Poeme

***

La naşterea mea
ursitoarele s-au făcut criță.

Poemul despărțirii

Nu ne ies despărțirile,
dar o să ne despărțim
până când o să ne iasă.
Nu de o mie două sute patruzeci şi patru de ori,
ca în poemul lui Mazilescu, salvie bolnăvioară,
levănțică adormită pe display, e-hei, iasomie cu touchscreen,
trandafir levantin,
o să ne despărțim ca în poemul meu,
cu schinduf, cu rozmarin, cu scorțişoară,
cu parfum de tămâie şi cozonac,
o să ne despărțim aşa cum se desparte sufletul de trup.
De-i groaznic ori calin, eu asta nu mai ştiu.

Cilibiu, cilibiu e doar poemul de dincolo.


O poveste

Câteodată visez că eşti Gandalf,
când zbori cu toiagul fermecat,
te văd cum te izbeşti de pereții camerei mele
ca un personaj de desene animate
şi încep să râd înfundat, copilul ştie că doare,
dar scena îl amuză oricum. Buf-buf!
Gandalf nu moare, Gandalf dispare,
însă Gandalf reapare mereu. Cu bandaje
vr20150506.indd 97 22-Jul-15 10:56:03 AM
la picioare, la mâini şi la cap.

Sauron e afară. Afară sunt şi armatele lui
de orci. Afară urlă ura, violența şi moartea.
Măcar la mine e linişte. Un bec explodat,
o baterie stricată, un pat care scârțâie,
o țeavă ruginită, un perete stropit la sudură,
o inundație de sus, o nimica toată.
Frigiderul este gol mai tot timpul, dar am ouă
de la găinile lui tataie. Mă duc şi la supermarket,
dacă-i musai. Fac şi chiftele, de vrei.

La vie en rose, mon amour! Şi nu sunt decât
patru pereți, dar îi mai ai la dispoziție şi pe cei
de la baie, bucătărie şi hol. Ai grijă la viraje,
să nu te loveşti! Să nu dai nas în nas cu masca venețiană!
Vezi, avem şi carnaval! La vita è bella, amore mio!
Buf-buf! Aiuritule! Toiagul e greu, greu de toate
vrăjile mele, ca o femeie borțoasă ce nu va naşte
nicicând. Sauron e afară, aici e doar linişte.

Mă trezesc şi aud cum plânge copilul vecinei de sus.


Învierea

În noaptea de Înviere ți-am aprins şi ție o lumânare,
am aşezat-o la vii, apoi am zâmbit câteva ore,
de parcă făcusem o şotie,
ca atunci când băgam capul în altar,
fără să mă vadă tataie.

Acolo, în biserica micuță, a năvălit toată copilăria mea,
spaima de Satana, pictat în pronaos, luat de ciuf de Sfânta Maria,
întotdeauna m-am întrebat ce caută dracul în biserică,
pe când râcâiam ceara de pe podele şi mă uitam la el
cu un singur ochi, cu celălalt priveam scara.
Schela, coşul cu mâncare pentru pictorul
care şi-a frânt coastele, păcătosul –
după verdictul mamaiei, chipul colorat al sfinților
întineriți nefiresc, bătrânii mei sfinți!

Resturi de lumânări topite în ceaun, roate de ceară,
monede strânse în fişicuri, după mărimi,
prescuri şi colivă, tămâie şi mir, împărtăşanie,
după spovedaniile în genunchi, sub patrafir.

În noaptea de Paşti te-am adus aproape de mine,
legat fedeleş, pe o lumânare, am făcut cruce şi am zâmbit,
m-am jucat de-a învierea cu tine, ca un copil fericit.


Abia respir

Ca un clown cocoțat pe picioroange de lemn
cad şi-mi rup coastele, de la înălțimea privirii mele,
când împart jucării copiilor pe care doar eu
îi mai văd cum dau din mâini, în carcase de fier.

Zburdăciune şi dezmierdăciune, azi cântecel obosit.
Pe pat de spital, o cutie muzicală, un copil.
Mă doare toracele, abia respir, abia respir.
Trage-ți viziera pe ochi şi adormi! Ca în schit.


Retro
Am aprins o lumânare,
una,
pentru amândoi.
Poate ne vom iubi în lumină
în viața de apoi.
Aici nimic nu rimează,
decât două versuri.
Dacă şi-acolo o să ne războim,
pentru un strop de lumină,
ca doi fluturi de noapte
ce se lovesc amețiți
în jurul becului,
s-a dus dracului
poezia mea retro.


***

Între buzele noastre calde
se naşte poezia.


***

Mă învârt în jurul punctului
mă învârt în jurul
mă învârt
mă
Mă doare
Un singur click e suficient
pentru Delete.