Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2 /2015
OBSERVATOR CULTURAL 754
Din 9 ianuarie 2015. „Cum poți să fii cu adevărat de stânga?” — Paul Cernat î?i continuă polemica onestă (cu Al. Matei) legată de ideologiile de stânga ?i de dreapta de la noi, sinceritatea sa provoacă nu o dată scântei (că e un adevărat curaj să te declari azi scriitor de stânga; o stângă mereu compromisă de guvernare): Nu sînt un nostalgic al comunismului real şi nu neg (ar fi culmea!) că schimbarea sferei de influență post-’89 a adus cu sine, printre multe alte avantaje decisive, libertatea de expresie. Dar îi înțeleg şi pe cei mulți pentru care pierderile au fost, în timp, mai mari decît beneficiile. N-ai sentimentul că, deşi sîntem liberi să ne exprimăm, indiferent ce-am vota, iese tot cum vor „cei care fac jocurile“, că asistăm la noi forme, mai subtile, dar mai eficiente, de cenzură economică şi de control? Dacă tot avem libertate de expresie, de ce să n-o folosim criticînd sau contestînd neajunsurile sistemului, în loc să tot mulțumim din inimă Occidentului că ne-a făcut să trăim în „cea mai bună dintre lumile posibile“ şi că face totul să nu vină iar Gulagul sovietic peste noi? Apoi: Nu sunt un rob al ideologiilor. Am devenit „de stînga“ după ce am conştientizat falimentul şi inconsistența opțiunilor mele anterioare. Restul – depăşirea blocajelor psihologice – a venit oarecum de la sine. ?i încheie cu: Ce tradiții de stînga avem de recuperat şi cum? Au apărut, în ultimele decenii, tone de clişee cu pretenții despre caracterul alogen, antinațional, insignifiant ş.a.m.d. al stîngii noastre precomuniste. Despre debilitatea ei intelectuală şi nulitatea literară. Despre poporul român care, popor de țărani fiind, e natural de dreapta. Despre incompatibilitatea dintre rural şi stînga. O fi nevoie, nu zic, ca stînga noastră să se redefinească „progresist“, dar cred că are mare nevoie să-şi rezolve complexele în raport cu propriul trecut, inclusiv cu cel comunist şi postcomunist. Alte titluri: „Centrul pentru Combaterea Asociației Foştilor Deținuți Politici” de Marius Oprea; „Anul 2014. Retrospective”; „Ion Mure?an — 60”, „Andrei ?erban: o întâlnire ratată cu Brecht”. Semnături: Bedros Horasangian, Bianca Burța-Cernat, Adina Dinițoiu, Alina Purcaru, Daniel Cristea-Enache, Călin Badea-Gheracostea, Dana Pârvan-Jenaru, Iulia Popovici, Adrian Silvian-Ionescu, Michael Finkenthal, Liviu Ornea, Vasile Morar, Silvia Dumitrache, ?erban Foarță.
DILEMA VECHE 569
Din 8 ianuarie 2015. „Literatura nu e o meserie, e o cale“ — interviu cu Mircea Cărtărescu (realizat de Marius Chivu, care la un moment dat observă: „Spuneați undeva că în lume există un milion de scriitori în acest moment şi că pentru fiecare scriitor cunoscut sînt douăzeci de mii de alți scriitori anonimi”): Cum eu nu am avut niciodată un agent, am fost obligat să-i suplinesc absența printr-un continuu efort de a fi lîngă cărțile mele, de a fi de partea lor. Corespondența mea cu editorii şi traducătorii mei este practic profesională (deşi, sau tocmai din acest motiv, foarte prietenească). Am fost întotdeauna un om disciplinat, care munceşte mult şi-n multe direcții. Am fost mereu profesor, am scris literatură şi critică literară, am făcut jurnalism, am coordonat cenacluri şi cluburi de lectură. Tot astfel am fost, de un sfert de secol încoace, şi propriul agent. Nu e vorba aici de „autopromovarea“ de care uneori sînt acuzați scriitorii, ci de o acțiune constantă, serioasă, responsabilă de gestionare a scrierilor tale. Această meserie îmi cere să merg unde sînt chemat şi să-ncerc să fac o impresie cît se poate de bună în fața publicului, fie la lecturi, fie la discuții. Face parte din definiția meseriei. Interviul se încheie enigmatic: Las altora clasamentele literare, iritările, geloziile, orgoliile, contabilizarea succeselor. Le-am cunoscut, din păcate, pe toate, am trăit infernul vieții literare pe pielea mea. Mi s-a dat acum şansa să evadez şi vreau să profit de ea… Semnături, rubrici: Andrei Ple?u, Vintilă Mihăilescu, Matei Martin, Liviu Papadima, Rodica Zafiu, G. Banu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Ana Maria Sandu ?i Iaromira Popovici, Codrin Liviu Cuțitaru.
