FNT 25 de ani

Toamna aceasta, Festivalul Național de Teatru se desfăşoară a douăzeci şi cincea oară. 25 de ani nu e o vârstă chiar venerabilă pentru un om, dar pentru un festival e un eveniment ce se cuvine menționat ca atare. Selecția spectacolelor a fost făcută pentru a 25-a ediție de Marina Constantinescu, cunoscut critic de teatru şi realizator de televiziune.
Spectacolul de deschidere a fost cel cu Mein Kampf, producție a Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, pe o piesă de George Tabori, în regia lui Alexandru Dabija. Piesa este o farsă anti-nazistă din 1987, avându-l ca personaj chiar pe Adolf Hitler, un tânăr lipsit de talent care încearcă să se înscrie la Academia de Arte Frumoase de la Viena. Evreii care-l găzduiesc la Viena nu-şi dau seama cu cine au de-a face, mai precis cu cine va avea omenirea de-a face peste câțiva ani.
Pe parcursul celor 10 zile (23 octombrie – 1 noiembrie), scenele din Bucureşti au găzduit spectacole ale unor teatre din țară, dar şi-au dezvăluit şi cele mai noi şi mai de succes realizări. Astfel, pe scena sălii Atelier a TNB s-a jucat spectacolul Teatrului Maghiar din Cluj, cu un titlu amintind de tastatura telefoanelor mobile, dar şi de experiențele avangardiste: #cântecdelebădă, după A. P. Cehov, în regia lui Ferenc Sinkó. O adaptare relaxată din opera marelui dramaturg rus, spectacol de teatru-dans, acest #cântecdelebădă face aluzie şi la situația de trecător a omului pe Pământ. În aceeaşi sală s-a reluat şi monologul 20 de ani în Siberia, după însemnările Aniței Nandriş-Cudla, sub direcția lui Sorin Misirianțu şi în interpretarea excepțională a Amaliei Ciolan, o poveste tragică a crimelor bolşevice. O producție a TNB.
Teatrul ?ăndărică şi-a prezentat spectacolul Adunarea păsărilor de Farid ud-Din Attar, adaptare de Cristian Pepino, care este şi regizorul spectacolului. Ai mei erau super, spectacolul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad, regizat de Cristian Ban, e un scenariu colectiv cu întâmplări din viața actorilor din distribuție. Cam din aceeaşi direcție, geografic vorbind, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timişoara a prezentat spectacolul Aniversarea, cu piesa lui Jeroen van den Berg, regizată de Traian Şoimu. O dramă familială care pune problema câtă minciună şi cât adevăr există în țesătura familiei. Ada Milea a fost prezentă cu un concert-performance dedicat lui Gellu Naum, Apolodor, interpretat de actorii Naționalului clujean.
Regizor în vogă mai ales pentru cei care încă n-au îmbătrânit, Radu Afrim a fost prezent cu spectacolul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, Bizoni. Fabula umană #2. După cum se vede, al doilea diez dintr-un titlu de spectacol. Un spectacol fizic, declară regizorul, făcut împreună cu coregrafa Andreea Gavriliu, pe tema familiei. Regizorul Felix Alexa şi-a văzut selectat spectacolul Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, realizat la Naționalul bucureştean, o poveste crudă despre conflictele interetice din fosta Jugoslavie şi urmările lor. Casa cu pisici, un spectacol de la Teatrul Foarte Mic, regizat de autor, actorul Radu Iacoban, e o poveste despre lumea de azi şi „drogurile” pe care le foloseşte ea, alcool, pastile, țigări. Mihaela Teleoacă şi Antoaneta Cojocaru au fost prezente în spectacolul-laborator Cea mai puternică, o dramă de August Strindberg, montată la Teatrul de Comedie. Teatrul Dramatic „Fanny Tardini” din Galați, mai rar văzut pe scenele bucureştene, a fost invitat cu Cerere în căsătorie de Cehov, în regia lui Felix Alexa.
Spectatorii care au avut noroc să prindă bilete la acest important festival au putut de asemenea vedea şi spectracolul Coada de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, o piesă de Israel Horovitz, pusă în scenă de Iarina Demian. Regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, a montat piesa Conversație după înmormântare de Yasmina Reza, spectacol care s-a desfăşurat în Studio Space de la teatrul de domiciliu. Aceeaşi autoare franceză de succes şi acolo şi aici a inspirat spectacolul Dinte pentru dinte, al Teatrului Național Târgu-Mureş, Compania „Liviu Rebreanu”, regizat de Cristi Juncu. Euripide comasat cu Eschil au produs textul pentru noua Electră, pusă în scenă la Teatrul German de Stat Timişoara, în regia lui Bocsárdi László şi prezentat, în Festivalul Național de Teatru, în sala Pictură a TNB. Emigranții de Mrožec, o piesă care nu s-a mai jucat demult pe o scenă românească, apare într-o nouă producție, regizată de un tânăr, Tudor Lucanu, la Naționalul clujean. Vlad Massaci a pus în scenă la Teatrul „Anton Pann” de la Râmnicu-Vâlcea, piesa lui Willy Russell, Femei/Bărbați, o poveste despre tinerii anilor 70 din Liverpool, la fel de liberi în moravuri precum cei de azi de la noi. La Teatrul Act, spectatorii bucureşteni au putut să vadă Flori pentru Algernon, o piesă de Daniel Keyes, regizată şi jucată de Iulia Colan. Iluzii de Ivan Vyrypaev, în regia lui Bobi Pricop, a fost montată la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova şi s-a jucat în sala mică de la TNB. Un eveniment este întotdeauna prezența lui Gigi Căciuleanu pe o scenă românească, de data asta ca autor al spectacolului de la Opera Națională Română din Iaşi, Imagine all the people, căruia i s-a rezervat splendida sală mare de la TNB. Karamazovii de la Teatrul Național Târgu-Mureş, Compania „Tompa Miklós”, în regia lui Albu István, s-a jucat pe scena din sala Pictură de la TNB.
