Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 11 / 2015
ROMÂNIA LITERARĂ 42
Din 9 octombrie 2015. Mihai Zamfir despre… prefață („acea pagină plasată la începutul cărților”): Iată genul de texte care ating inutilitatea absolută, de două ori ridicole — prin propria lor condiție de Prefață şi prin intruziunea absurdă în carte a unui străin. Considerate un fel de cauționare superioară, sentințe definitive formulate de marele specialist din afară, prefețele şi postfețele redactate la cerere au proliferat uluitor în ultimii ani; pe măsură ce nivelul valoric al acelor cărți se prăbuşeşte, în aceeaşi măsură prefețele şi postfețele semnate de presupuse autorități se multiplică în proporție geometrică. „La aniversară: Livius Ciocârlie — 80”. Semnează: Gabriel Dimisianu, Mircea Mihăieş, Marcel Tolcea, Simona Vasilache, Răzvan Voncu. În alte pagini, Ioana Diaconescu — „Scriitori în arhiva CNSAS. Un document inedit” (un sinistru „Proces verbal din 11 februarie 1960” de „DISTRUGERE PRIN ARDERE” a unor „materiale” „ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare” ale „învinuiților” — Publicațiile şi manuscrisele confiscate „lotului Noica-Pillat” în timpul procesului). În sumar: Ion Buzaşi, Cosmin Ciotloş, Daniel Cristea-Enache, Gabriela Gheorghişor, Sorin Lavric, Andreea Răsuceanu, Dan-Liviu Boeriu, Adrian Alui Gheorghe, Mircea Anghelescu, N. Scurtu, Alex Ştefănescu, Grete Tartler, Radu Cernătescu, Toma Grigorie.
ORIZONT 9 / 2015
Lucian Boia, în două interviuri (au realizatori diferiți, în acelaşi număr de revistă): Unora le-a intrat în cap că eu sînt „marele demitizator”… Caragiale, bunăoară, nu are nicio picătură de sînge românesc. Nici mama, nici tata nu îi sînt români. Asta nu înseamnă că nu e român, în sens cultural, național… Iată un exemplu personal: mama mea, fiind de origine italiană, e înmormîntată, cum e întreaga mea familie din partea mamei, la cimitirul Bellu catolic... Bineînțeles că geto-dacii nu erau români... Fuga de comunism e făcută în măsură mai mare de ne-români decît de români. Apoi: Noi trăim într-o lume decreştinată. Nu prea mai avem idealuri înalte. Marile obiective s-au cam dus. Marile credințe, ideea națională, libertatea socială, democrația nu mai au forța de mobilizare şi de sacrificiu pe care au avut-o cîndva. Democrația şi-a cam epuizat resursele. Lipsa unor mari credințe a devenit o problemă. Europa este în derivă. Aniversări: Ion Arieşanu — 85. În alte pagini: Cornel Ungureanu, Călin-Andrei Mihăilescu, Al. Ruja, Al. Budac, Al. Oravițan, Grațiela Benga, Snejana Ung, Marian Odangiu, Otilia Hedeşan, Paul Eugen Banciu, Pia Brânzeu, apoi Daniel Vighi şi Viorel Marineasa (cu texte separate şi cu „Continentul gri — Cultura în subteranele Securității”), apoi Radu Pavel Gheo, Lucian P. Petrescu, Robert Şerban, Monica Rohan, Marcel Tolcea, Gabriela Glăvan.
ACOLADA 9 / 2015
Gh. Grigurcu: Să fie adevărat ce spunea Kafka în legătură cu destinul cărților? Că autorul trebuie să părăsească această lume sublunară pentru ca scrierile sale să aibă parte de o viață veritabilă, să nu mai suporte înrîurirea persoanei sale pentru a dobîndi un destin propriu? S-ar putea justifica o atare opinie referindu-ne la relația, atît de solicitată, dintre creație şi viață? Cîtă vreme trăieşte, autorul poate aşeza asupra producției sale balastul unui existențial care n-a fost incorporat creației. Un şir de trăsături temperamentale şi comportamentale, de natură a-i deruta recepția. Interviu cu Simona Popescu: Mă simt apropiată şi de cei care spun „eu nu pot să fiu onest decît la persoana întîi”. Persoana întîi implică multă responsabilitate, o întreagă filozofie a plierilor şi deplierilor... Ce ştiu sigur e că n-am treabă cu scriitorii teraterişti, simplurealişti, simplufantezişti, simpluobiectivi, simplusubiectivi. În sumar: Radu Ulmeanu, Barbu Cioculescu, Alex Ştefănescu, Paul Aretzu, Şerban Foarță, Tudorel Urian, C. Trandafir, D. Aug. Doman, Magda Ursache, Pavel Şuşară, Ştefan Ion Ghilimescu, Petru Romoşan, Angela Furtună, Miron Kiropol, Florica Bud, Dan Culcer.