RAMURI 12 / 2014
„Putem fi români” — Gabriel Co?oveanu: Ceea ce cunoaştem e o linie ideatică, istoricizată, a urii românului față de sine. Ceea ce putem proroci e o recalibrare a discursului identitar, în sensul diminuării obsesiilor şi fandacsiilor naționaliste, cu iz hagiografic, în favoarea unor idealuri care definesc prosperitatea şi demnitatea umană. Politic-administrativ vorbind, orizontul acesta dezirabil ar însemna coerență decizională, continuitate, ambele susținute de o decență care nu derivă din politichie, ci din nivelul de educație al fiecăruia... Sunt multe de restaurat, aşadar (şi asta într-o versiune zdravăn comprimată): entuziasmul (recompensabil), criticismul (cu iubire pentru Platon, dar cu mai mare iubire de adevăr), dinamismul cosmopolit (cu procente nerizibile din PIB pentru învățămînt şi cultură). Numai cine ştie să restaureze poate inova. Poate avea demnitate. Şi poate evolua, ca să nu o ia, sisific, de la originar. Unii visează, difuz, o reîntoarcere la acest originar, dorind să traducem asta prin suspendarea ori anularea vinovățiilor acumulate, adică a reconstruririi demnității, self-respect-ului, prin debarasarea de plumbul stigmatului național… Apoi, cunoscutele rubrici ale lui Gh. Grigurcu, Gabriel Dimisianu, Adrian Popescu, N. Prelipceanu. În alte pagini, cronici ?i eseuri semnate de M. Ghițulescu, ?tefan Vlăduțescu, C.M. Popa, Cristina Gelep, Emil Lungeanu, Gabriela Gheorghi?or, Mariana Claudia Ciubuc, Gabriel Nedelea, Radu Cernătescu, Cătălin Ghiță. Poezie Gabriel Chifu, Leo Butnaru, Mihai Amaradia, Alexandru Cazacu.
CONTA 17
Decembrie 2014. „Nu am deloc impresia că avem o nouă literatură. Au apărut câțiva scriitori noi, însă codul literar a rămas acela?i din anii optzeci” — Răzvan Voncu (în dialog cu Adrian Alui Gheorghe; Răzvan Voncu e prezent în acest număr de revistă ?i cu proză ?i cronică literară): Iubesc literatura în întregul ei, dar pentru poezie am o pasiune aparte. Nici nu cred că poate fi cineva critic - critic autentic, vreau să zic -, dacă nu este un bun critic de poezie. Pentru literatura noastră, care străluce?te în primul rând prin poezie, e chiar vital să avem critici cu amor intelectual ?i cu o largă comprehensiune… În culturile mari, critica nu ocupă locul de prim-plan pe care îl ocupă la noi, mai ales prin genurile ei de actualitate: cronica literară, recenzia, critica de întâmpinare în sens larg. La noi, însă, ea a jucat (?i joacă în continuare) un rol esențial. Pe de-o parte, datorită necesității pe care o resimte cultura noastră, a unei „locomotive” care să tragă literatura afară din fundăturile în care, câteodată, a băgat-o istoria, iar pe de alta, datorită importanței pe care o are identificarea ?i promovarea valorilor estetice, într-o literatură care a stat prea mult sub semnul culturalului... Altfel: A? spune că avem cam multe premii. Cam multe „Opera omnia” pentru câte opere reale, demne de solemnitatea acestei formule, putem număra. ?i cam mulți indivizi inculți, care n-au ei în?i?i operă, care le decernează. Invitații revistei: Marius Chivu (în dialog cu Adrian G. Romila) ?i Th. Codreanu (în dialog cu Angela Baciu). În alte pagini: Leo Butnaru, C. Abăluță, C.M Spiridon, Gellu Dorian, Rita Chirian, Magda Ursache, Al. Ovidiu Vintilă, D. Aug. Doman, Radu Florescu, Matei Hutopilă, Bogdan Federeac, Vasile Tudor, Igor Ursenco, Emil Nicolae, Stoian G. Bogdan, Isabel Vintilă, Cornelia Maria Savu, Adrian G. Romilă. Plus „Prăvălia cu poezii”, semnată de directorul revistei.
