Miscellanea
I. Z.
RECITAL DE PROZĂ IOAN GROŞAN – "UN OM DIN EST"
Articol publicat în ediția Viața Românească 12 / 2008
Legenda vie a generației ’80, numită Ioan Groşan, unul dintre puținii optzecişti care ştie să-şi întrețină cu abilitate mitul, asemenea poetului Ion Mureşan, de altfel, mai picură din când în când câte un strop din ceea ce ştie toată lumea că va fi capodopera sa (şi asta se ştie deja de ani buni, încât lumea zice că dacă-şi va publica romanul, n-o să mai aibă despre ce să se vorbească la mesele şi terasele, unde-şi fac veacul ultimii boemi de stirpe nobilă ai literaturii). Stalactita Ioan Groşan a mai picurat, aşadar, câteva pagini prețioase din romanul vieții sale, vineri, 31 octombrie 2008, şi cei care n-au fost de față la ultima cucerire a lui Nelu Sanepidu, din “Groapa” MLR, pot regreta că au trăit degeaba în această zi de sfârşit de octombrie a anului 2008.
Lumea multă şi diversă, clasici optzecişti şi trufandale postdouămiiste, amfitrionul Traian T. Coşovei, cu doamna Ştefania, ocupată cu fotografiatul tuturor celor înghesuiți la mese, Ioana Crăciunescu, Paul Vinicius, Eugen Suciu, Tudor Jebeleanu, nelipsitul jazzman Mircea Tiberian, muzicianul priceput să acompanieze toate genurile literare, Augustin Frățilă cu soția, omniprezentul Doru Braia şi chiar poeta Cristiana Purdescu, cu o trupă de prospețimi de la casa sa de modă, gălăgiosul Valentin F. Mihăescu, poetul Uiuiu, alți diverşi scriitornici, mai aburiți sau mai limpezi, abia mai prididea Ioan Goşan să-şi plaseze invitații năvalnici pe la mese, iar când reuşea, smulgându-se cu greu din captivantele îmbrățişări ale unor blonde, mai mult înalte decât talentate (unde le-o fi găsit şi cum le-o fi adus?), părea că le-a făcut o favoare ieşită din comun. Doar pentru prozatorul Dumitru Tsepeneag avea o masă dinainte rezervată.
Prezența excepțională a lui Dumitru Tsepeneag a fost de altfel salutată şi aplaudată de la microfon, de Traian T. Coşovei, moderatorul tradițional al noii ediții a Serilor de muzică şi literatură de la MLR, care continuă de patru ani “prin efortul intelectual al lui Ioan Cristescu”, mulțumiri care au fost distribuite în mod egal şi “poetei de excepție care este Doina Uricariu”, consilier guvernamental, actriței Ioana Crăciunescu, lui Augustin Frățilă, lui Vali Mihăescu, tuturor celorlalți, şi “nu în ultimul rând poetei Cristiana Mariana Purdescu. Suntem toți. Tutti!” Mircea Tiberian a invitat-o să cânte pe Raluca Stoica (“are trei facultăți”), cu o voce melodioasă, melancolică şi caldă, care a mai îmblânzit puțin povestea anterioară, spusă la masă de Doru Braia, despre moartea crudă a mamei sale: “Nu avea decât 49 de ani, când s-a sinucis. Creierul îi era mort, dar inima îi bătea. Ştiți voi ce însemană să scoți tuburile din mama ta şi să iei decizia. Sunt 30 de ani de atunci, dar simt şi azi momentul acela groaznic când am decis: Acum!”
Înainte de a citi, Ioan Groşan a ținut să facă o precizare, care părea importantă pentru el: “Să nu se confunde personajul cu naratorul, cum n-o să-l confundați pe Nabukov cu personajul din Lolita”. Însă după ce a rezumat acțiunea capitolului pe care urma să-l citească, cu profesoraşul Nelu Sanepidu cucerind-o pe virgina săsoaică Anelise (la un cenaclu literar din Sighişoara, înainte de a pleca definitiv în Germania), după un program impus de a lista câte o femeie din fiecare localitate a țării, indiferent dacă era frumoasă, urâtă, slabă sau grasă, reacția celor din sală a fost promptă: “Nu te mai scuza atâta. Acum e clar că eşti tu! Înalte, erau?”. Din femeie în femeie, personajul se îmbată rău, i se rupe firul, “cel mai îngrozitor lucru e să te trezeşti dimineața în pat cu o nulitate”, dar reuşeşte să afle că fecioara Anelise i se dăruise doar pentru că trebuia să lase şi ea ceva în țară, înainte de a pleca din România pentru totdeauna: “Stigmatul nopții mele pe strada Kreusberg – Dealul Crucii”, zice în final Nelu Sanepidu. Dar toți l-au aplaudat îndelung pe Grosi, ca şi cum el, şi nu personajul său, şi-ar fi petrecut în realitate acea noapte de pomină cu feciorelnica săsoaică Anelise. ( Z.I.)
