Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 12 / 2015
ROMÂNIA LITERARĂ 45
Din 30 octombrie 2015. Un editorial semnificativ marca N. Manolescu, intitulat „Revoluție şi Literatură”: Literatura epocilor revoluționare nu reprezintă aproape niciodată şi o revoluție literară, observă Albert Thibaudet în Istoria literaturii franceze din 1789 până în zilele noastre… Nu avem o astfel de analiză pentru literatura apărută la noi din 1989 până azi. Nu sunt totuşi greu de remarcat anumite similitudini cu literatura franceză de imediat după 1789… Înainte de orice, desconsiderarea elitelor culturale. Literatura mare fiind produsul unor elite, desconsiderarea acestora atrage coborârea nivelului valoric şi moral al literaturii. E cazul României postcomuniste: elitele care au înfruntat, într-o măsură mai mare sau mai mică, regimul comunist au fost compromise de o propagandă tendențioasă sau au abandonat ele înseşi scena publică… Un adevărat război al tinerilor cu bătrânii încearcă de mai bine de un deceniu să încheie socotelile cu una din cele mai strălucite generații din literatura română. Ca să pună în loc, ce?! O literatură pe gustul popular, dacă e să-i credem pe tenorii douămiişti. Care însă nu ştiu ce spun… Mize mici, literatură mică… Preferă internetul, care îi cruță de spirit critic. Pe internet se autolegitimează orice nulitate. Şi nici o prostie nu e pedepsită. E şi acesta un sindrom al unei literaturi populare şi anonime… În sumar: „Din dosarele Securității. O convorbire telefonică interceptată” de Pavel Țugui. În alte pagini: C. Abăluță, Gh. Grigurcu, Gabriel Dimisianu, Irina Petraş, Alexander Baumgarten, Cosmin Ciotloş, Ion Scorobete, Sorin Lavric, Marius Miheț, Daniel Cristea-Enache, Simona Sora, C.D. Zeletin, Andrei Ionescu, Răzvan Voncu, Horia Gârbea, Alex Ştefănescu, Muguraş Constantinescu, Dumitru Avakian.
CULTURA 40
Din 29 octombrie 2015. Augustin Buzura, în editorialul „Eunuci, sadici şi hoți de interes național”: Cei interesați de psihologie, dar nu numai ei, nu pot să nu observe că s-a produs o schimbare brutală în sufletul acestui popor, şi nu în bine. Ura la superlativ, agresivitatea, refuzul spiritului, violurile, crimele de orice fel, alcoolismul şi lenea au devenit tot mai vizibile. Absența milei, a compasiunii, speranța într-o salvare din afară se adaugă celor pomenite pentru a întregi un portret jalnic. Şi neimplicarea. Oare nu auzim la tot pasul „Numai în România se poate întâmpla aşa ceva!“? Doar alții sunt de vină. După cum se vede, răsare ceea ce s-a semănat cu consecvență mai ales în ultimul deceniu. Pot, aşadar, să ne elibereze analfabeții de alți analfabeți? Slugile de mentalitatea de slugă? Putem, oare, învăța bunele maniere de la uriaşa mitocănime națională sau demnitatea şi onoarea de la servitorii autodeclarați?... Noi ar trebui să începem prin a ne întreba: de ce lipsim din propria istorie? Cum de ne-am ticăloşit atât? În sumar: Al. Zub, Ioan-Aurel Pop, C. Stănescu, Ştefan Bolea, M. Iovănel, Cornel Munteanu. C. Cubleşan, Rodica Grigore, Alex Ciorogar.
