Cronica filmului
Călin Stănculescu
Ediția a 5-a a MECEFF, un succes incontestabil pentru filmul maghiar şi polonez
Articol publicat în ediția Viata Românească 9 / 2015
Foarte puține festivaluri internaționale de film din lume îşi asumă responsabilitatea acoperirii unui spațiu geografic, cum ar fi, de pildă, Europa Centrală. Acest spațiu l-a inspirat pe regizorul Radu Gabrea în materializarea unui eveniment artistic de mare rezonanță nu doar pentru țările în competiție, ci şi pentru secțiunile paralele, nu puține, tot atât de ofertante ca şi concursul.
Urmând formatul edițiilor precedente filmele din concurs au fost propuse de Austria (Valea întunericului, regia Andreas Prochaska), Cehia (O viață mai bună, regia Petr Vaclav), Polonia (Dumnezeii, regia Lukasz Palkowski), Ungaria (Oraşul câinilor, regia Kornel Mundrczo), România (Quod Erat Demonstrandum, regia Andrei Gruszniczki), Slovacia (Toți copiii mei, regia Ladislav Kabos) şi Slovenia (Duşmanul de clasă, regia Rok Bicek).
Filmul austriac, o ecranizare a romanului semnat de Thomas Willmann, reprezintă un omagiu adus genului western, povestea fiind a unei aprige răzbunări construite cu exces de cruzime şi inteligență, de către un fotograf american . Personajul central, singur împotriva tuturor, într-o comunitate montană de tip rural, autarhică şi condusă în spiritul unor legi draconice reuşeşte să-şi materializeze spiritul vindicativ anulând cutumele sălbatice ale familiei ce terorizează zona. Interpreți de calitate, imagine convingătoare, poveste dusă cu ingrediente de suspans.
Regizorul ceh Petr Vaclav abordează tema adaptării familiilor de romi la viața societății din Boemia de Nord, alegând tribulațiile unei mame cu deosebite probleme de familie şi de comunicare. Filmul a fost apreciat costume şi decoruri, dar şi pentru principalii actori Klaudia Dudova şi David Istok.
Începuturile afirmării profesionale pentru medicul chirurg Zbigniew Religa, care a efectuat prima serie de transpant de cord în Polonia anilor 85-86, sunt surprinse în filmul Dumnezeii, autorul Lukasz Palkowski neuitând condițiile dramatice ale țării, unde domnea Legea marțială după reprimarea mişcării Solidaritatea. Un rol susținut magistral de actorul Tomasz Kot, doctorul Religa, o privire obiectivă şi deloc caricaturală asupra relităților poloneze dintr-o epocă plină de dramatism, un strop de ironie la adresa autorităților şi Securității, dar şi o extrem de veridică imagine a sacrificiilor medicilor în lupta împotriva morții. Niciun personaj nu este dihotomic, nuanțele mai puțin luminoase din viața fiecărui medic sau pacient nu subminează realismul psihologic, iar focusarea biografică este încărcată permanent de emoție credibilă şi convingătoare. Filmul a primit la Mediaş Premiul pentru cea mai bună regie şi Premiul pentru cea mai bună interpretare. Nu trebuie uitat că la ediția precedentă a Festivalului MECEFF filmul polonez Ida a fost premiat, pentru ca ulterior să ajungă chiar la dobândirea multrâvnitului premiu Oscar pentru cel mai bun film străin. Poate şi Dumnezeii lui Lukasz Pawlikowski să urmeze acelaşi drum plin de succes.
Filmul lui Andrei Grusznicki Quod Erat Demonstrandul (QED) a fost ales nu doar în virtutea premiilor Gopo şi ale Uniunii Cineaştilor. Cu personaje, cel puțin trei, ce aspiră la prim-planul atenției spectatorilor - matematicianul care nu poate publica în țară, programatoarea care nu poate evada din lagăr pentru a ajunge la soț, în Occident şi ofițerul de securitate care nu poate avansa din pricina unui divorț QED este credibil prin autenticul psihologiilor, cu un plus pentru Florin Piersic jr. interpretul ultimului personaj amintit, dar şi cu neîmpliniri evidente datorate autorului care vrea să spună prea mult sau multe despre epocă, cu aspecte absolut irevelante.
