EDITURA HUMANITAS LA 25 DE ANI

Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2 /2015

La 1 februarie 1990 Gabriel Liiceanu înființa Editura Humanitas. Creată, după mărturisirea conducătorului ei, pentru a „face să pătrundă” spiritul în lume, Humanitas ?i-a împlinit din plin destinul ?i ?i-l continuă cu succes. Senzația celui care a fost condamnat decenii de-a rândul să citească numai ce-i permitea regimul comunist, când nu făcea rost, pe sub mână, de cine ?tie ce apariție din vest, a fost că i s-a deschis dintr-odată o fereastră care până atunci fusese bătută în cuie ?i acoperită cu scânduri dese, ca-n pu?căriile aceleia?i vremi. Rolul Humanitas-ului a fost acela de a deschide fereastra, sau mai bine zis ferestrele, spre o lume abia bănuită, ?i din care ne veneau doar semnale slabe, prin cortina de fier a cenzurii. Tot ce fusese până atunci la fondul secret al bibliotecilor universitare ?i de stat, tot ce se acumulase într-o lume care nu se sfia să-?i determine singură înfrângerile dar ?i reu?itele, tot ce s-a mai creat de atunci în: filozofie, ?tiințe politice, sociologie, psihologie, literatură, ba chiar ?i fizică atomică, a fost selectat ?i a produs apariții, senzaționale pentru noi, la editura Humanitas. Să nu uităm marile titluri care au apărut mai întâi la această mare editură, autorii fundamentali: Tocqueville, Arnold J. Toynbee, Max Weber, Schopenhauer, Platon, Lao Zi, Karl Raymund Popper, Hannah Arendt, Alain Besançon, Julien Benda, Isaiah Berlin, Allan Bloom, Martin Heidegger, Jean Delumeau, Konrad Lorenz, C. C. Jung, Marcus Aurelius, Friedrich Nietzsche, Werner Heisenberg, Johan Huizinga, François Furet, Machiavelli, Czes?aw Mi?osz, Ortega y Gasset, Rudolf Otto, Stephen Hawking, André Scrima, Jean-François Revel, Richard Pipes, Heinrich Zimmer, ca să cităm doar câteva dintre marile nume ale căror opere au văzut lumina tiparului în ace?ti 25 de ani. Aici a apărut prima traducere din daneză în română a operei lui Søren Kierkegaard (realizată de Ana Stanca Tăbăra?i), aici a apărut Cartea neagră a comunismului, precum ?i cele două monumentale traduceri ale operelor lui Homer, realizate de regretatul Dan Slu?anschi precum ?i multe alte opere care zidesc o spiritualitate deplină. I-a? adăuga ?i pe Monica Lovinescu ?i pe Virgil Ierunca, cei care ne-au deschis ochii încă de la Radio Europa Liberă ?i ale căror cărți au apărut, în deceniul zece al secolului trecut, tot la Humanitas. ?i nu în ultimul rând literatura străină actuală dăruită de aceast – acum – grup editorial cititorului care vrea să fie la curent, sincronizat, cu mi?carea literară a lumii.

La sărbătoarea de luni, 1 februarie 2015, Gabriel Liiceanu a spus: „Ca să rămân în viață în deceniile acelea în care istoria ne teroriza, făceam „comerț cu morții”. A?a răspunsese un filozof grec când fusese întrebat cu ce se ocupă: ”Fac comerț cu morții”. Orice cărturar, în fond, se îndeletnice?te cu citirea marilor dispăruți ai omenirii. Ei bine, voiam să-i fac ?i pe alții să se bucure de cei care, nemaifiind în viață, mă ajutaseră să trăiesc. Să se bucure de cărțile lor, care făcuseră să mă simt liber chiar ?i în anii nelibertății programate oficial.” Mai departe, Gabriel Liiceanu a sintetizat evoluția acestei edituri: „Humanitas este o formă nespus de stranie de commercium, o „afacere spirituală”. Apărând, ea a trecut destul de repede la comerțul cu cei vii, cu marii vii din jurul meu. Ei se numeau: Neagu Djuvara, Lucian Boia, Andrei Ple?u, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu, Vlad Zografi, Horia Patapievici, Radu Paraschivescu, Petru Creția, Andrei Cornea, Victor Ieronim Stoichiță...” Privindu-i pe ace?ti autori, spune filozoful ?i scriitorul, editorul Gabriel Liiceanu, avea impresia că vede cum pătrunde spiritul în lumea noastră. Cu timpul, adaugă domnia sa, a văzut ?i adversitățile celor a căror fontanelă (spunem noi) s-a închis prea devreme, asupra celor dictate de partidul-stat ?i de istoria lui Roller. În finalul alocuțiunii sale, ținute la Fundația Løwendal, unde a avut loc sărbătorirea celor 25 de ani, Gabriel Liiceanu a declarat că-?i dore?te: „Ca spiritul care-a intrat în lume pe poarta Humanitas să se răsucească până când veacul va fi întreg – ba chiar ?i dincolo de el -, făcându-ne să credem că am scăpat de blestemul adamismului românesc ?i că ne-am lepădat de legenda fondatoare a me?terului Manole, potrivit cărei, într-o noapte a istoriei, dărâmăm ceea ce înainta?ii no?tri au făcut cu trudă ?i pasiune în zeci de ani.” Toți cei care încearcă să-?i recupereze, cu ajutorul cărților de la Humanitas, anii pieduți din cauza contra-educației comuniste speră ca această adevărată creație de vârf a culturii române?ti să dăinuie.