LUCEAFĂRUL 10 / 2015
N-am mai citit demult versuri de Mircea Dinescu: În trenul de navetişti Hollywood – Salva Vişeu / te-aş fi pândit cu aparatul de detectat comunişti în geantă / eu membru de partid şi tu simpatizantă, / despre dragostea noastră delirantă / ar fi scris în Scânteia Popescu-Dumnezeu… Alex Ştefănescu — „Cazul Ion Valjean”: Acest personaj luminos al vieții noastre publice dinainte de război, prețuit şi simpatizat de multă lume, inițiator al Legii teatrelor din 1926 (care îi şi poartă numele), este arestat în noaptea de 5 spre 6 iulie 1950. Este acuzat în mod fantezist de autoritățile comuniste de „înaltă trădare” şi anchetat mai mult de un an. La 15 august 1951, se pronunță sentința: 15 ani de temniță grea şi confiscarea averii. În continuare vor mai fi întemnițați, tot pe nedrept, şi alți membri ai familiei sale (fiul scriitorului fusese trimis în Siberia încă din 1947). Ion Valjan (născut la 14 decembrie 1881) are în momentul condamnării aproape 70 de ani şi este grav bolnav. În loc să fie sărbătorit de societatea românească pentru binele public făcut de-a lungul vieții, este maltratat şi i se distruge familia. Nu i se acordă îngrijiri medicale. Moare la 13 februarie 1960, iar soției lui i se comunică abia peste o lună că a murit. La „Avanpremiere editoriale” — „Statuile Casei Monteoru” de Elena Vulcănescu. În sumar: Dan Cristea, Ioan Es Pop, Radu Voinescu, Simona-Grazia Dima, Toma Grigorie, Viorel Lică, Ştefan Mitroi, N. Coande, Geo Vasile, Răzvan Voncu, Horia Gârbea, Dan Stanca, Dinu Grigorescu, D. Ungureanu, Emil Lungeanu, Iolanda Malamen.
APOSTROF 10 / 2015
Ştefan Agopian, la „Conversații”: Scriitorii români ar putea deveni mult mai interesanți pentru Occident dacă, de exemplu, ne?ar ataca ruşii şi ne?ar anexa Delta, pe motiv că acolo trăiesc lipoveni. Atunci e aproape sigur că Mircea Cărtărescu ar lua Premiul Nobel. Altfel: Ucenicia în ale scrisului mi?am început?o cu poezie şi cu teatru. La poezie, am renunțat când mi-am dat seama că talentul meu de poet e mediocru. Am făcut?o de bunăvoie şi nesilit de nimeni. La teatru am fost silit să renunț. E un fel de a spune. Teatrul pe care?l scriam eu nu s?ar fi jucat niciodată în România… În sumar: „Magie şi deşertăciune în lumea lui Agopian” de Marta Petreu. „Întâlnire cu Vintilă Horia” — scrie Constantin Cubleşan: Prietenul meu clujean a reacționat prompt (la o întâlnire cu Vintilă Horia, la Paris, în 1990 — n. LIS), denunțându?mă a fi un colaborator al Securității. Un turnător. Argumentul hotărâtor în acest sens l?a furnizat spunându?i că altfel nu puteam ajunge director al Teatrului Național din Cluj, urmând apoi o serie de amănunte denigratoare. Nu ştiu în ce măsură Vintilă Horia l?a crezut sau nu, destul însă că, fără să mă avertizeze, a încetat a?mi mai răspunde la scrisori. Că n?am avut nicio relație de colaborare cu Securitatea o dovedeşte certificatul pe care instituția acreditată cu asemenea verificări mi l?a eliberat. În alte pagini: Irina Petraş, Ion Pop, Ovidiu Pecican, C.M. Spiridon, Iulian Boldea, Florina Moldovan-Lircă, G. Neagoe, Alexandru Seres.
FEED BACK 11-12 / 2015
Revistă de experiment literar. Daniel Corbu: Asistăm în acest moment la instaurarea unui totalitarism media, al revoluției digitale şi al modificării ideii de fericire prin consumerism. Asistăm prin urmare la o adevărată invazie a culturii media. „Cultura media” promovează subcultura şi-şi arogă rolul de înlocuire a culturii adevărate, profesionale. Interviu cu G. Vulturescu: Viața a vrut ca, într-un moment din copilărie, să am un accident la ochi. Ei, bine, volumul meu, care mă reprezintă cel mai bine, se numeşte Tratat despre ochiul orb. Am reuşit să fac din acest accident, din această întâmplare a destinului, ceva, s-o transform în ceva luminos. De reținut: Mircea Vulcănescu, „Logos şi Eros în metafizica creştina”; Petre Țuțea, „Mircea Eliade — Misticul şi magicul”; Ilarie Voronca, „Suprarealism şi integralism”. În sumar: Alex Ştefănescu, Mioara Bahna, Virgil Diaconu, Miron Kiropol, Gh. Simon, D. Crudu, Horia Zilieru, N. Sava. Sau Aurel Dumitraşcu şi Ion Zubaşcu.