Filmul slovac Toți copiii mei este un documentar obiectiv despre demersul unui preot, om de acțiune care vine în ajutorul unei comunități de romi prin gesturi convingătoare pentru bătrâni handicapați, mame singure, foste prostituate. Principiul vital al acțiunii este Nu-i iubi pe oameni după merite, ci după nevoi. Filmul, neîncadrat în domeniul fiction,nu a intrat în discuția juriului.
Duşmanul de clasă, propunerea Sloveniei, rămâne o operă destul de convențională dedicată relației unui profesor cu elevii săi, relație tulburată de sinuciderea unei eleve, gest motivat destul de ambiguu. Conflictul dintre generații, antagonismele familie-şcoală, elevi-cadre didactice, părinți-elevi sunt subordonate unei optici dihotomice, nuanțele, semitonurile lipsind cu desăvârşire. O mențiune totuşi pentru interpretul principal, Igor Samobor, în rolul profesorului de germană.
Oraşul câinilor, filmul care a obținut Trofeul MECEFF 2015, dar şi premiul pentru cea mai bună imagine este o parabolă- avertisment despre relația omului cu cel mai bun prieten al său-câinele, care poate deveni în condițiile unei dezumanizări latente războiul şi răzbunarea câinilor asupra foştilor stăpâni. Oamenii educă în spiritul violenței, revolta câinilor care evadează din adăposturile, adevărate anticamere ale exterminării, este justificată până în momentul final când o rază de speranță se insinuează prin ataşamentul profund al unei fetițe față de Hagen, şeful vindicativ al haitei care pedepseşte umanitatea. Crud şi perfect ritmat în montaj şi construcție dramatică, cu interpreți de valoarea eroilor lui Hitchcock din Păsările, filmul lui Kornel Mundruczo confirmă vitalitatea unei şcoli de cinema, ce şi-a pierdut recent unul din marii clasici, Miklos Jancso.
Dincolo şi paralel cu competiția, MECEFF a mai avut câteva puncte de atracție pentru spectatori şi anume colocviile susținute de istoricii Lucian Boia, Alexandre Sumpf (Franța), Adrian Majuru şi Bianca Pîrvulescu, expozițiile Francezi şi români în Marele Război, (Ne)liniştea dinaintea furtunii şi Marele Război în imagini, medalionul cinematografic dedicat regretatului cineast Mircea Veroiu, Filme idiş reastaurate la Centrul național pentru film evreiesc de la Universitatea Brandeis, Massachusetts, filme dedicate comemorării genocidului armenilor (cu Armenopolis, suflet armenesc şi Recunoaşte 1915 ambele în regia semnată de Florin Kevorkian şi Izabela Bostan Kevorkian), ciclul Mari filme despre Marele Război (din care n-au lipsit Parada cea mare, Aripi, Nimic nou pe frontul de Vest, Patrula pierdută, Sergentul York sau Regina africană, Adio arme sau Cărările gloriei), dar şi ciclul Marele Război în colecția Arhivei Naționale de film a României.
Regretabil a fost faptul că nu a putut fi inclus în această selecție filmul lui Liviu Ciulei Pădurea spânzuraților, film propus de directorul festivalului, regizorul Radu Gabrea, din cauza refuzului lui Thomas Ciulei, care deține, se pare, controversate drepturi de autor.
O premieră absolută a fost înregistrată la cea de a cincea ediție a MECEFF şi anume inaugurarea sălii Read and Screen, unde vizitatorii au putut asculta mari actori recitând din literatura dedicată Primului Război Mondial (autori români şi străini) în timp ce pe mari ecrane rulau nonstop imagini şi filme despre tema Festivalului. Iată şi actorii din acest eveniment Victoria Cociaş, Marcel Iureş, Ion Caramitru, Florin Piersic jr.,Claudiu Bleonț şi Constantin Cotimanis.
?ara invitată la ediția a cincea a MECEFF a fost Franța cu câteva capodopere rare precum Iluzia cea mare de Jean Renoir, Căpitanul Conan de Bertrand Tavernier, Flandres de Bruno Dumont sau La France de Serge Bozon.
