Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 8 /2015
ROMÂNIA LITERARĂ 32
Din 7 august 2015. Din „Însemnările” lui Eugen Negrici, din decembrie 1978: I-ar fi priit, poate, literaturii noastre culte, confiscate atât de des, în scurta ei istorie, de ideologie ?i de morală, acest soi de indiferență față de principii, această preocupare exclusivă a folclorului pentru efect ?i plăcere. Sau: Trăiesc, perpetuu, în nesiguranță ?i vigilență. Mă surprind, chiar în intimitate, elaborând timid ?i gândind supravegheat. Coborâtă până la nivelul moleculelor sângelui ?i al celulelor nervoase — ?i ele mic?orate, chircite, inactive — crisparea aceasta mă face suficient ?i neglijabil. Îmi vine să urlu ?i renunț. ?tiu că va ie?i un sunet molâu ?i înfundat. În altă pagină, „Însemnări” de Livius Ciocârlie, la zi: Sunt supărat pe mine ?i mă gândesc să-ncep să cred în viața viitoare. În asta de acum nu cred că mă mai schimb… Sătul de incapacitatea persuasivă, îmi notez, cum îți faci nod la batistă, ca prim comandament de care până la urmă tot am să mă țin: nu uita să n-o mai întinzi cu scrisul… Sau: Am o fire în doi timpi. Când nu se întâmplă nimic, nu-mi doresc mai mult. Mi-e destul. Ai zice că sunt cel care n-ar fi vrut să se nască. Nu-i deloc a?a. Sunt pur ?i simplu omul care ar fi vrut să nu i se întâmple nimic… Fericit, nepăsător, deta?at de lume, îngrijorat, nelini?tit, depresiv… prăpăstios… nevricos, stenahoricos… Gabriel Chifu, directorul adjunct propune „un mic exercițiu de scrutare de sine”: Revista noastră se schimbă la față. În bine, spunem noi: î?i spore?te numărul de pagini, de la 24 la 28 ?i câ?tigă în culoare, jumătate din paginile sale renunță la ve?mântul cernit… I-am invitat pe unii din redactorii ?i colaboratorii no?tri apropiați să răspundă la o întrebare simplă: De ce ați ales România literară? Răspund: Cosmin Ciotlo?, Marina Constantinescu, Daniel Cristea Enache, Gabriela Gheorghi?or, Gh. Grigurcu, Sorin Lavric, Marius Miheț, Angelo Mitchievici, Alex ?tefănescu, Simona Vasilache, Răzvan Voncu. În alte pagini: Gabriel Dimisianu, ?tefan Cazimir, Gabriel Co?oveanu, Ioan Holban, Horia Gârbea, C. Abăluță, Leo Butnaru, D. Avakian, M. Vornicu.
LUCEAFĂRUL 7
Alice Valeria Micu, la „Rememorări” despre Alexandru Vlad ?i Ion Mure?an, doi prieteni de nedespărțit (înregistrați la lansări ale cărților lor) — care-?i amintesc de începuturi, când se întrebau „Ce vrei tu să faci în viață?”: Totul a început clar şi precis într-o zi, prin ’76, când venea la Anticariat şi-mi cerea cărți de poezie, cărți de filozofie, cărți de proză şi am zis: „Aşa nu merge! Nu merge”. Şi-am ieşit amândoi în față, în piață (Piața Libertății, azi Piața Unirii din Cluj), pe pietrişul din fața statuii (Mathias Rex) şi i-am zis: „Ce vrei tu să faci în viață?”. (Ion Mure?an:) „Eu vreau să scriu poezie şi deci tu o să scrii proză”, a zis. „Chiar aşa, chiar tu hotărăşti?” „Dăm cu banul! Pajura e poezia şi capul e proza.” Bine. Şi-a dat poetul cu moneda şi-a căzut capul. M-am uitat, pe sus trecea o pasăre, pân-atunci a profitat şi-a întors moneda. „Acum dă tu!” (Alexandru Vlad:) Şi-am dat eu şi-a ieşit pajură. Atunci a fost el înțelegător, şi-a înnodat un şiret, pân-atunci am întors eu moneda. Cam aşa stau lucrurile. În alte pagini: Dan Cristea, Radu Voinescu, Ana Dobre, Andrea Hede?, Ioan Holban, Nicoleta Milea, Adrian G. Romila, Ladislau Daradici, Eugen Evu, Dinu Grigorescu, Florin Logre?teanu, Emilian Mirea, Ion Maria, Toma Grigorie, Octavian Mihalcea, Al. Păduraru, Cristian Sturza, Simona Dumitrache, Isabela Stoian, Geo Vasile, Christian W. Schenk, Irina Budeanu, Adrian Costache, Maria Pilchin, Iolanda Malamen, D. Ungureanu.
