Cartea de religie
Paul Aretzu
TIMPUL SFINȚILOR
Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 / 2015
Părintele Sever Negrescu este poet, eseist, precum şi un remarcabil cărturar. O parte dintre cărțile sale este dedicată timpului sacru: „Prolog din proloage. Lecturi patristice dintr-un calendar uitat”, „Fărâmituri de cuvinte. Lecturi evanghelice pentru duminici”. În aceeaşi categorie se înscrie şi volumul „Zile cu sfinți (sinaxare, însemnări, cântări, lecturi şi gânduri filocalice) pe luna septembrie” (Editura Doxologia, Iaşi, 2014, carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei).
Despre timp s-a scris enorm. Fericitul Augustin, în „Confesiuni”, spune că Dumnezeu este în afara timpului, dar se manifestă ca prezent etern, creația sa fiind din veşnicie. Timpul este o categorie inefabilă: „Ce este, deci, timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, o ştiu. Dacă sunt întrebat şi caut s-o explic, nu o ştiu.” Regula timpului este de a tinde să nu fie. Pe când Dumnezeu îi spune lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea 3, 14).
Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Răspunsul 55, către Talasie, afirmă că cifra cinci reprezintă vârsta materiei, în ziua a şasea este făcut omul rațional, ziua a şaptea este a contemplației, ziua a opta reprezintă ieşirea din timp a sufletului, având ca țintă finală Împărăția lui Dumnezeu.
Timpul rodeşte prin sfinți, atingând plenitudine creştinească. Primii sfinți au fost martirii, adâugându-li-se patriarhii, proorocii, Apostolii, Părinții, pustnici şi mari teologi. Există şi multe femei sfinte. Sfinții canonizați au celebrare liturgică. Calendarele liturgice apar după anul 800. Până atunci, sfinții erau înregistrați în liste numite martyria. Le sunt consacrate hagiografii. Pe lângă cultul sfinților, s-a stabilit şi un cult al moaştelor. Împreună cu sfinții, moaştele sunt intercesionale, făcând legătura între oameni şi Dumnezeu. Canonizarea are loc în urma martiriului, a unei vieți virtuoase şi ascetice şi a săvârşirii de minuni recunoscute. La botez, sfinții devin patroni spirituali şi protectori ai nou-născuților. La moaştele sfinte se fac pelerinaje. Acestea se păstrează în lăcrițe speciale, astfel încât pelerinii, după ce se închină la acestea, să îşi continue un pelerinaj spiritual. În diferite situații, sfinții sunt purtați în procesiuni. Prin sfinți se manifestă dragostea lui Dumnezeu. Ca şi modelul lor, Iisus Hristos, viețile sfinților sunt imitate de credincioşi.
În secolul al X-lea, Simeon Metafrastul a întocmit renumitele „Vieți ale sfinților” (primul sinaxar ortodox), pe care, în secolul al XVIII-lea, Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, le-a transformat în cele 12 volume ale „Mineielor”. În acelaşi secol, Nicodim Aghioritul completează sinaxarul lui Simeon Metafrastul, realizând cel mai complex calendar ortodox, la care Bisericile autocefale au adăugat sfinții lor. Mitropolitul Dosoftei a tradus şi tipărit, în patru volume, „Viața şi petrecerea Svinților” (1682-1686). Apoi, au circulat prin mânăstiri „Proloagele”. Un rol important l-a avut, în traducerea şi copierea acestora, Mânăstirea Neamț, adevărat centru filocalic.
Părintele Sever Negrescu diortoseşte textele din sinaxar, completându-le şi actualizându-le. Practic, dă o variantă nouă de mineie. „Zile cu sfinți” este o carte de învățătură şi de meditație. Începe, după cum este normal, cu luna septembrie, Indictionul, adică Anul Nou bisericesc: „Credința este adevărata putere şi temelie a oricărui bun început” (p. 7).
