Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 10 / 2015
ROMÂNIA LITERARĂ 39. Din 25 septembrie 2015. „Împotriva uitării. Virgil Ierunca — 95“. Subliniind o caracteristică a românilor de după Revoluție, Mihaela Albu citează din Virgil Ierunca: Azi se uită chiar foarte multe lucruri. Ba chiar asistăm la o pedagogie a uitării, bine întreținută de noua putere, aşa că putem vorbi de o voință de clasă a uitării. Deci trebuie să ne împotrivim acestei uitări (v. Trecut-au anii. Fragmente de Jurnal, 2000). La editorial, N. Manolescu: La cinci ani după Adrian Păunescu, dispare Corneliu Vadim Tudor. Doi scriitori care au întors demult spatele lumii literare. Dar pe care lumea literară va trebui să şi-i asume postum… Între cei doi există o singură asemănare importantă, şi anume zelul depus întru lauda lui Ceauşescu. Tot restul îi desparte. N. Manolescu reaminteşte că „indemnizația de merit (de care se bucură, pe lângă oamenii de artă, sportivii şi alte categorii de personalități, cărora statul le e fundamental îndatorat) a reprezentat inițiativa parlamentară a lui Adrian Păunescu“. În timp ce C.V. Tudor „era un mercenar lipsit de scrupule morale şi ideologice“, care calomnia: „nimeni n-a scăpat neterfelit, nici un intelectual, cu începere din primăvara lui 1990 şi până azi“. În alte pagini: Mihai Zamfir, Ştefan Cazimir, Mircea Mihăieş, , Alexander Baumgarter, Andreea Răsuceanu, Cosmin Ciotloş, Gh. Vidican, Minerva Chira, Sorin Lavric, Mircea Anghelescu, Daniel Cristea-Enache, Traian Dobrinescu, Gabriela Gheorghişor, N. Scurtu, Simona Vasilache, Alex Ştefănescu, Angelo Mitchievici, Petre Tănăsoaica, Grete Tartler, C. Zaharia, Mugur Constantinescu.
OBSERVATOR CULTURAL 791.Din 25 septembrie 2015. Care mai e situația politică, conform lui Bedros Horasangian, la zi: Demiterea lui Stelian Tănase (din fruntea TVR, n. LIS) – la solicitarea generalului Gabriel Oprea, ajuns vicepremier şi în postura de salvator al neamului printr-o ironie a sorții – mi se pare încă o mizerie a vieții politice româneşti. Demisia lui Ponta este deja un vechi slogan şi o marotă învechită a liderilor PNL, care au depus şi o moțiune de cenzură. Absolut constituțional şi absolut inutil... PNL, cel de azi, dacă ar vrea să ajungă un adevărat PNL, şi nu hibridul penibil produs prin fecundarea lui de către PDL şi băsescienii care dau tonul acolo, ar trebui să renunțe la obsesia „guvernului meu“. Să-şi refacă vechea matcă liberală, să recupereze liberali ca Stelian Tănase, Tăriceanu, Cataramă, Vosganian, Norica Nicolai sau Mona Muscă şi să iasă din combinația asta toxică cu pedeliştii de tristă amintire, cu Vasile Blaga şi Emil Boc în frunte. În alte pagini: Alina Purcaru, Jan Cornelius, Bogdan-Al. Stănescu, Liviu Ornea, Al. Matei, Bogdan Ghiu, Mariana Codruț.
FAMILIA 7-8. Apărută în septembrie 2015. Număr aniversar: 150 de ani de la înființarea Familiei (cu album foto la final). Semnează: Ioan Moldovan, Traian Ştef, Gh. Grigurcu, Daniel Vighi, Marius Miheț, Lucian-Vasile Szabo, Alexandru Seres, Viorel Mureşan, Felix Nicolau, N. Coande, Marian Victor Buciu, Adrian Popescu, Romulus Bucur, Liviu Cangeopol, D. Aug. Doman, Mircea Pricăjan, Virgil Diaconu, Ioan F. Pop, Flori Bălănescu, Toma Grigorie. Semnificativ, „Raport despre starea muzicii“, de Adrian Gagiu: Compozitorul Octavian Nemescu (n. 1940) a publicat... o analiză cvasi-exhaustivă…, care trece în revistă marile crize ale fenomenului muzical contemporan... Cheia acestui text e sesizarea tranşantă a „crizei culturii înalte“ după 1990 şi, ca un corolar cam extrem (sau nu?), a sfârşitului civilizației de tip european... În linii mari, dintre tendințele stilistice mai cunoscute, Renaşterea a durat în muzică vreo 200 de ani, barocul cel mult 150 de ani, clasicismul 70 de ani, romantismul vreo 50 de ani, iar apoi impresionismul, expresionismul, modernismul şi toată pletora de curente asociate erau fericite să reziste în cel mai bun caz 10-20 de ani... Apoi, în epoca postbelică, exacerbarea constructivismului sau a minimalismului. Şi din anii 1980: „trăim în epoca postmodernă, adică nu s-a mai întâmplat nimic în