ARGE? 7 / 2015
N. Georgescu despre accent în limba română: Spre deosebire de surorile ei europene, franceza, italiana sau spaniola, limba română rămâne singura limbă romanică în care accentul grafic nu se notează... Româna rămâne în situația englezei sau rusei unde accentul este chestiune de obişnuință — sau poate fi pur şi simplu mişcat după dorința / neştiința vorbitorilor... Notarea lui în scris — mai ales atunci când este semnificativ — respectă tocmai principiul fonetic al scrierii, adică acel imperativ: „Să scriem cum vorbim”. Se ştie foarte bine că în limba română accentul este mobil (variabil), normativele mai noi acceptă cu lejeritate chiar dubletele accentuale (edítor şi editór etc.) — dar se trece mult prea uşor peste foarte numeroasele cazuri când sensul cuvântului diferă în funcție de accent. Abia dacă pentru cópii / copíi mai vedem notată diferența în scris (pentru că este flagrantă!) — în rest, se lasă textul fără diacritice, la discreția cititorului... Literatura română s-a gramatizat sută la sută, cuvintele cad în cărți direct din dicționarul ortografic, ortoepic şi cum i-o mai fi zicând, scriitorii au devenit cei mai docili emuli ai lingviştilor şi grămăticilor... Interesant ?i exemplul dat, numele lui Calistrat Hogaş: deşi autorul însuşi, în timpul vieții, atrăgea atenția că-l cheamă Hogáş numele venind de la hogaş, făgaş — totuşi s-a instaurat definitiv accentul celălalt, Hógaş... (În paranteză fie zis, cu scuze: ?i mie mi se spune Stoici-u, accent pe al doilea i, în loc de Stoi-ciu, accent pe primul i) În alte pagini: Gh. Grigurcu, Mircea Bârsilă, D. Aug. Doman, Eugen Bunaru, Magda Ursache, Petruț Pârvescu, Mariana ?enilă-Vasiliu, Radu Cange, M. Barbu. Apoi, „Nicolae Oprea - 65” (?i supliment cu „Memoria revistei Arge? 50”).
ANTITEZE 38-39
Apărută în august 2015. Directorul revistei, Cristian Livescu: Importanța unei specii publicistice la care trebuie să ținem în continuare — e vorba de cronica literară, a cărei misiune este să culeagă atent, ?i cu discernământ estetic, valorile adevărate din actualitatea curentă, una destul de compozită, cu mediocrități ?i diletanți la tot pasul (invazia de pe Internet e alarmantă), care aspiră la glorie. În sumar: Raluca Naclad, Camelia Suruianu, Gabriela Livescu, C. Pădureanu, C. Tom?a, M. Merticaru, M. Hanganu, Gh. A. M. Ciobanu.
Din 7 august 2015. Din „Însemnările” lui Eugen Negrici, din decembrie 1978: I-ar fi priit, poate, literaturii noastre culte, confiscate atât de des, în scurta ei istorie, de ideologie ?i de morală, acest soi de indiferență față de principii, această preocupare exclusivă a folclorului pentru efect ?i plăcere. Sau: Trăiesc, perpetuu, în nesiguranță ?i vigilență. Mă surprind, chiar în intimitate, elaborând timid ?i gândind supravegheat. Coborâtă până la nivelul moleculelor sângelui ?i al celulelor nervoase — ?i ele mic?orate, chircite, inactive — crisparea aceasta mă face suficient ?i neglijabil. Îmi vine să urlu ?i renunț. ?tiu că va ie?i un sunet molâu ?i înfundat. În altă pagină, „Însemnări” de Livius Ciocârlie, la zi: Sunt supărat pe mine ?i mă gândesc să-ncep să cred în viața viitoare. În asta de acum nu cred că mă mai schimb… Sătul de incapacitatea persuasivă, îmi notez, cum îți faci nod la batistă, ca prim comandament de care până la urmă tot am să mă țin: nu uita să n-o mai întinzi cu scrisul… Sau: Am o fire în doi timpi. Când nu se întâmplă nimic, nu-mi doresc mai mult. Mi-e destul. Ai zice că sunt cel care n-ar fi vrut să se nască. Nu-i deloc a?a. Sunt pur ?i simplu omul care ar fi vrut să nu i se întâmple nimic… Fericit, nepăsător, deta?at de lume, îngrijorat, nelini?tit, depresiv… prăpăstios… nevricos, stenahoricos… Gabriel Chifu, directorul adjunct propune „un mic exercițiu de scrutare de sine”: Revista noastră se schimbă la față. În bine, spunem noi: î?i spore?te numărul de pagini, de la 24 la 28 ?i câ?tigă în culoare, jumătate din paginile sale renunță la ve?mântul cernit… I-am invitat pe unii din redactorii ?i colaboratorii no?tri apropiați să răspundă la o întrebare simplă: De ce ați ales România literară? Răspund: Cosmin Ciotlo?, Marina Constantinescu, Daniel Cristea Enache, Gabriela Gheorghi?or, Gh. Grigurcu, Sorin Lavric, Marius Miheț, Angelo Mitchievici, Alex ?tefănescu, Simona Vasilache, Răzvan Voncu. În alte pagini: Gabriel Dimisianu, ?tefan Cazimir, Gabriel Co?oveanu, Ioan Holban, Horia Gârbea, C. Abăluță, Leo Butnaru, D. Avakian, M. Vornicu.
