CRISTINA «Azulejo» BOLBOREA

 Aşa ar putea să se prezinte de acum încolo binecunoscuta ceramistă Cristina Bolborea – absolut legitim credem – după periplul portughez de, iată, aproape un an, cu expoziția sa, Locuri unde voi fi (Lugares onde estarei). Din 15 iulie şi până la 1 noiembrie 2014, ceramista a expus proiectul său artistic-expozițional la cel mai prestigios muzeu lusitan (acolo unde se află istoria unui meşteşug străvechi!), am numit Museu Nacional do Azulejo din Lisabona. Invitația entuziastă a directoarei Maria Antónia Pinto de Matos a fost acceptată cu emoție de către cea mai originală artistă în ceramică de la noi (folosim termenul la modul generic, fiindcă ea lucrează nu doar în ceramică, ci şi în gresie, şi în porțelan, şi în sticlă, şi în piatră semiprețioasă!), a cărei pasiune irepresibilă către miturile, temele şi meşteşugurile orientale, ca nişte poveşti sheherazadice, cu inspirații din covorul caspic şi de Buhara, a uimit mediile artistice din România. Astfel că, şi prin intermedierea Institutului Cultural din Lisabona, Cristina Bolborea a expus timp de patru luni, într-un spațiu de 200 de metri pătrați, amenajat cu un gust şi o inspirație deosebite, peste 200 de piese din ceramică, sticlă, gresie şi metal, adică fantasmele ei livreşti sau mitologice, imposibilele ei fâşii de ceramică parcă foşnitoare, reunite în câteva cicluri ce ne sunt cunoscute: Ochiul furtunii, Covoarele maeştrilor, Ace de chiparos, Mă numesc turcoaz şi Bijuterii din cutia neagră. Pereții pe fond negru, cu stative ieşite pentru celebrele „ştergare” de ceramică, apoi, plăcile porțelanate, după care, în mijlocul sălii – instalația ei binecunoscută (ce a făcut deliciul privitorilor şi în expoziția „Efigii”, din 2012, de la Simeza!), totemul din gresie, înconjurat de faimoasele şi neverosimilele „perne” din ceramică, apoi fiecare grup concentrat pe temă, pentru ca, pe fundal, să fie expuse într-o vitrină de sticlă, uriaşele ei bijuterii (pe care le-am admirat în primăvara trecută, în Ghețăria de la Palatul Mogoşoaia!). Repet: am văzut zeci de fotografii din expoziție, care mi-au dat certitudinea că expoziția s-a bucurat nu doar de auspiciile rarisime ale celui mai select şi faimos muzeu al istoriei ceramicii cu dublă deschidere: Occident-Orient, dar a beneficiat şi de o serioasă, impecabilă şi absolut profesionistă „scenografie” şi „regie”. Elemente care au adus la vernisaj – spun martorii, alături de artista însăşi – un public numeros, artişti, specialişti şi experți în „azulejo” care au apreciat cum se cuvine lucrările originale ale artistei din România. Daniel Nicolescu, directorul ICR Lisabona, remarca, în cuvântul său de deschidere, contextul prețios în care se include expoziția Lugares onde estarei: „Penultima expunere de aici – Terra Ignis, semnată de vedeta artei spaniole actuale, Barceló – şi ultima – o panoramă a porțelanului chinezesc şi a influenței sale asupra artei portugheze – vorbesc de la sine despre criteriile de rigoare şi de calitate artistică ce guvernează selecțiile temporare de la Museu Nacional do Azulejo.” La final, Teresa Mourão, notabilă din cadrul Direcției Generale a Patrimoniului Cultural din Portugalia a propus etalarea lucrărilor Cristinei Bolborea până în august 2015, câte trei luni, la Museu Nacional Machado Castro din Coimbra (într-un spațiu muzeal de referință, aflat la răspântia simbolică dintre Sé Nova şi Universitatea din Coimbra, una dintre cele mai vechi şi mai prestigioase instituții de învățămât din Europa!), apoi, la Museu Nacional Soares dos Reis (Posto) şi, în final, la Museu Municipal de Faro (Algarve). Această expoziție itinerantă este, în alt fel, recunoaşterea atât a originalității unei opere plastice de sorginte românească, cât şi a unui „atache” comun surprinzător între două civilizații şi culturi înfrățite pe multe coordonate – inclusiv lingvistice! – chiar dacă aflate la două margini opuse ale aceleiaşi Europe.