La 1 septembrie, se prăznuieşte Sfântul Simeon Stâlpnicul, primul monah stilit. El s-a retras pe această construcție, pentru a se izola de numeroşii credincioşi care îl asaltau şi pentru a se dedica ascezei şi rugăciunii. Născut în Dobrogea, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul a fost preocupat de problemele calendarului, stabilind începutul erei creştine, odată cu naşterea lui Iisus (anul 754 de la fondarea Romei). Părintele Sever adaugă sfințeniei zilei, ca pestetot, în acest sinaxar, un poem cu temă religioasă, din lirica noastră contemporană (de data aceasta, din Marin Sorescu) şi un cuvânt despre virtuți, din Marcu Ascetul: „Atâta adevăr se cuprinde în cunoştința fiecăruia, câtă siguranță îi dau blândețea, smerenia şi dragostea” (p. 14).
În 2 septembrie, se pomenesc Sfântul Mucenic Mamant şi Ioan al IV-lea Postitorul, Patriarhul Constantinopolului. În ziua de 3 septembrie: Sfântul Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei, care pune, mai presus de propria viață, adevărul. Sfințenia zilelor este întărită cu adausuri de irmoase, condace, tropare, stihire şi alte cântări. Pentru curajul său creştin, Sfântul Mucenic Vavila este pomenit pe 4 septembrie. Tot la această dată este şi prăznuirea Sfântului Prooroc Moise. În ziua a cincea a lunii septembrie, se pomeneşte Sfântul Prooroc Zaharia (tatăl Sfântului Ioan, Botezătorul Domnului), cel care a primit ca răscumpărare muțenia. Un tâlhar devine, prin convertire, Cuviosul David, înzestrat cu mult har: „David, tăcând de atunci, multe minuni, cu puterea lui Dumnzeu a săvârşit: pe orbi i-a luminat, pe şchiopi i-a făcut să umble, pe îndrăciți i-a vindecat făcându-i să cânte în biserică” (p. 38). Ziua sa în calendar este 6 septembrie. În ziua următoare, este prăznuit Sfântul Mucenic Sozont, precum şi Sfinții Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângărați. Primul a fost sfătuitor al Sfântului Ştefan cel Mare. Al doilea, după cum l-a portretizat Ieromonahul Anastasie de la Moldovița, „era scriitor iscusit foarte, postitor, răbdător şi ostenitor” (p. 43).
La 8 septembrie este sărbătoarea Naşterii Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria: „Trăind într-o lume de «naşteri», naşterea Mamei este naşterea Naşterii” (p. 52), este naşterea Învierii. Ziua următoare este a Sfinților şi Drepților Dumenzeieşti Părinți Ioachim şi Ana, „bunicii lui Hristos Dumnezeu”, totodată a Cuviosului Onufrie de la Vorona şi a Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău. În 10 septembrie este pomenirea Sfintelor Mucenițe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora, precum şi a Sfintei Pulheria Împărăteasa, la îndemnul căreia s-a întrunit al treilea Sinod Ecumenic, de la Efes. Cuvioasa Teodora (11 septembrie) s-a travestit în bărbat şi a dus până la moarte o viață cuvioasă. Tot în această zi sunt pomeniți Sfântul Pafnutie Mărturisitorul şi Cuviosul Eufrosin Bucătarul, care, din smerenie, se considera vierme şi nu om.
Părintele Sever Negrescu prezintă viețile sfinților din fiecare zi în datele lor esențiale, găsind cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima existența lor paradigmatică. El adaugă extrase din Biblie, învățături filocalice, poeme cu temă religioasă scrise de autori români. La 14 septembrie se prăznuieşte Înălțarea Sfintei Cruci: „Sfânta Cruce este izvorul sărbătorilor, taina tainelor. În fiecare sărbătoare există Sfânta Cruce.” (p. 78). Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolit al Timişoarei (15 septembrie), este patronul pompierilor.
