Cronica TV
Dan Iancu

GHICI CÂT VINE LA NOUĂ

Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 / 2014

 Toți sau aproape toți au a?teptat duminică, 16 noiembrie, cu sufletul la gură rezultatul exit-poll-urilor. Eu m-am culcat, nu de alta, dar după ultimile două glume, mi se pare că e un soi de a arunca banii pe fereastră ?i a exclama fericit vreo două ceasuri „Mihaela, dragostea mea!”. Mă bucur că am avut dreptate, iar de data aceasta „rezultatele” afi?ate au fost de-a dreptul hazoase. Cum e să anunți 50%-50% ?i să iasă a doua zi, nu a treia, 54,5%-45,5%? Sunt matematician ?i ?tiu că un astfel de sondaj are o marjă de eroare, dar nici chiar a?a. Nu tu un 51% acolo, de sămânță măcar!
Evident că fiecare televiziune care a antamat un astfel de sondaj, plătit cu bani grei, încearcă să-ți tragă spuza pe turta ei, dar ,să dai în reluare pe la cinci dimineața, o emisiune în care unii sunt optimi?ti cu privire la victoria unui candidat, când deja se ?tie ce ?i cum, iar BEC dă un buletin prin care se confirmă ie?irea celuilalt, e un soi de lipsă de orientare ?i produce efecte ilariante când îi vezi pe vajnicii „neutri”, cum ar trebui să fie ni?te jurnali?ti încercați, bătând câmpii. Tipul acesta de reluare, la o televiziune de ?tiri, e un soi de sinucidere într-o emisferă normală, dar se pare că la noi merge „?i legată cu sârmă!”. Sculându-mă, precum huhurezii, am rîs cu lacrimi aflând de pe bara de sub imagini despre verdictul implacabil al electoratului. E adevărat că nu mă mai uitasem la vreo astfel de televiziune de vreun an ?i jumătate, iar inadverdența evidentă a fost de tot hazul. Despre nesimțire nu amintesc, pentru că e treaba flămînzilor care adoră astfel de emisiuni pe nemestecate.
Întrebarea mea e simplă. Ce rost au astfel de anunțuri triumfale, după ce am luat leap?a de cam mult timp? Înțeleg că e un eveniment major votul unei nații, înțeleg că toți caută să pupe sutana Sfîntului Rating, Cel de Tot Râsul, dar de ce cifrele marjei de eroare nu sunt la fel de mari pe ecrane, precum cele ale unei victorii invalidate, pentru că urmează comentarii ce se vor dovedi inepte ?i analize pe marginea unui fapt ce nu s-a petrecut. Cine e suficient de fraier să mai creadă informații ce se vor dovedi complet aiurea, pentru că pe mine mă oripilează idea că pot fi unii oameni, mai aprin?i din fire, care să benchetuiască, iar apoi să facă un infarct după aflarea adevărului. Apoi, mă gîndesc că anali?tii, care aruncă verdicte anapoda, după studirea unor numere false, se dovedesc a fi fal?i profeți într-un spațiu aliniat politic. Atenție, ceea ce spun acum este indiferent de cine a cî?tigat la final. Mi-e clar că partidele politice sunt în stare să aprecieze mai corect scorul final, decît institutele de specialitate de la noi din țară. Motivațiile post-operatorii sunt cam alambicate, iar uneori („Am uitat să pun discul de la ora 19...”, citat aproximativ de acum cîțiva ani făcut de un celebru sociolog ?i conducător al unei astfel de fabrici de pronosticvuri electorale), de-a dreptul hilare.
Toate acestea se pot soluționa foarte simplu. A? începe prin regândirea spațiului nocturn. Există la mai toate astfel de televiziuni mici emisiuni despre artă, literatură, cărți de tot felul sau chiar emisiuni gastronomice. De ce oare nu se dau ele în golul nopții, mai ales dacă nu e?ti sigur sau, cu atât mai mult, dacă ?tii rezultatul.
Desigur nu ne putem lipsi de adrenalina cifrelor care se rostogolesc pe ecran, dar mi se pare că nimeni nu ia în calcul răsturnarea situației ?i nici nu dă vreo atenție a?a-numitelor marje de eroare, oricum subevaluate, după cum se vede. Nația nu poate a?tepta prea mult rezultatele, dar sarcina anali?tilor ar fi administrarea unui du? rece, care să scadă țopăiala victorioasă, iar nu apariția lor pe sticlă sub formă de guru, pentru că schimbarea unei litere îi va declasa fără doar ?i poate(!).