LUCEAFĂRUL 7
Alice Valeria Micu, la „Rememorări” despre Alexandru Vlad ?i Ion Mure?an, doi prieteni de nedespărțit (înregistrați la lansări ale cărților lor) — care-?i amintesc de începuturi, când se întrebau „Ce vrei tu să faci în viață?”: Totul a început clar şi precis într-o zi, prin ’76, când venea la Anticariat şi-mi cerea cărți de poezie, cărți de filozofie, cărți de proză şi am zis: „Aşa nu merge! Nu merge”. Şi-am ieşit amândoi în față, în piață (Piața Libertății, azi Piața Unirii din Cluj), pe pietrişul din fața statuii (Mathias Rex) şi i-am zis: „Ce vrei tu să faci în viață?”. (Ion Mure?an:) „Eu vreau să scriu poezie şi deci tu o să scrii proză”, a zis. „Chiar aşa, chiar tu hotărăşti?” „Dăm cu banul! Pajura e poezia şi capul e proza.” Bine. Şi-a dat poetul cu moneda şi-a căzut capul. M-am uitat, pe sus trecea o pasăre, pân-atunci a profitat şi-a întors moneda. „Acum dă tu!” (Alexandru Vlad:) Şi-am dat eu şi-a ieşit pajură. Atunci a fost el înțelegător, şi-a înnodat un şiret, pân-atunci am întors eu moneda. Cam aşa stau lucrurile. În alte pagini: Dan Cristea, Radu Voinescu, Ana Dobre, Andrea Hede?, Ioan Holban, Nicoleta Milea, Adrian G. Romila, Ladislau Daradici, Eugen Evu, Dinu Grigorescu, Florin Logre?teanu, Emilian Mirea, Ion Maria, Toma Grigorie, Octavian Mihalcea, Al. Păduraru, Cristian Sturza, Simona Dumitrache, Isabela Stoian, Geo Vasile, Christian W. Schenk, Irina Budeanu, Adrian Costache, Maria Pilchin, Iolanda Malamen, D. Ungureanu.
ARGE? 7 / 2015
N. Georgescu despre accent în limba română: Spre deosebire de surorile ei europene, franceza, italiana sau spaniola, limba română rămâne singura limbă romanică în care accentul grafic nu se notează... Româna rămâne în situația englezei sau rusei unde accentul este chestiune de obişnuință — sau poate fi pur şi simplu mişcat după dorința / neştiința vorbitorilor... Notarea lui în scris — mai ales atunci când este semnificativ — respectă tocmai principiul fonetic al scrierii, adică acel imperativ: „Să scriem cum vorbim”. Se ştie foarte bine că în limba română accentul este mobil (variabil), normativele mai noi acceptă cu lejeritate chiar dubletele accentuale (edítor şi editór etc.) — dar se trece mult prea uşor peste foarte numeroasele cazuri când sensul cuvântului diferă în funcție de accent. Abia dacă pentru cópii / copíi mai vedem notată diferența în scris (pentru că este flagrantă!) — în rest, se lasă textul fără diacritice, la discreția cititorului... Literatura română s-a gramatizat sută la sută, cuvintele cad în cărți direct din dicționarul ortografic, ortoepic şi cum i-o mai fi zicând, scriitorii au devenit cei mai docili emuli ai lingviştilor şi grămăticilor... Interesant ?i exemplul dat, numele lui Calistrat Hogaş: deşi autorul însuşi, în timpul vieții, atrăgea atenția că-l cheamă Hogáş numele venind de la hogaş, făgaş — totuşi s-a instaurat definitiv accentul celălalt, Hógaş... (În paranteză fie zis, cu scuze: ?i mie mi se spune Stoici-u, accent pe al doilea i, în loc de Stoi-ciu, accent pe primul i) În alte pagini: Gh. Grigurcu, Mircea Bârsilă, D. Aug. Doman, Eugen Bunaru, Magda Ursache, Petruț Pârvescu, Mariana ?enilă-Vasiliu, Radu Cange, M. Barbu. Apoi, „Nicolae Oprea - 65” (?i supliment cu „Memoria revistei Arge? 50”).
ANTITEZE 38-39
Apărută în august 2015. Directorul revistei, Cristian Livescu: Importanța unei specii publicistice la care trebuie să ținem în continuare — e vorba de cronica literară, a cărei misiune este să culeagă atent, ?i cu discernământ estetic, valorile adevărate din actualitatea curentă, una destul de compozită, cu mediocrități ?i diletanți la tot pasul (invazia de pe Internet e alarmantă), care aspiră la glorie. În sumar: Raluca Naclad, Camelia Suruianu, Gabriela Livescu, C. Pădureanu, C. Tom?a, M. Merticaru, M. Hanganu, Gh. A. M. Ciobanu.