Pentru 16 septembrie este selectată o frumoasă doxologie, din 1 Paralipomena 16, 8-14: „Mărturisiți-vă Domnului şi chemați-I/ numele/ vestiți între neamuri lucrurile Lui!/ Cântați-I şi lăudați-L,/ povestiți toate minunile Sale,/ pe care Domnul le-a făcut./ Lăudați-vă întru numele Său cel sfânt,/ veselească-se inima celor ce-i caută/ bunăvoirea.// Căutați-L pe Domnul şi vă întăriți,/ pururea căutați-I fața./ Aduceți-vă aminte de minunile Lui,/ pe care El le-a făcut,/ de semnele Lui şi de judecățile gurii Sale,/ voi, sămânța lui Israel, robul Său,/ voi, sămânța lui Iacob, aleşii Săi./ El este Domnul, Dumnezeul nostru,/ judecățile Lui sunt în tot pământul.” (pp. 91-92). Pe 21 septembrie, este pomenit Sfântul Prooroc Iona, cel înghițit de chit. Pe 22 septembrie este pomenit Sfântul Foca Grădinarul, care se dă singur în mâna păgânilor (după ce îi găzduise şi îi hrănise în casa sa) şi este martirizat. Pe 23 septembrie: zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, din părinți bătrâni, Zaharia şi Elisabeta. Sfânta Tecla (24 septembrie) are un portret de o mare frumusețe: „Pârâtă că este creştină, frumoasa fecioară a fost prinsă şi aruncată la fiare. Se naşte o imagine demnă de cei mai celebri pictori: o fecioară creştină goală, ținta miilor de ochi păcătoşi, în mijlocul unor fiare sălbatice din arenă, blânde, căzute la picioarele sfintei.” (p. 124). Ziua este împodobită cu celebrul text al Sfântului Pavel (I Corinteni 13, 1-13) despre iubire: „De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n-am iubire fâcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Şi de-aş avea darul profeției şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiința şi de-aş avea credința toată să pot muta şi munții, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt. Şi toate averile mele de le-aş împărți şi trupul meu de mi l-aş da să ardă, dar dacă n-am iubire, nimic nu-mi foloseşte. [...]”
În ziua de 26 septembrie, se prăznuieşte mutarea la cele veşnice a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, în vârstă de o sută de ani, pe când se afla la Efes. În 27 septembrie se pomeneşte Sfântul Mucenic Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Româneşti, podoaba Curții domnitorului sfânt Constantin Brâncoveanu. Sfântul Chiriac devenise sihastru la 99 de ani retrăgându-se într-un munte. Era păzit de un leu înfricoşător. Va mai trăi astfel 10 ani: „Era mare la trup, cuviincios şi cu dar” (p. 152). Sfântul Grigorie a fost cel dintâi episcop al armenilor. A fixat alfabetul acestora şi a tradus Biblia, căpătându-şi supranumele de Luminătorul.
Părintele Sever Negrescu introduce, pe parcursul acestui frumos sinaxar, texte de învățătură şi de meditație biblică, precum şi poeme cu tematică religioasă din literatura română (Marin Sorescu, Al. Depărățeanu, George Vulturescu, Ana Blandiana, Valeriu Anania, Adrian Frățilă, Nichita Stănescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Gabriel H. Decuble, Emil Brumaru, Savatie Baştovoi, Marius Ianuş, Nicolae Labiş, Nichita Danilov, Constanța Buzea, Mitropolitul Dosoftei, Petru Cercel, Miron Costin, Ion Maria, Ioan Alexandru, Grigore Hagiu, Nicolae Jinga, Doina Pologea-Berceanu, Neagoe Basarab, Antim Ivireanul, Cezar Ivănescu, Mircea Ciobanu, Paul Aretzu), realizând astfel o indirectă antologie de poezie creştină. Acest prim volum se încheie cu un binecuvântat sfat filocalic (din Amfilohie al Iconiului), de care ne folosim din plin chiar cu ocazia acestei lecturi: „Citeşte cu minte bună, culegând în chip înțelept de la toți ceea ce este de folos şi fugind cu judecată de vătămarea fiecăruia, imitând lucrul înțeleptei albine care se aşază pe toate florile, dar culege cu toată înțelepciunea de la fiecare doar ce este de folos”.