ARGE? 12 / 2014
„Ficțiunea trecutului” — Gh. Grigurcu: În toamna 1945, refugiul nostru din Basarabia, început în primăvara anului precedent, ne-a dus într-o comună din Gorj, pe nume Peşteana-Jiu, unde tatăl meu primise serviciu. S-a produs astfel o atenuare a mizeriei cumplite de la Târgu-Jiu, cînd mama fusese nevoită a-şi vinde pînă şi cele cîteva rochii şi cearceafuri cu care veniserăm de acasă. Mizerie ce apăsa mult mai greu asupra „refugiaților”- categorie privită nu o dată chiorîş de conaționalii din „vechiul regat”, întristător fenomen comentat de Goma), lipsiți de o locuință, de lucrurile uzuale, spre a nu mai vorbi de drama despărțirii de rudele rămase de partea cealaltă a graniței vrăjmaşe... Am dobîndit un complex de inferioritate socială ce s-ar fi cuvenit să dispară cînd, după aproape trei decenii, refugiat, ca să zic aşa, a treia oară, de la Oradea în Amarul Târg, am cumpărat aici un apartament de bloc… Dar ce valoare mai au satisfacțiile venite prea tîrziu? Mai înseamnă ele ceva cînd obstacolul pe care s-ar cădea să-l înlăture a căpătat în suflet o rezistență invulnerabilă? În alte pagini: „Festivalul Internațional al Teatrului de Studio”. Apoi: N. Oprea, D. Aug. Doman, D. Crudu, Mircea Bârsilă, ?tefan Mitroi, Ioan Lascu, Leonid Dragomir, Ion Popescu-Sireteanu, Adrian Alui Gheorghe, Iuvenalie Iona?cu, N. Georgescu, Marin Ioniță, Aurel Sibiceanu, Magda Grigore, Mariana ?enilă-Vasiliu, Mihai Barbu, Vasile Călinescu, Ilie Vodăian.
CONVORBIRI LITERARE 12 / 2014
La Colocviul „Monica Lovinescu” — citat din Cristian Livescu: Ideile care îi structurează opera Monicăi Lovinescu şi care se referă la două dimensiuni importante: aşa-numita est-etică (racordul esteticii cu etica), în care morala face parte din fibra adîncă a operei şi din atitudinea scriitorului în social; şi conservarea materiei de preț a memoriei, ca martor al istoriei trăite, dar şi al conştiinței. A fost prima care a dezvăluit, încă la începutul anilor ’70, lupta surdă care se dădea în viața noastră literară, cu două tabere distincte, între care prăpastia se căsca tot mai adîncă, moştenind în mare măsură disputa interbelică dintre tradiționalismşi modernitate… În mare măsură, calitățile constante pe care autoarea „Diagonalelor” le prelua de la Edgar Morin, încă în anii ’60, rămîn valabile şi azi, anume, intelectualul ca: 1. negator al puterii constituite; 2. „vraci” al îndoielii şi al spiritului critic; 3. purtător de torță al rațiuniişi progresului; 4. luptător pentru descătuşareacondiției umane. Lor le-au fost adăugate conotațiile privind estetica scriitorului: să practice permanent exercițiul critic; să nu se pună în slujba puterii, cu atît mai mult al unei puteri totalitare; să se țină la distanță de „naționalismul cu miasmă de ură”; să fie o „voce” în cadrul societății civile; să iasă din „insularizare”, din izolare şi să fie prezent în social. În alte pagini: Cassian Maria Spiridon, C. Popa, Virgil Nemoianu, Maria Carpov, Elvira Sorohan, Gh. Grigurcu, Basarab Nicolescu, Al. Zub, Ioan Aurel Pop, Ioan Holban, Angela Furtună, C. Boboc, Leo Butnaru, V. Andru, C. Dram, Dan Mănucă, Adrian Dinu Rachieru, V. Spiridon, Antonio Patra?, Emanuela Ilie, ?erban Axinte, Adrian G. Romilă, ?tefan Borbely, Livia Iacob, Adrian Alui Gheorghe, C. Coroiu, Gellu Dorian, C. Parascan, Liviu Papuc, Gh. I. Florescu, Ion Papuc, Andrei Ionescu, Vasile Iancu, Valentin Talpalaru, Marius Vasileanu.Apoi, „Scrisori din exil: Vintilă Horia — Basarab Nicolescu”.
