ADRIAN GHENIE – special guest star la Veneția

 Pavilionul României, ce reprezintă locul tradițional al țării noastre de expunere în cadrul Bienalei de Artă din renumiul oraş italian are o istorie mai scurtă de un secol. Deşi discuții privind utilitatea construirii unui spațiu specific al României au existat încă din anul 1921, inaugurarea acestuia a avut loc abia în 1938, ca urmare a cererilor insistente şi prin eforturile în primul rând ale lui Nicolae Iorga (acela care, poate prea puțină lume ştie, avea un talent extraordinar de organizator!), un animator fără pereche, cum îl numeşte Camil Petrescu în Galeria sufletului românesc. Mai apoi, cum a fost folosit acest Pavilion, la fiecare ediție a faimoasei Bienale, de către organizatorii români, felul uneori precar în care a fost sprijinită financiar de către ministerele de resort ori criteriile de promovare a artiştilor ce vor fi expus acolo – acestea sunt, fără îndoială, mărcile penibile ale interesului regimului comunist pentru artă în general. A fost nevoie de anul 1968 (unul al relativei perioade de deschidere!), pentru ca această discuție să fie pusă pe tapet, curajos, fără prejudecăți – reprezentând, astfel, o schimbare spectaculoasă de mentalitate – sub forma unei anchete apărute în paginile revistei Arta plastică şi  la care au participat nume grele ale criticii şi istoriei artei: G. Oprescu, Ion Frunzetti, Petru Comarnescu, Dan Hăulică şi alții. În cadrul schimbului de opinii (totuşi, să ne înțelegem, bine cenzurat!), au fost menționate, cu curaj, tare vechi de organizare – de la dezinteres, până la tratarea acțiunii în stil pur românesc, all’ultimo minuto, ca să nu mai vorbim de componența dezechilibrată, câteodată de-a dreptul bizară, a juriului (altă meteahnă specifică!) – ajungându-se la concluzia că ele dăunează în mod clar coerenței de ansamblu a expoziției, valorii acesteia şi, nu în ultimul rând, imaginii României. După revoluție, au apărut alte linii de forță, alte interese, alte grupuri de presiune şi cu totul alte criterii de selecție. S-a mai dezbătut pe ici-pe colo subiectul – fireşte, cu celebra parafrazare: A fi sau a nu fi la Veneția – şi-n 2007, şi-n 2009, privind necesitatea unei noi strategii, în sensul schimbării radicale a criteriilor de selecție, a modului de jurizare, precum şi  o nouă abordare a organizării evenimentului în Pavilionul României. Şi astfel, cum-necum, am ajuns în 2015. În toamna anului trecut s-a făcut apelul la proiecte, în ianuarie anul acesta s-au anunțat câştigătorii. Ediția de anul acesta a Bienalei începe în mai şi ține până în noiembrie. Deci, Pavilionul trebuie să fie gata în doar trei luni. Ceea ce credem că va fi un pariu enorm cu timpul al organizatorilor, al curatoriatului şi, poate şi mai important, al Ministerului Culturii şi UAP. În acest an, au participat la concursul de selecție 29 de proiecte, dintre care, 20 pentru Pavilionul național şi 9 pentru cel de-al doilea spațiu expozițional – noua galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneția. Cei aflați în chestie, cum ar zice Maiorescu, pretind că diferențele de punctaj între pozițiile câştigătoare şi restul au fost mai mari ca oricând. Ceea ce spune multe!... Bref, câştigătorul concursului pentru Pavilionul României la a 56-a ediție a Expoziției Internaționale de Artă La Biennale di Venezia, este proiectul „Darwin’s Room” al lui Adrian Ghenie (curator: Mihai Pop). Este pentru prima oară în ultimii zece ani, când Pavilionul României din Giardini della Biennale va găzdui o expoziție personală. Adrian Ghenie(n. 1977, Baia Mare) este un artist român foarte apreciat pe scena de artă contemporană internațională – am spune chiar că e cel mai „la modă” şi mai bine vândut artist plastic român în străinătate, la ora actuală – prezent cu lucrări în cele mai importante muzee, galerii ?i colecții private din lume: De la Centrul Pompidou (Paris), SFMOMA (San Francisco) sau Muzeul Hammer ?i Muzeul de Artă Contemporană din Los Angeles, până la S.M.A.K. Collection (Gent). Iar lucrările sale au fost incluse în expoziții – ca să dăm doar câteva exemple – deschise la Palazzo Grassi, Fundația François Pinault (Veneția), Tate Liverpool, Bienala de la Praga, Fondazione Palazzo Strozzi (Florența) şi altele.