Despre timp s-a scris enorm. Fericitul Augustin, în „Confesiuni”, spune că Dumnezeu este în afara timpului, dar se manifestă ca prezent etern, creația sa fiind din veşnicie. Timpul este o categorie inefabilă: „Ce este, deci, timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, o ştiu. Dacă sunt întrebat şi caut s-o explic, nu o ştiu.” Regula timpului este de a tinde să nu fie. Pe când Dumnezeu îi spune lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea 3, 14).
Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Răspunsul 55, către Talasie, afirmă că cifra cinci reprezintă vârsta materiei, în ziua a şasea este făcut omul rațional, ziua a şaptea este a contemplației, ziua a opta reprezintă ieşirea din timp a sufletului, având ca țintă finală Împărăția lui Dumnezeu.
Timpul rodeşte prin sfinți, atingând plenitudine creştinească. Primii sfinți au fost martirii, adâugându-li-se patriarhii, proorocii, Apostolii, Părinții, pustnici şi mari teologi. Există şi multe femei sfinte. Sfinții canonizați au celebrare liturgică. Calendarele liturgice apar după anul 800. Până atunci, sfinții erau înregistrați în liste numite martyria. Le sunt consacrate hagiografii. Pe lângă cultul sfinților, s-a stabilit şi un cult al moaştelor. Împreună cu sfinții, moaştele sunt intercesionale, făcând legătura între oameni şi Dumnezeu. Canonizarea are loc în urma martiriului, a unei vieți virtuoase şi ascetice şi a săvârşirii de minuni recunoscute. La botez, sfinții devin patroni spirituali şi protectori ai nou-născuților. La moaştele sfinte se fac pelerinaje. Acestea se păstrează în lăcrițe speciale, astfel încât pelerinii, după ce se închină la acestea, să îşi continue un pelerinaj spiritual. În diferite situații, sfinții sunt purtați în procesiuni. Prin sfinți se manifestă dragostea lui Dumnezeu. Ca şi modelul lor, Iisus Hristos, viețile sfinților sunt imitate de credincioşi.
În secolul al X-lea, Simeon Metafrastul a întocmit renumitele „Vieți ale sfinților” (primul sinaxar ortodox), pe care, în secolul al XVIII-lea, Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, le-a transformat în cele 12 volume ale „Mineielor”. În acelaşi secol, Nicodim Aghioritul completează sinaxarul lui Simeon Metafrastul, realizând cel mai complex calendar ortodox, la care Bisericile autocefale au adăugat sfinții lor. Mitropolitul Dosoftei a tradus şi tipărit, în patru volume, „Viața şi petrecerea Svinților” (1682-1686). Apoi, au circulat prin mânăstiri „Proloagele”. Un rol important l-a avut, în traducerea şi copierea acestora, Mânăstirea Neamț, adevărat centru filocalic.
Părintele Sever Negrescu diortoseşte textele din sinaxar, completându-le şi actualizându-le. Practic, dă o variantă nouă de mineie. „Zile cu sfinți” este o carte de învățătură şi de meditație. Începe, după cum este normal, cu luna septembrie, Indictionul, adică Anul Nou bisericesc: „Credința este adevărata putere şi temelie a oricărui bun început” (p. 7).
