Cronica filmului
Călin Stănculescu
OMUL-FURNICĂ SAU SF-UL REVIZITAT DE PAUL RUDD ŞI MICHAEL DOUGLAS
Articol publicat în ediția Viața Românească 7 / 2015
Încă de la începutul secolului XX, genul SF îşi făcea apariția pe ecranele americane şi europene cu producții semnate de Sidney Olcott (Doctor Jekyll şi Mister Hyde, 1908), Edwin Stratton Porter (Excursie pe Marte, 1910), J. Searle Dawley (Frankenstein,1910), Dell Henderson (Mesaj de pe Lună, 1911), Georges Melies (Călătorie pe Lună, 1903, Voiaj în imposibil, 1904, 20 de mii de leghe sub mări, 1907), Abel Gance (Nebunia doctorului Tube, 1915).
Teme generos exploatate au fost de la începuturile SF-ului cinematografic oamenii de ştiință şi superlativele lor invenții, în cele mai multe cazuri, deloc fericite pentru umanitate. Dovadă lunga serie a ecranizărilor după Frankenstein de Mary Shelley. Dovadă şi cea mai recentă premieră a Hollywoodului pe ecranele româneşti Omul-furnică, personaj ce poate lesne a fi înscris în familia oamenilor păianjen, amfibie, X, invizibili etc. etc. Iată povestea lui.
Scott Lang (interpretat de actorul Paul Rudd, convocat de regizor şi drept coscenarist) este un abil spărgător al codurilor de securitate, ce tocmai şi-a ispăşit o pedeapsă de trei ani de închisoare. Omul de ştiință Hank Pym (Michael Douglas) a ineventat un costum cu forțe magice, ce permite micşorarea celui ce-l îmbracă, mărind geometric forțele posesorului. Pentru a împiedica proliferarea invenției sale în scopuri apocaliptice pentru omenire, Pym îl recrutează pe Scott pentru a fura teribilul secret de la oamenii de ştiință care vor să-l vândă cu un preț exorbitant unor gangsteri internaționali. Personajul nostru se lasă greu, dar până la urmă acceptă pentru a fi alături de fiica sa, bine păzită de o mamă care îşi reface familia cu un polițist. Avem parte de lungi şedințe de antrenament cu vreo patru specii de furnici, lupte corp la corp cu fiica lui Pym, spioană sui-generis la laboratorul malefic, dar şi de câteva momente de comedie cu trei personaje de marginali specialişti în lovituri nu prea ambițioase. Happy end-ul se lasă aşteptat vreo două ore, timp în care spectatorul se delectează cu lupte aeriene şi subterane, cu dueluri pe viață şi pe moarte în care efectele speciale, excelent distribuite, joacă exemplar pentru credibilitatea poveştii bine asezonate cu de¬¬ra¬pări de la logica elementară. Dar cam astea sunt regulile SF-ului hollywoodian, cu trimiteri directe la universul benzilor desenate din care se inspiră, de altfel, personajele, care mizează mai degrabă pe elemente absurde pentru fanii adolescenți.
Filmul nu pare a fi făcut cu un megabuget, acțiunea nu se petrece în mai mult de 3-4 locuri, miza este aproape exclusivă pe efectele speciale, menite a arăta capacitățile costumului de om-furnică, precum şi performanțele umane ale noului Gulliver în țara celor răi. Cred că Michael Douglas este la primul rol în filme cu super-eroi şi actorul se descurcă onorabil, iar Paul Rudd este mai degrabă handicapat de personajul său, tratat în maniera comediilor cu Adam Sandler. Mai joacă în filmul lui Peyton Reed actorii Corey Stoll (Darren Cross, omul de ştiință ce vrea să distrugă lumea) şi Evangeline Lilly (Hope, fiica duplicitară a lui Hank Pym).