VATRA VECHE 9 / 2015
Surprinzător interviu cu Florin Manolescu (ce e… „canonul democratic”?): După 1989 s-au scris chiar prea multe istorii literare. În afara celor menționate de dvs. (Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu — n. LIS), eu le-aş mai aminti pe cele semnate de Alex Ştefănescu, de Marian Popa sau de Dumitru Micu. Bune s-au rele, asta e o cu totul altă poveste. Pentru mine, problema esențială e alta. Cu excepția Istoriei lui Marian Popa (care însă păcătuieşte printr-o falsă evaluare axiologică şi excelează la nivelul prostului gust), toate aceste istorii literare s-au scris din perspectiva exclusivă a canonului elitist. Ca pe vremea unor Iorga, Lovinescu sau Călinescu. Din păcate, istoricii noştri literari lucrează şi astăzi cu un concept de literatură valabil în urmă cu 50 sau chiar cu 100 de ani, dar foarte departe de ceea ce se citeşte şi mai ales de felul în care citesc contemporanii noştri. Până când acest canon excesiv elitist nu va fi înlocuit cu un canon democratic, nu vom avea o istorie literară adusă cu adevărat la zi. În alte pagini: Ana Blandiana, Romulus Rusan, Vasile Andru, Geo Vasile, N. Băciuț, Bogdan Ulmu, D. Hurubă, A.I. Brumaru, Aurel Codoban, Ecaterina ?arălungă.
PRO SAECULUM 105-106
Număr apărut în octombrie 2015. Aniversări: „Paul Goma — 80”. O „precizare necesară” a Magdei Ursache: Paul Goma nu a fost expulzat de Ceauşescu, retragerea cetățeniei nu s-a întâmplat, deşi Pleşiță a cerut-o în repetate rânduri. Goma a plecat în 20 noiembrie 1977 cu paşaport turistic, schimbat pe un certificat de refugiat. Şi azi e la fel: cetățean român, cu paşaport de refugiat politic. În sumar sunt aniversați la 80 de ani şi D.R. Popescu, Ion Gheorghe, Gh. Izbăşescu. La 70 de ani — Şerban Codrin (e prezent şi cu un interviu). În sumar: G. Bălăiță, Mircea Braga, Radu Cârneci, Th. Codeanu, Rodica Lăzărescu, N. Gheran, Ionel Necula, Mircea Tomuş, Florin Mihăilescu, Iulian Filip, Ion Vlad, Iordan Datcu, C. Cubleşan, C. Coroiu, Andrei Moldovan, N. Iliescu, Nina Corcinschi, Mircea Popa, Ioan Baba, Gh. Zincescu, Cornel Galben, Marin Ifrim, Corneliu Ostahie, Ştefan Mitroi.
Din 9 octombrie 2015. Mihai Zamfir despre… prefață („acea pagină plasată la începutul cărților”): Iată genul de texte care ating inutilitatea absolută, de două ori ridicole — prin propria lor condiție de Prefață şi prin intruziunea absurdă în carte a unui străin. Considerate un fel de cauționare superioară, sentințe definitive formulate de marele specialist din afară, prefețele şi postfețele redactate la cerere au proliferat uluitor în ultimii ani; pe măsură ce nivelul valoric al acelor cărți se prăbuşeşte, în aceeaşi măsură prefețele şi postfețele semnate de presupuse autorități se multiplică în proporție geometrică. „La aniversară: Livius Ciocârlie — 80”. Semnează: Gabriel Dimisianu, Mircea Mihăieş, Marcel Tolcea, Simona Vasilache, Răzvan Voncu. În alte pagini, Ioana Diaconescu — „Scriitori în arhiva CNSAS. Un document inedit” (un sinistru „Proces verbal din 11 februarie 1960” de „DISTRUGERE PRIN ARDERE” a unor „materiale” „ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare” ale „învinuiților” — Publicațiile şi manuscrisele confiscate „lotului Noica-Pillat” în timpul procesului). În sumar: Ion Buzaşi, Cosmin Ciotloş, Daniel Cristea-Enache, Gabriela Gheorghişor, Sorin Lavric, Andreea Răsuceanu, Dan-Liviu Boeriu, Adrian Alui Gheorghe, Mircea Anghelescu, N. Scurtu, Alex Ştefănescu, Grete Tartler, Radu Cernătescu, Toma Grigorie.
ORIZONT 9 / 2015
Lucian Boia, în două interviuri (au realizatori diferiți, în acelaşi număr de revistă): Unora le-a intrat în cap că eu sînt „marele demitizator”… Caragiale, bunăoară, nu are nicio picătură de sînge românesc. Nici mama, nici tata nu îi sînt români. Asta nu înseamnă că nu e român, în sens cultural, național… Iată un exemplu personal: mama mea, fiind de origine italiană, e înmormîntată, cum e întreaga mea familie din partea mamei, la cimitirul Bellu catolic... Bineînțeles că geto-dacii nu erau români... Fuga de comunism e făcută în măsură mai mare de ne-români decît de români. Apoi: Noi trăim într-o lume decreştinată. Nu prea mai avem idealuri înalte. Marile obiective s-au cam dus. Marile credințe, ideea națională, libertatea socială, democrația nu mai au forța de mobilizare şi de sacrificiu pe care au avut-o cîndva. Democrația şi-a cam epuizat resursele. Lipsa unor mari credințe a devenit o problemă. Europa este în derivă. Aniversări: Ion Arieşanu — 85. În alte pagini: Cornel Ungureanu, Călin-Andrei Mihăilescu, Al. Ruja, Al. Budac, Al. Oravițan, Grațiela Benga, Snejana Ung, Marian Odangiu, Otilia Hedeşan, Paul Eugen Banciu, Pia Brânzeu, apoi Daniel Vighi şi Viorel Marineasa (cu texte separate şi cu „Continentul gri — Cultura în subteranele Securității”), apoi Radu Pavel Gheo, Lucian P. Petrescu, Robert Şerban, Monica Rohan, Marcel Tolcea, Gabriela Glăvan.