câmpul culturii europene“... Se cultivă colaje cu petice din toate epocile muzicale, de obicei la modul ironic, fiindcă băşcălia față de orice, mai ales de idealuri eşuate, e o marcă a atitudinii postmoderne... Se practică deconstrucția... În actuala babilonie de stiluri, Nemescu vede condiția artistului drept „cea a atomizării totale, a insularizării, fie că este vorba de tinerii sau de bătrânii artişti. Nu mai există, la ora actuală, nici o solidaritate în cadrul breslelor artistice, pe nici o idee estetică, ci numai „aşezarea“ spate în spate față de ceilalți. Autismul, sau izolarea totală (incomunicarea) nu este numai o boală a tinerilor aparținând societății contemporane, o boală din ce în ce mai răspândită astăzi în țările dezvoltate, ci o stare de spirit a actualității (tipică societății Internetului)... Nu se mai ştie ce este frumos şi ce este urât, care sunt granițele dintre arta profesionistă şi cea amatoristă, confuzia dintre ipostaza capodoperei şi cea a făcăturii mediocre sau chiar a eşecului artistic fiind totală… Kitsch-ul inundă… producția culturală, în contextul unei democratizări totale a statutului artistic... „Creierul cultural este pe cale să se atrofieze! Orice mesaj artistic provocator, ce solicită zonele superioare ale conştiinței, deci care presupune un minim efort în recepție, este din ce în ce mai rejectat“, constată Octavian Nemescu.
CONTA 20. Apărută septembrie 2015. Directorul Adrian Alui Gheorghe: Nu ştiu care sunt demersurile obligatorii pentru ca Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenței, alături de fondatorii acestuia, cu precădere scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan, să concureze la Premiul Nobel pentru Pace, o formă de fixare în conştiința europeană a istoriei noastre recente; dar consider că instituțiile care o pot face au o imensă datorie față de societatea românească. În alte pagini: Marius Oprea, Adrian G. Romila, Gellu Dorian, Maria Şleahtițchi, Sabin Popescu, Petrişor Militaru, D. Pană, Gh. Schwartz, M. Merticaru, N. Boghian, D. Grama. „Poeți tineri“. Interviu cu Angelo Mitchievici: Stilul impune cred eu o utilizare superioară a limbii, o regândire a ei, o experimentare a particularităților ei, a posibilităților ei de expresie şi este uluitor să realizezi ceea ce mi s-a părut în acelaşi timp un truism şi o exagerare şi anume că limba este un organism viu. Mi se pare cum nu se poate mai adevărat, iar stilul stabileşte gradul de elevație, spiritul limbii, capacitatea ei de a descrie realul dincolo de ceea ce este vizibil şi tangibil. Cuvintele şi întorsăturile de frază ne-au învățat sentimente noi, nuanțe, paradoxuri şi străluciri. Stilul este inteligența unei limbi… Nu mizez pe grupuri, ci pe individualități... Literatura e o chestiune personală. Interviu cu Gh. Crăciun din 1997. Aurel Dumitraşcu — inedit. „Trei scrisori către Luca Pițu de la Magda Ursache“. „Apoftegme după Cioran“ de Calinic Argeşeanul. „A.L. Zissu: un avangardist mai puțin“ — dosar de Emil Nicolae.
OBSERVATOR CULTURAL 791.Din 25 septembrie 2015. Care mai e situația politică, conform lui Bedros Horasangian, la zi: Demiterea lui Stelian Tănase (din fruntea TVR, n. LIS) – la solicitarea generalului Gabriel Oprea, ajuns vicepremier şi în postura de salvator al neamului printr-o ironie a sorții – mi se pare încă o mizerie a vieții politice româneşti. Demisia lui Ponta este deja un vechi slogan şi o marotă învechită a liderilor PNL, care au depus şi o moțiune de cenzură. Absolut constituțional şi absolut inutil... PNL, cel de azi, dacă ar vrea să ajungă un adevărat PNL, şi nu hibridul penibil produs prin fecundarea lui de către PDL şi băsescienii care dau tonul acolo, ar trebui să renunțe la obsesia „guvernului meu“. Să-şi refacă vechea matcă liberală, să recupereze liberali ca Stelian Tănase, Tăriceanu, Cataramă, Vosganian, Norica Nicolai sau Mona Muscă şi să iasă din combinația asta toxică cu pedeliştii de tristă amintire, cu Vasile Blaga şi Emil Boc în frunte. În alte pagini: Alina Purcaru, Jan Cornelius, Bogdan-Al. Stănescu, Liviu Ornea, Al. Matei, Bogdan Ghiu, Mariana Codruț.