Omul-furnică a avut parte şi de primul loc în topurile box-office-ului din țara noastră, filmul făcând parte din famila Răzbunătorilor, Căpitanului America, Omului-păianjen etc. etc. Dar, dincolo de locurile comune, dincolo de demisiile de la logica narativă, mesajul exprimat apropo de dezvoltarea tehnologiilor de vârf, care oriunde, în orice moment, mânuite de oricine are acces, pot deveni un avertisment dedicat Apocalipsei din prezent. Fapt asupra căruia, în realitate, celebri oameni de ştiință nu încetează să avertizeze. Hollywoodul este mereu cu un pas înainte. Să sperăm că nu vom trăi apocalipsele lui.
Teme generos exploatate au fost de la începuturile SF-ului cinematografic oamenii de ştiință şi superlativele lor invenții, în cele mai multe cazuri, deloc fericite pentru umanitate. Dovadă lunga serie a ecranizărilor după Frankenstein de Mary Shelley. Dovadă şi cea mai recentă premieră a Hollywoodului pe ecranele româneşti Omul-furnică, personaj ce poate lesne a fi înscris în familia oamenilor păianjen, amfibie, X, invizibili etc. etc. Iată povestea lui.
Scott Lang (interpretat de actorul Paul Rudd, convocat de regizor şi drept coscenarist) este un abil spărgător al codurilor de securitate, ce tocmai şi-a ispăşit o pedeapsă de trei ani de închisoare. Omul de ştiință Hank Pym (Michael Douglas) a ineventat un costum cu forțe magice, ce permite micşorarea celui ce-l îmbracă, mărind geometric forțele posesorului. Pentru a împiedica proliferarea invenției sale în scopuri apocaliptice pentru omenire, Pym îl recrutează pe Scott pentru a fura teribilul secret de la oamenii de ştiință care vor să-l vândă cu un preț exorbitant unor gangsteri internaționali. Personajul nostru se lasă greu, dar până la urmă acceptă pentru a fi alături de fiica sa, bine păzită de o mamă care îşi reface familia cu un polițist. Avem parte de lungi şedințe de antrenament cu vreo patru specii de furnici, lupte corp la corp cu fiica lui Pym, spioană sui-generis la laboratorul malefic, dar şi de câteva momente de comedie cu trei personaje de marginali specialişti în lovituri nu prea ambițioase. Happy end-ul se lasă aşteptat vreo două ore, timp în care spectatorul se delectează cu lupte aeriene şi subterane, cu dueluri pe viață şi pe moarte în care efectele speciale, excelent distribuite, joacă exemplar pentru credibilitatea poveştii bine asezonate cu de¬¬ra¬pări de la logica elementară. Dar cam astea sunt regulile SF-ului hollywoodian, cu trimiteri directe la universul benzilor desenate din care se inspiră, de altfel, personajele, care mizează mai degrabă pe elemente absurde pentru fanii adolescenți.
Filmul nu pare a fi făcut cu un megabuget, acțiunea nu se petrece în mai mult de 3-4 locuri, miza este aproape exclusivă pe efectele speciale, menite a arăta capacitățile costumului de om-furnică, precum şi performanțele umane ale noului Gulliver în țara celor răi. Cred că Michael Douglas este la primul rol în filme cu super-eroi şi actorul se descurcă onorabil, iar Paul Rudd este mai degrabă handicapat de personajul său, tratat în maniera comediilor cu Adam Sandler. Mai joacă în filmul lui Peyton Reed actorii Corey Stoll (Darren Cross, omul de ştiință ce vrea să distrugă lumea) şi Evangeline Lilly (Hope, fiica duplicitară a lui Hank Pym).
Omul-furnică a avut parte şi de primul loc în topurile box-office-ului din țara noastră, filmul făcând parte din famila Răzbunătorilor, Căpitanului America, Omului-păianjen etc. etc. Dar, dincolo de locurile comune, dincolo de demisiile de la logica narativă, mesajul exprimat apropo de dezvoltarea tehnologiilor de vârf, care oriunde, în orice moment, mânuite de oricine are acces, pot deveni un avertisment dedicat Apocalipsei din prezent. Fapt asupra căruia, în realitate, celebri oameni de ştiință nu încetează să avertizeze. Hollywoodul este mereu cu un pas înainte. Să sperăm că nu vom trăi apocalipsele lui.