La 1 septembrie, se prăznuieşte Sfântul Simeon Stâlpnicul, primul monah stilit. El s-a retras pe această construcție, pentru a se izola de numeroşii credincioşi care îl asaltau şi pentru a se dedica ascezei şi rugăciunii. Născut în Dobrogea, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul a fost preocupat de problemele calendarului, stabilind începutul erei creştine, odată cu naşterea lui Iisus (anul 754 de la fondarea Romei). Părintele Sever adaugă sfințeniei zilei, ca pestetot, în acest sinaxar, un poem cu temă religioasă, din lirica noastră contemporană (de data aceasta, din Marin Sorescu) şi un cuvânt despre virtuți, din Marcu Ascetul: „Atâta adevăr se cuprinde în cunoştința fiecăruia, câtă siguranță îi dau blândețea, smerenia şi dragostea” (p. 14).
În 2 septembrie, se pomenesc Sfântul Mucenic Mamant şi Ioan al IV-lea Postitorul, Patriarhul Constantinopolului. În ziua de 3 septembrie: Sfântul Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei, care pune, mai presus de propria viață, adevărul. Sfințenia zilelor este întărită cu adausuri de irmoase, condace, tropare, stihire şi alte cântări. Pentru curajul său creştin, Sfântul Mucenic Vavila este pomenit pe 4 septembrie. Tot la această dată este şi prăznuirea Sfântului Prooroc Moise. În ziua a cincea a lunii septembrie, se pomeneşte Sfântul Prooroc Zaharia (tatăl Sfântului Ioan, Botezătorul Domnului), cel care a primit ca răscumpărare muțenia. Un tâlhar devine, prin convertire, Cuviosul David, înzestrat cu mult har: „David, tăcând de atunci, multe minuni, cu puterea lui Dumnzeu a săvârşit: pe orbi i-a luminat, pe şchiopi i-a făcut să umble, pe îndrăciți i-a vindecat făcându-i să cânte în biserică” (p. 38). Ziua sa în calendar este 6 septembrie. În ziua următoare, este prăznuit Sfântul Mucenic Sozont, precum şi Sfinții Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângărați. Primul a fost sfătuitor al Sfântului Ştefan cel Mare. Al doilea, după cum l-a portretizat Ieromonahul Anastasie de la Moldovița, „era scriitor iscusit foarte, postitor, răbdător şi ostenitor” (p. 43).
La 8 septembrie este sărbătoarea Naşterii Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria: „Trăind într-o lume de «naşteri», naşterea Mamei este naşterea Naşterii” (p. 52), este naşterea Învierii. Ziua următoare este a Sfinților şi Drepților Dumenzeieşti Părinți Ioachim şi Ana, „bunicii lui Hristos Dumnezeu”, totodată a Cuviosului Onufrie de la Vorona şi a Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău. În 10 septembrie este pomenirea Sfintelor Mucenițe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora, precum şi a Sfintei Pulheria Împărăteasa, la îndemnul căreia s-a întrunit al treilea Sinod Ecumenic, de la Efes. Cuvioasa Teodora (11 septembrie) s-a travestit în bărbat şi a dus până la moarte o viață cuvioasă. Tot în această zi sunt pomeniți Sfântul Pafnutie Mărturisitorul şi Cuviosul Eufrosin Bucătarul, care, din smerenie, se considera vierme şi nu om.
Părintele Sever Negrescu prezintă viețile sfinților din fiecare zi în datele lor esențiale, găsind cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima existența lor paradigmatică. El adaugă extrase din Biblie, învățături filocalice, poeme cu temă religioasă scrise de autori români. La 14 septembrie se prăznuieşte Înălțarea Sfintei Cruci: „Sfânta Cruce este izvorul sărbătorilor, taina tainelor. În fiecare sărbătoare există Sfânta Cruce.” (p. 78). Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolit al Timişoarei (15 septembrie), este patronul pompierilor.