FAMILIA 7-8. Apărută în septembrie 2015. Număr aniversar: 150 de ani de la înființarea Familiei (cu album foto la final). Semnează: Ioan Moldovan, Traian Ştef, Gh. Grigurcu, Daniel Vighi, Marius Miheț, Lucian-Vasile Szabo, Alexandru Seres, Viorel Mureşan, Felix Nicolau, N. Coande, Marian Victor Buciu, Adrian Popescu, Romulus Bucur, Liviu Cangeopol, D. Aug. Doman, Mircea Pricăjan, Virgil Diaconu, Ioan F. Pop, Flori Bălănescu, Toma Grigorie. Semnificativ, „Raport despre starea muzicii“, de Adrian Gagiu: Compozitorul Octavian Nemescu (n. 1940) a publicat... o analiză cvasi-exhaustivă…, care trece în revistă marile crize ale fenomenului muzical contemporan... Cheia acestui text e sesizarea tranşantă a „crizei culturii înalte“ după 1990 şi, ca un corolar cam extrem (sau nu?), a sfârşitului civilizației de tip european... În linii mari, dintre tendințele stilistice mai cunoscute, Renaşterea a durat în muzică vreo 200 de ani, barocul cel mult 150 de ani, clasicismul 70 de ani, romantismul vreo 50 de ani, iar apoi impresionismul, expresionismul, modernismul şi toată pletora de curente asociate erau fericite să reziste în cel mai bun caz 10-20 de ani... Apoi, în epoca postbelică, exacerbarea constructivismului sau a minimalismului. Şi din anii 1980: „trăim în epoca postmodernă, adică nu s-a mai întâmplat nimic în câmpul culturii europene“... Se cultivă colaje cu petice din toate epocile muzicale, de obicei la modul ironic, fiindcă băşcălia față de orice, mai ales de idealuri eşuate, e o marcă a atitudinii postmoderne... Se practică deconstrucția... În actuala babilonie de stiluri, Nemescu vede condiția artistului drept „cea a atomizării totale, a insularizării, fie că este vorba de tinerii sau de bătrânii artişti. Nu mai există, la ora actuală, nici o solidaritate în cadrul breslelor artistice, pe nici o idee estetică, ci numai „aşezarea“ spate în spate față de ceilalți. Autismul, sau izolarea totală (incomunicarea) nu este numai o boală a tinerilor aparținând societății contemporane, o boală din ce în ce mai răspândită astăzi în țările dezvoltate, ci o stare de spirit a actualității (tipică societății Internetului)... Nu se mai ştie ce este frumos şi ce este urât, care sunt granițele dintre arta profesionistă şi cea amatoristă, confuzia dintre ipostaza capodoperei şi cea a făcăturii mediocre sau chiar a eşecului artistic fiind totală… Kitsch-ul inundă… producția culturală, în contextul unei democratizări totale a statutului artistic... „Creierul cultural este pe cale să se atrofieze! Orice mesaj artistic provocator, ce solicită zonele superioare ale conştiinței, deci care presupune un minim efort în recepție, este din ce în ce mai rejectat“, constată Octavian Nemescu.
CONTA 20. Apărută septembrie 2015. Directorul Adrian Alui Gheorghe: Nu ştiu care sunt demersurile obligatorii pentru ca Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenței, alături de fondatorii acestuia, cu precădere scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan, să concureze la Premiul Nobel pentru Pace, o formă de fixare în conştiința europeană a istoriei noastre recente; dar consider că instituțiile care o pot face au o imensă datorie față de societatea românească. În alte pagini: Marius Oprea, Adrian G. Romila, Gellu Dorian, Maria Şleahtițchi, Sabin Popescu, Petrişor Militaru, D. Pană, Gh. Schwartz, M. Merticaru, N. Boghian, D. Grama. „Poeți tineri“. Interviu cu Angelo Mitchievici: Stilul impune cred eu o utilizare superioară a limbii, o regândire a ei, o experimentare a particularităților ei, a posibilităților ei de expresie şi este uluitor să realizezi ceea ce mi s-a părut în acelaşi timp un truism şi o exagerare şi anume că limba este un organism viu. Mi se pare cum nu se poate mai adevărat, iar stilul stabileşte gradul de elevație, spiritul limbii, capacitatea ei de a descrie realul dincolo de ceea ce este vizibil şi tangibil. Cuvintele şi întorsăturile de frază ne-au învățat sentimente noi, nuanțe, paradoxuri şi străluciri. Stilul este inteligența unei limbi… Nu mizez pe grupuri, ci pe individualități... Literatura e o chestiune personală. Interviu cu Gh. Crăciun din 1997. Aurel Dumitraşcu — inedit. „Trei scrisori către Luca Pițu de la Magda Ursache“. „Apoftegme după Cioran“ de Calinic Argeşeanul. „A.L. Zissu: un avangardist mai puțin“ — dosar de Emil Nicolae.