ATENEU 11-12 / 2014
„Vorbe scurte” — Constantin Călin: Amețiți de cei ce „vîntură la orice vînt“, „anali?ti“, clămpănitori în talk-showuri, uităm că „talentul nu justifică toate incarnațiile, precum frumusețea nu justifică toate prostituțiile“ ?i cedăm din exigențe. Or, dacă am fi lucizi, aceste vorbe (spuse de Petre Carp într-un discurs împotriva lui Take Ionescu, ținut în Camera Deputaților, la 18 decembrie 1915) ar trebui (căci altele mai potrivite sînt greu de găsit) să ne determine la o intransigență continuă față de politicianismul (formă fără fond, imorală) ?i ipocrizia celor care ne conduc. În alte pagini: ”Glose la o epistolă necunoscută a lui Nicolae Manolescu” de N. Scurtu (epistolă trimisă lui D. Micu în 1963); „(Octo)Genaru. Vârstele poetului fără vârstă” de Adrian Jucu;„Un prim document oficial occidental în care apare numele lui Bacovia” de Lucia Olaru Nenati; „Interpolatorii lui Camil” de ?tefan Ion Ghilimescu. Semnează în acest număr de revistă ?i Violeta Savu, Marius Manta, Nata?a Maxim, Leo Butnaru, Ion Fercu, Gabriela Gîrmacea, Vasile Spiridon, Cornel Galben, ?tefan Munteanu, Carmen Mihalache, Gheorghe Iorga, Dan Predescu, Ionel Savitescu, Liviu Dănceanu.
BUCOVINA LITERARĂ 11-12 / 2014
„Facerea romanului e o treabă grea” – Radu Mare? (interviu realizat de Olimpiu Nu?felean): Doar la noi, nu ?tiu din ce blestem atavic, atacul la valorile fundamentale ale nației e premiat ?i pus în vitrină... După modesta mea părere, n-avem scăpare. Vom măcina acelea?i grăunțe la moara istoriei... Eu scriu proză de ficțiune... Or, regimul ficțiunii instituie o libertate absolută, personajele mele văd ?i înțeleg lumea, fac ?i dreg ?i sunt cu totul independente ?i libere de autorul lor, care n-are de ce răspunde pentru ele. Am tot pisat chestia asta absolut enervantă până în 1990, în confruntările cu cenzura... Marii scriitori sunt drogați de propriul ego, plini de toxinele delirurilor lor secrete, sunt insuportabili adesea ?i, în tot cazul, dezamăgitori în carne ?i oase... Stocurile enorme de carte nevândută din depozitele de la noi, despre care din pudoare nu se scoate o vorbă, sunt subiect de veritabil co?mar... La final: Am făcut pasul înafara cercului de cretă, stau la distanță ?i contemplu de acolo mersul lumii fără să mi?c un deget. Îmi văd doar de scris... În alte pagini: poeme de Anca Mizumschi ?i Octavian Soviany, Emil Nicolae, ?tefan Bolea, Dan Dediu, Maria Dinu, Suzana Fântânariu-Baia, Alexa Pa?cu, cronici ?i eseuri de Ioan Holban, C. Cuble?an, Adrian Dinu Rachieru, Adrian Alui Gheorghe, Al. Ovidiu Vintilă, Theodor Codreanu, Liviu Antonesei, Petru Ursache, Liviu G. Stan, Sabina Fânaru, Isabel Vintilă, Georgeta Moro?an, Ionuț Caragea. Proză de C. Abăluță, Moni Stănilă, Ioan ?icalo. ”Visul” de Matei Vi?niec. „Cu ambasadorul Longinus” (citez: Longinus, cel născut să fie mereu şef, ca atare era ?i ?eful „Vieții Române?ti”, ?ef prin telefon fix ?i mobil) de Vasile Andru. „Bulevardele de cenzură” de Magda Ursache. „Amintiri căjvănare…” de Luca Pițu.