pe ici pe colo, nu dintre cele mai  importante, premiile naționale în continuare împărțite între Gopo ?i UCIN, absența unei noi Legi a cinematografiei, care să rezolve problemele de finanțare, de promovare ?i producție  ale filmului românesc – sunt doar câteva dintre subiectele fierbinți ale cinematografi?tilor ?i guvernanților. Ultimii dorm. Ceilalți de descurcă. Tristă țară, plină de umor.