O nouă premieră a MECEFF 2015 este şi selecția de filme ce vor fi proiectate la Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti între 24 şi 27 septembrie pentru spectatorii bucureşteni, care n-au avut ocazia a vedea autenticul regal de filme de la Mediaş.
Urmând formatul edițiilor precedente filmele din concurs au fost propuse de Austria (Valea întunericului, regia Andreas Prochaska), Cehia (O viață mai bună, regia Petr Vaclav), Polonia (Dumnezeii, regia Lukasz Palkowski), Ungaria (Oraşul câinilor, regia Kornel Mundrczo), România (Quod Erat Demonstrandum, regia Andrei Gruszniczki), Slovacia (Toți copiii mei, regia Ladislav Kabos) şi Slovenia (Duşmanul de clasă, regia Rok Bicek).
Filmul austriac, o ecranizare a romanului semnat de Thomas Willmann, reprezintă un omagiu adus genului western, povestea fiind a unei aprige răzbunări construite cu exces de cruzime şi inteligență, de către un fotograf american . Personajul central, singur împotriva tuturor, într-o comunitate montană de tip rural, autarhică şi condusă în spiritul unor legi draconice reuşeşte să-şi materializeze spiritul vindicativ anulând cutumele sălbatice ale familiei ce terorizează zona. Interpreți de calitate, imagine convingătoare, poveste dusă cu ingrediente de suspans.
Regizorul ceh Petr Vaclav abordează tema adaptării familiilor de romi la viața societății din Boemia de Nord, alegând tribulațiile unei mame cu deosebite probleme de familie şi de comunicare. Filmul a fost apreciat costume şi decoruri, dar şi pentru principalii actori Klaudia Dudova şi David Istok.
Începuturile afirmării profesionale pentru medicul chirurg Zbigniew Religa, care a efectuat prima serie de transpant de cord în Polonia anilor 85-86, sunt surprinse în filmul Dumnezeii, autorul Lukasz Palkowski neuitând condițiile dramatice ale țării, unde domnea Legea marțială după reprimarea mişcării Solidaritatea. Un rol susținut magistral de actorul Tomasz Kot, doctorul Religa, o privire obiectivă şi deloc caricaturală asupra relităților poloneze dintr-o epocă plină de dramatism, un strop de ironie la adresa autorităților şi Securității, dar şi o extrem de veridică imagine a sacrificiilor medicilor în lupta împotriva morții. Niciun personaj nu este dihotomic, nuanțele mai puțin luminoase din viața fiecărui medic sau pacient nu subminează realismul psihologic, iar focusarea biografică este încărcată permanent de emoție credibilă şi convingătoare. Filmul a primit la Mediaş Premiul pentru cea mai bună regie şi Premiul pentru cea mai bună interpretare. Nu trebuie uitat că la ediția precedentă a Festivalului MECEFF filmul polonez Ida a fost premiat, pentru ca ulterior să ajungă chiar la dobândirea multrâvnitului premiu Oscar pentru cel mai bun film străin. Poate şi Dumnezeii lui Lukasz Pawlikowski să urmeze acelaşi drum plin de succes.
Filmul lui Andrei Grusznicki Quod Erat Demonstrandul (QED) a fost ales nu doar în virtutea premiilor Gopo şi ale Uniunii Cineaştilor. Cu personaje, cel puțin trei, ce aspiră la prim-planul atenției spectatorilor - matematicianul care nu poate publica în țară, programatoarea care nu poate evada din lagăr pentru a ajunge la soț, în Occident şi ofițerul de securitate care nu poate avansa din pricina unui divorț QED este credibil prin autenticul psihologiilor, cu un plus pentru Florin Piersic jr. interpretul ultimului personaj amintit, dar şi cu neîmpliniri evidente datorate autorului care vrea să spună prea mult sau multe despre epocă, cu aspecte absolut irevelante.
Filmul slovac Toți copiii mei este un documentar obiectiv despre demersul unui preot, om de acțiune care vine în ajutorul unei comunități de romi prin gesturi convingătoare pentru bătrâni handicapați, mame singure, foste prostituate. Principiul vital al acțiunii este Nu-i iubi pe oameni după merite, ci după nevoi. Filmul, neîncadrat în domeniul fiction,nu a intrat în discuția juriului.
