Editorial
Nicolae Prelipceanu
ÎNAPOI LA ANTON PANN
Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2015
Uneori e criză mare de timbre fiscale ?i lumea face scandal la oficiile po?tale că… de ce nu se găsesc. Alteori… Alteori, timbrele fiscale se găsesc din bel?ug ?i nimeni nu vine să le cumpere. Acesta e fluxul pieții de timbre.
Timbrul cultural e cu totul altceva. El nu există ca atare, nu e un mic petecel de hârtie, pe care să-l cumperi ?i să-l lipe?ti undeva, bunăoară pe o carte. E o ficțiune care costă doi la sută din prețul cărții de beletristică: poezie, proză, teatru, critică ?i eseu, istorie literară, publicistică literară. El a funcționat ca timbru propriu zis, cândva, în anii 40, ?i cine mai are vreo carte tipărită atunci poate citi pe el mențiunea Casa scriitorilor. Fire?te, nu e vorba de Casa scriitorilor de pe Calea Victoriei, care nu exista încă atunci, cum nu mai există deja astăzi, ci de un fond pentru scriitori.
Conceput ca un ajutor dat de cititori scriitorilor reuniți în asociații de profil, timbrul literar funcționează din 1990 ?i a fost consfințit printr-o lege în 1994. Pe toate cărțile supuse acestei legi se putea citi până la un moment dat mențiunea: La prețul de vânzare se adaugă 2 % reprezentând valoarea timbrului literar care se virează etc. etc. Niciodată însă nu s-a menționat care este prețul cărții fără timbrul literar, ca să ne putem da seama noi, cititorii, cât ne fură scriitorii ă?tia. Pentru că suma înscrisă pe carte îngloba ?i timbrul, iar noi nu suntem, chiar toți, matematicieni sau măcar aritmeticieni. Mulți ani ?i multe edituri din cele nu ?tiu câte mii din România n-au plătit nici un ban din acest 2 % din prețul cărții, de?i mențiunea figura pe cărțile de beletristică, astfel încât cineva rău intenționat ar putea crede că valoarea timbrului literar a intrat în te miri ce alte buzunare.
Presa română, grăbită să dea o ?tire cât mai senzațională cu putință, fie ea ?i din zona asta atât de neinteresantă, a anunțat că s-a pus o taxă pe citit, adică o scumpire iminentă a cărții. Punct după cuvântul carte. Astfel încât se vor fi speriat ?i cititorii lui Lucian Boia, care nu e autor de beletristică, ?i cei ai lui Neagu Djuvara, care scrie rar a?a ceva, ?i ai altor autori de carte ?tiințifică ?i, poate, chiar de manuale. A?a încât a? vrea să restabilesc aici un adevăr uitat: taxa de timbru cultural, din care face parte ?i timbrul literar, nu se înființează acum, ea există de ani de zile, chiar dacă ziari?tii români, grăbiți să dea bombe nu au băgat de seamă. Taxa de timbru literar, mai citiți o dată mai sus, nu se percepe decât pentru cărțile de beletristică. Or, după câte ?tim noi, tot citit se cheamă ?i lectura cărților ?tiințifice, bunăoară de organe de ma?ini.
Poate însă că visul editorilor ?i al librarilor se va împlini ?i taxa de timbru cultural va dispărea. În acest caz îi rog pe toți cititorii să semneze o petiție pentru ieftinirea instantanee a cărții. A?a, fără mențiunea de beletristică, exact cum se folose?te azi. Această petiție ar putea fi expusă, eventual, la contoarele librăriilor, iar casierii să-i îndemne pe cumpărători să semneze petiția, spre binele lor ?i al cărții, exact cum fac azi cu aceea contra timbrului literar. N-am vrea să se întâmple a?a, dar tare suntem curio?i dacă această nouă petiție se va face ?i se va oferi la semnat.
Între timp, aflăm cu bucurie că ministrul Culturii va introduce un proiect de lege pentru scăderea taxei pe valoarea adăugată, la cărți (adică la toate cărțile, nu numai la cele de beletristică), de la 9 la sută, la 5 la sută. Adică (atâta aritmetică mai ținem minte) ieftinirea asta va atinge de două ori cuantumul taxei de timbru literar (aplicabilă, repet, numai romanelor, poeziilor – care sunt sublime, dar nu sunt primite de librari, cel puțin de cei mari, decât foarte rar ?i după o selecție sui-generis –, pieselor de teatru, criticii, istoriei literare ?i eseurilor literare). ?i să vedeți cum prezenta ?tirea noului proiect al ministrului Culturii, Ionuț Vulpescu, televiziunea Digi 24: dar editorii se tem că prin introducerea timbrului literar de 1 leu, prețul cărții va cre?te. Întâi că nu se mai vorbe?te de mult, de la începutul dezbaterii, de taxa de 1 leu, timbru fizic, ci de cea veche de 25 de ani, de 2 la sută ?i chiar dacă ar fi a?a, adică s-ar introduce timbrul fizic, taxa cea nouă nu ar fi egală, ci inferioară diferenței de TVA preconizate pentru toate cărțile, nu numai pentru cele de literatură. Dar există o manie, de fapt introdusă chiar de scriitori, de a subînțelege prin cuvântul cărți, doar un Cărtărescu, Faulkner (îl mai ține cineva minte?), Sadoveanu, Shakespeare sau ultimul premiant Nobel, ca să citez doar câteva nume eventual mai cunoscute. Iar fiecare scriitor crede că prin carte se înțelege romanul lui, volumul lui de versuri sau de critică ?.a.m.d. A?a că, poate, ar trebui să ne întoarcem la Anton Pann cu a lui „învățătura dată rău se sparge tot în capul tău.”