Mihai Măniuțiu a pus în scenă o nouă Lecție de Eugène Ionesco la Sibiu, considerând-o „un foarte puternic text politic”, cu – ca să zic aşa – prima distribuție a acelui teatru. Victor Ioan Frunză a reluat un text de Teodor Mazilu, Mobilă şi durere, care a făcut epocă acum câteva zeci de ani. Spectacolul a fost produs de Centrul Cultural European pentru Unesco „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti. Silviu Purcărete a fost prezent cu un spectacol moşit de două teatre, Teatrul German de Stat din Timişoara şi Teatrul Maghiar de Stat „Csiki Gergély”, tot din Timişoara. Moliendo cafe a fost mai întâi, aşa cum declară regizorul, o serie de ritmuri, o anume dinamică. Este, la urma urmelor, un spectacol de improvizație, în care muzica are un rol important. De altfel titlul evocă o veche melodie sud-americană.
Excelentul spectacol după opera lui Gellu Naum, marele poet aniversat la o sută de ani de la naştere anul acesta, N(aum), cu Oana Pellea şi Cristina Casian, în regia Marianei Cămărăşan, s-a jucat la Teatrul Metropolis, care l-a şi produs, în colaborare cu UNITEATRU şi cu sprijinul Fundației „Gellu Naum”. Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu a colaborat cu Teatrul Național din Stuttgart la producția spectacolului Nathan Înțeleptul, după piesa lui Lessing, tradusă de Lucian Blaga. Regia: Armin Petras. Prezent cu o producție numai a sa, Teatrul de Stat „Csiki Gergély” din Timişoara şi-a adus pe scena de la Izvor, în sala Liviu Ciulei a Teatrului Bulandra, spectacolul Opera cerşetorilor, după textul lui John Gay, în regia lui Kokan Mladenovic. Opera, scrisă în 1728 de John Gay, a fost reluată în versiune proprie de Bertolt Brecht, versiune care a devenit mai cunoscută decât originalul. Acum avem o nouă rescriere, semnată Orbán Enikö. Platonov, piesa de tinerețe a lui Cehov, a fost pusă în scenă la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, în varianta „după”, de Andreea Vulpe. Naționalul craiovean a venit şi cu un text românesc, Spargerea, după Răzvan Petrescu, dramatizare de Dragoş Alexandru Muşoiu, în regia acestuia. Dacă cineva mai dorea să vadă o Stea fără nume de Mihail Sebastian, dorința i-a fost îndeplinită de Centrul UNESCO, într-o versiune originală semnată de Victor Ioan Frunză. Din nou Felix Alexa, a treia oară, cu Terorism, de Frații Presniakov, pusă în scenă şi jucată la TNB, în sala Atelier.
Spectacolul The history Boys. Poveşti cu parfum de liceu de Alan Bennett, în regia lui Vlad Cristache, a fost produs de Teatrul Excelsior. Radu Afrim, cu Tihna după Attila Bartis, la compania ”Tompa Miklos” de la Târgu-Mureş, a fost prezent în sala Pictură de la TNB. ”Uniteatru” Bucureşti, un teatru independent, şi-a văzut selectat spectacolul cu Trădare de Harold Pinter, în regia Sânzianei Stoican. Am putut vedea şi o producție semnată Tompa Gábor, cu spectacolul UbuZdup!, adaptare după texte de Alfred Jarry, avându-l ca personaj central, desigur, pe celebrul Dom’ Ubu. O producție semnată de Alexandru Dabija, neobositul regizor, a venit de la Naționalul ieşean: Variațiuni pe modelul Kraepelin de Davide Carnevall. În intenția autorului textului a fost o „reconstruire a istoriei”, un text despre bătrânețe. Mihai Măniuțiu a scos din amorțirea de decenii Teatrul „Aureliu Manea” din Turda, teatrul pe care l-a mai înviat o dată, cândva, cel care azi îi dă numele. Măniuțiu a scris şi regizat aici Vertij, un text şi spectacol impresionant, mărturisit de autor ca fiind despre mama sa. Teatrul „Nottara” a fost prezent în festival cu Vestul singuratic de Martin McDonagh, în regia lui Cristi Juncu, pe care, iată, îl aveam a doua oară în FNT. A doua zi a festivalului a adus pe scenă Visul unei nopți de vară în versiunea originală a lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Metropolis. La Teatrul Odeon, încă un text de o autoare româncă, de fapt americancă acum, Viză de clovn de Saviana Stănescu, regizat de Alexandru Mihail. Am avut şi două Vizite ale Bătrânei Doamne, una pusă în scenă la Iaşi de Claudiu Goga şi cealaltă la Teatrul Maghiar din Cluj, de Tompa Gábor.
Au mai fost şi alte spectacole, o coproducție internațională, Războiul, un spectacol străin invitat în festival, Frontul de la Hamburg, precum şi o mulțime de expoziții (Gina Patrichi, Gellu Naum, Amza, Iordache etc.), lansări de cărți, conferințe, sau, cum se spune azi, evenimente, de data asta reale, nu ca acele astfel botezate, de obicei fără nici un temei. A fost o ediție bogată, demnă de cifra care-i stă în coadă. 25 de ani e o tradiție.