Duşmanul de clasă, propunerea Sloveniei, rămâne o operă destul de convențională dedicată relației unui profesor cu elevii săi, relație tulburată de sinuciderea unei eleve, gest motivat destul de ambiguu. Conflictul dintre generații, antagonismele familie-şcoală, elevi-cadre didactice, părinți-elevi sunt subordonate unei optici dihotomice, nuanțele, semitonurile lipsind cu desăvârşire. O mențiune totuşi pentru interpretul principal, Igor Samobor, în rolul profesorului de germană.
Oraşul câinilor, filmul care a obținut Trofeul MECEFF 2015, dar şi premiul pentru cea mai bună imagine este o parabolă- avertisment despre relația omului cu cel mai bun prieten al său-câinele, care poate deveni în condițiile unei dezumanizări latente războiul şi răzbunarea câinilor asupra foştilor stăpâni. Oamenii educă în spiritul violenței, revolta câinilor care evadează din adăposturile, adevărate anticamere ale exterminării, este justificată până în momentul final când o rază de speranță se insinuează prin ataşamentul profund al unei fetițe față de Hagen, şeful vindicativ al haitei care pedepseşte umanitatea. Crud şi perfect ritmat în montaj şi construcție dramatică, cu interpreți de valoarea eroilor lui Hitchcock din Păsările, filmul lui Kornel Mundruczo confirmă vitalitatea unei şcoli de cinema, ce şi-a pierdut recent unul din marii clasici, Miklos Jancso.
Dincolo şi paralel cu competiția, MECEFF a mai avut câteva puncte de atracție pentru spectatori şi anume colocviile susținute de istoricii Lucian Boia, Alexandre Sumpf (Franța), Adrian Majuru şi Bianca Pîrvulescu, expozițiile Francezi şi români în Marele Război, (Ne)liniştea dinaintea furtunii şi Marele Război în imagini, medalionul cinematografic dedicat regretatului cineast Mircea Veroiu, Filme idiş reastaurate la Centrul național pentru film evreiesc de la Universitatea Brandeis, Massachusetts, filme dedicate comemorării genocidului armenilor (cu Armenopolis, suflet armenesc şi Recunoaşte 1915 ambele în regia semnată de Florin Kevorkian şi Izabela Bostan Kevorkian), ciclul Mari filme despre Marele Război (din care n-au lipsit Parada cea mare, Aripi, Nimic nou pe frontul de Vest, Patrula pierdută, Sergentul York sau Regina africană, Adio arme sau Cărările gloriei), dar şi ciclul Marele Război în colecția Arhivei Naționale de film a României.
Regretabil a fost faptul că nu a putut fi inclus în această selecție filmul lui Liviu Ciulei Pădurea spânzuraților, film propus de directorul festivalului, regizorul Radu Gabrea, din cauza refuzului lui Thomas Ciulei, care deține, se pare, controversate drepturi de autor.
O premieră absolută a fost înregistrată la cea de a cincea ediție a MECEFF şi anume inaugurarea sălii Read and Screen, unde vizitatorii au putut asculta mari actori recitând din literatura dedicată Primului Război Mondial (autori români şi străini) în timp ce pe mari ecrane rulau nonstop imagini şi filme despre tema Festivalului. Iată şi actorii din acest eveniment Victoria Cociaş, Marcel Iureş, Ion Caramitru, Florin Piersic jr.,Claudiu Bleonț şi Constantin Cotimanis.
?ara invitată la ediția a cincea a MECEFF a fost Franța cu câteva capodopere rare precum Iluzia cea mare de Jean Renoir, Căpitanul Conan de Bertrand Tavernier, Flandres de Bruno Dumont sau La France de Serge Bozon.
O nouă premieră a MECEFF 2015 este şi selecția de filme ce vor fi proiectate la Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti între 24 şi 27 septembrie pentru spectatorii bucureşteni, care n-au avut ocazia a vedea autenticul regal de filme de la Mediaş.