ACOLADA 9 / 2015
Gh. Grigurcu: Să fie adevărat ce spunea Kafka în legătură cu destinul cărților? Că autorul trebuie să părăsească această lume sublunară pentru ca scrierile sale să aibă parte de o viață veritabilă, să nu mai suporte înrîurirea persoanei sale pentru a dobîndi un destin propriu? S-ar putea justifica o atare opinie referindu-ne la relația, atît de solicitată, dintre creație şi viață? Cîtă vreme trăieşte, autorul poate aşeza asupra producției sale balastul unui existențial care n-a fost incorporat creației. Un şir de trăsături temperamentale şi comportamentale, de natură a-i deruta recepția. Interviu cu Simona Popescu: Mă simt apropiată şi de cei care spun „eu nu pot să fiu onest decît la persoana întîi”. Persoana întîi implică multă responsabilitate, o întreagă filozofie a plierilor şi deplierilor... Ce ştiu sigur e că n-am treabă cu scriitorii teraterişti, simplurealişti, simplufantezişti, simpluobiectivi, simplusubiectivi. În sumar: Radu Ulmeanu, Barbu Cioculescu, Alex Ştefănescu, Paul Aretzu, Şerban Foarță, Tudorel Urian, C. Trandafir, D. Aug. Doman, Magda Ursache, Pavel Şuşară, Ştefan Ion Ghilimescu, Petru Romoşan, Angela Furtună, Miron Kiropol, Florica Bud, Dan Culcer.
VATRA VECHE 9 / 2015
Surprinzător interviu cu Florin Manolescu (ce e… „canonul democratic”?): După 1989 s-au scris chiar prea multe istorii literare. În afara celor menționate de dvs. (Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu — n. LIS), eu le-aş mai aminti pe cele semnate de Alex Ştefănescu, de Marian Popa sau de Dumitru Micu. Bune s-au rele, asta e o cu totul altă poveste. Pentru mine, problema esențială e alta. Cu excepția Istoriei lui Marian Popa (care însă păcătuieşte printr-o falsă evaluare axiologică şi excelează la nivelul prostului gust), toate aceste istorii literare s-au scris din perspectiva exclusivă a canonului elitist. Ca pe vremea unor Iorga, Lovinescu sau Călinescu. Din păcate, istoricii noştri literari lucrează şi astăzi cu un concept de literatură valabil în urmă cu 50 sau chiar cu 100 de ani, dar foarte departe de ceea ce se citeşte şi mai ales de felul în care citesc contemporanii noştri. Până când acest canon excesiv elitist nu va fi înlocuit cu un canon democratic, nu vom avea o istorie literară adusă cu adevărat la zi. În alte pagini: Ana Blandiana, Romulus Rusan, Vasile Andru, Geo Vasile, N. Băciuț, Bogdan Ulmu, D. Hurubă, A.I. Brumaru, Aurel Codoban, Ecaterina ?arălungă.
PRO SAECULUM 105-106
Număr apărut în octombrie 2015. Aniversări: „Paul Goma — 80”. O „precizare necesară” a Magdei Ursache: Paul Goma nu a fost expulzat de Ceauşescu, retragerea cetățeniei nu s-a întâmplat, deşi Pleşiță a cerut-o în repetate rânduri. Goma a plecat în 20 noiembrie 1977 cu paşaport turistic, schimbat pe un certificat de refugiat. Şi azi e la fel: cetățean român, cu paşaport de refugiat politic. În sumar sunt aniversați la 80 de ani şi D.R. Popescu, Ion Gheorghe, Gh. Izbăşescu. La 70 de ani — Şerban Codrin (e prezent şi cu un interviu). În sumar: G. Bălăiță, Mircea Braga, Radu Cârneci, Th. Codeanu, Rodica Lăzărescu, N. Gheran, Ionel Necula, Mircea Tomuş, Florin Mihăilescu, Iulian Filip, Ion Vlad, Iordan Datcu, C. Cubleşan, C. Coroiu, Andrei Moldovan, N. Iliescu, Nina Corcinschi, Mircea Popa, Ioan Baba, Gh. Zincescu, Cornel Galben, Marin Ifrim, Corneliu Ostahie, Ştefan Mitroi.