Lumea multă şi diversă, clasici optzecişti şi trufandale postdouămiiste, amfitrionul Traian T. Coşovei, cu doamna Ştefania, ocupată cu fotografiatul tuturor celor înghesuiți la mese, Ioana Crăciunescu, Paul Vinicius, Eugen Suciu, Tudor Jebeleanu, nelipsitul jazzman Mircea Tiberian, muzicianul priceput să acompanieze toate genurile literare, Augustin Frățilă cu soția, omniprezentul Doru Braia şi chiar poeta Cristiana Purdescu, cu o trupă de prospețimi de la casa sa de modă, gălăgiosul Valentin F. Mihăescu, poetul Uiuiu, alți diverşi scriitornici, mai aburiți sau mai limpezi, abia mai prididea Ioan Goşan să-şi plaseze invitații năvalnici pe la mese, iar când reuşea, smulgându-se cu greu din captivantele îmbrățişări ale unor blonde, mai mult înalte decât talentate (unde le-o fi găsit şi cum le-o fi adus?), părea că le-a făcut o favoare ieşită din comun. Doar pentru prozatorul Dumitru Tsepeneag avea o masă dinainte rezervată.
Prezența excepțională a lui Dumitru Tsepeneag a fost de altfel salutată şi aplaudată de la microfon, de Traian T. Coşovei, moderatorul tradițional al noii ediții a Serilor de muzică şi literatură de la MLR, care continuă de patru ani “prin efortul intelectual al lui Ioan Cristescu”, mulțumiri care au fost distribuite în mod egal şi “poetei de excepție care este Doina Uricariu”, consilier guvernamental, actriței Ioana Crăciunescu, lui Augustin Frățilă, lui Vali Mihăescu, tuturor celorlalți, şi “nu în ultimul rând poetei Cristiana Mariana Purdescu. Suntem toți. Tutti!” Mircea Tiberian a invitat-o să cânte pe Raluca Stoica (“are trei facultăți”), cu o voce melodioasă, melancolică şi caldă, care a mai îmblânzit puțin povestea anterioară, spusă la masă de Doru Braia, despre moartea crudă a mamei sale: “Nu avea decât 49 de ani, când s-a sinucis. Creierul îi era mort, dar inima îi bătea. Ştiți voi ce însemană să scoți tuburile din mama ta şi să iei decizia. Sunt 30 de ani de atunci, dar simt şi azi momentul acela groaznic când am decis: Acum!”
Înainte de a citi, Ioan Groşan a ținut să facă o precizare, care părea importantă pentru el: “Să nu se confunde personajul cu naratorul, cum n-o să-l confundați pe Nabukov cu personajul din Lolita”. Însă după ce a rezumat acțiunea capitolului pe care urma să-l citească, cu profesoraşul Nelu Sanepidu cucerind-o pe virgina săsoaică Anelise (la un cenaclu literar din Sighişoara, înainte de a pleca definitiv în Germania), după un program impus de a lista câte o femeie din fiecare localitate a țării, indiferent dacă era frumoasă, urâtă, slabă sau grasă, reacția celor din sală a fost promptă: “Nu te mai scuza atâta. Acum e clar că eşti tu! Înalte, erau?”. Din femeie în femeie, personajul se îmbată rău, i se rupe firul, “cel mai îngrozitor lucru e să te trezeşti dimineața în pat cu o nulitate”, dar reuşeşte să afle că fecioara Anelise i se dăruise doar pentru că trebuia să lase şi ea ceva în țară, înainte de a pleca din România pentru totdeauna: “Stigmatul nopții mele pe strada Kreusberg – Dealul Crucii”, zice în final Nelu Sanepidu. Dar toți l-au aplaudat îndelung pe Grosi, ca şi cum el, şi nu personajul său, şi-ar fi petrecut în realitate acea noapte de pomină cu feciorelnica săsoaică Anelise. ( Z.I.)