Pentru 16 septembrie este selectată o frumoasă doxologie, din 1 Paralipomena 16, 8-14: „Mărturisiți-vă Domnului şi chemați-I/ numele/ vestiți între neamuri lucrurile Lui!/ Cântați-I şi lăudați-L,/ povestiți toate minunile Sale,/ pe care Domnul le-a făcut./ Lăudați-vă întru numele Său cel sfânt,/ veselească-se inima celor ce-i caută/ bunăvoirea.// Căutați-L pe Domnul şi vă întăriți,/ pururea căutați-I fața./ Aduceți-vă aminte de minunile Lui,/ pe care El le-a făcut,/ de semnele Lui şi de judecățile gurii Sale,/ voi, sămânța lui Israel, robul Său,/ voi, sămânța lui Iacob, aleşii Săi./ El este Domnul, Dumnezeul nostru,/ judecățile Lui sunt în tot pământul.” (pp. 91-92). Pe 21 septembrie, este pomenit Sfântul Prooroc Iona, cel înghițit de chit. Pe 22 septembrie este pomenit Sfântul Foca Grădinarul, care se dă singur în mâna păgânilor (după ce îi găzduise şi îi hrănise în casa sa) şi este martirizat. Pe 23 septembrie: zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, din părinți bătrâni, Zaharia şi Elisabeta. Sfânta Tecla (24 septembrie) are un portret de o mare frumusețe: „Pârâtă că este creştină, frumoasa fecioară a fost prinsă şi aruncată la fiare. Se naşte o imagine demnă de cei mai celebri pictori: o fecioară creştină goală, ținta miilor de ochi păcătoşi, în mijlocul unor fiare sălbatice din arenă, blânde, căzute la picioarele sfintei.” (p. 124). Ziua este împodobită cu celebrul text al Sfântului Pavel (I Corinteni 13, 1-13) despre iubire: „De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n-am iubire fâcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Şi de-aş avea darul profeției şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiința şi de-aş avea credința toată să pot muta şi munții, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt. Şi toate averile mele de le-aş împărți şi trupul meu de mi l-aş da să ardă, dar dacă n-am iubire, nimic nu-mi foloseşte. [...]”
În ziua de 26 septembrie, se prăznuieşte mutarea la cele veşnice a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, în vârstă de o sută de ani, pe când se afla la Efes. În 27 septembrie se pomeneşte Sfântul Mucenic Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Româneşti, podoaba Curții domnitorului sfânt Constantin Brâncoveanu. Sfântul Chiriac devenise sihastru la 99 de ani retrăgându-se într-un munte. Era păzit de un leu înfricoşător. Va mai trăi astfel 10 ani: „Era mare la trup, cuviincios şi cu dar” (p. 152). Sfântul Grigorie a fost cel dintâi episcop al armenilor. A fixat alfabetul acestora şi a tradus Biblia, căpătându-şi supranumele de Luminătorul.
Părintele Sever Negrescu introduce, pe parcursul acestui frumos sinaxar, texte de învățătură şi de meditație biblică, precum şi poeme cu tematică religioasă din literatura română (Marin Sorescu, Al. Depărățeanu, George Vulturescu, Ana Blandiana, Valeriu Anania, Adrian Frățilă, Nichita Stănescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Gabriel H. Decuble, Emil Brumaru, Savatie Baştovoi, Marius Ianuş, Nicolae Labiş, Nichita Danilov, Constanța Buzea, Mitropolitul Dosoftei, Petru Cercel, Miron Costin, Ion Maria, Ioan Alexandru, Grigore Hagiu, Nicolae Jinga, Doina Pologea-Berceanu, Neagoe Basarab, Antim Ivireanul, Cezar Ivănescu, Mircea Ciobanu, Paul Aretzu), realizând astfel o indirectă antologie de poezie creştină. Acest prim volum se încheie cu un binecuvântat sfat filocalic (din Amfilohie al Iconiului), de care ne folosim din plin chiar cu ocazia acestei lecturi: „Citeşte cu minte bună, culegând în chip înțelept de la toți ceea ce este de folos şi fugind cu judecată de vătămarea fiecăruia, imitând lucrul înțeleptei albine care se aşază pe toate florile, dar culege cu toată înțelepciunea de la fiecare doar ce este de folos”.