Din 30 octombrie 2015. Un editorial semnificativ marca N. Manolescu, intitulat „Revoluție şi Literatură”: Literatura epocilor revoluționare nu reprezintă aproape niciodată şi o revoluție literară, observă Albert Thibaudet în Istoria literaturii franceze din 1789 până în zilele noastre… Nu avem o astfel de analiză pentru literatura apărută la noi din 1989 până azi. Nu sunt totuşi greu de remarcat anumite similitudini cu literatura franceză de imediat după 1789… Înainte de orice, desconsiderarea elitelor culturale. Literatura mare fiind produsul unor elite, desconsiderarea acestora atrage coborârea nivelului valoric şi moral al literaturii. E cazul României postcomuniste: elitele care au înfruntat, într-o măsură mai mare sau mai mică, regimul comunist au fost compromise de o propagandă tendențioasă sau au abandonat ele înseşi scena publică… Un adevărat război al tinerilor cu bătrânii încearcă de mai bine de un deceniu să încheie socotelile cu una din cele mai strălucite generații din literatura română. Ca să pună în loc, ce?! O literatură pe gustul popular, dacă e să-i credem pe tenorii douămiişti. Care însă nu ştiu ce spun… Mize mici, literatură mică… Preferă internetul, care îi cruță de spirit critic. Pe internet se autolegitimează orice nulitate. Şi nici o prostie nu e pedepsită. E şi acesta un sindrom al unei literaturi populare şi anonime… În sumar: „Din dosarele Securității. O convorbire telefonică interceptată” de Pavel Țugui. În alte pagini: C. Abăluță, Gh. Grigurcu, Gabriel Dimisianu, Irina Petraş, Alexander Baumgarten, Cosmin Ciotloş, Ion Scorobete, Sorin Lavric, Marius Miheț, Daniel Cristea-Enache, Simona Sora, C.D. Zeletin, Andrei Ionescu, Răzvan Voncu, Horia Gârbea, Alex Ştefănescu, Muguraş Constantinescu, Dumitru Avakian.
CULTURA 40
Din 29 octombrie 2015. Augustin Buzura, în editorialul „Eunuci, sadici şi hoți de interes național”: Cei interesați de psihologie, dar nu numai ei, nu pot să nu observe că s-a produs o schimbare brutală în sufletul acestui popor, şi nu în bine. Ura la superlativ, agresivitatea, refuzul spiritului, violurile, crimele de orice fel, alcoolismul şi lenea au devenit tot mai vizibile. Absența milei, a compasiunii, speranța într-o salvare din afară se adaugă celor pomenite pentru a întregi un portret jalnic. Şi neimplicarea. Oare nu auzim la tot pasul „Numai în România se poate întâmpla aşa ceva!“? Doar alții sunt de vină. După cum se vede, răsare ceea ce s-a semănat cu consecvență mai ales în ultimul deceniu. Pot, aşadar, să ne elibereze analfabeții de alți analfabeți? Slugile de mentalitatea de slugă? Putem, oare, învăța bunele maniere de la uriaşa mitocănime națională sau demnitatea şi onoarea de la servitorii autodeclarați?... Noi ar trebui să începem prin a ne întreba: de ce lipsim din propria istorie? Cum de ne-am ticăloşit atât? În sumar: Al. Zub, Ioan-Aurel Pop, C. Stănescu, Ştefan Bolea, M. Iovănel, Cornel Munteanu. C. Cubleşan, Rodica Grigore, Alex Ciorogar.
LUCEAFĂRUL 10 / 2015
N-am mai citit demult versuri de Mircea Dinescu: În trenul de navetişti Hollywood – Salva Vişeu / te-aş fi pândit cu aparatul de detectat comunişti în geantă / eu membru de partid şi tu simpatizantă, / despre dragostea noastră delirantă / ar fi scris în Scânteia Popescu-Dumnezeu… Alex Ştefănescu — „Cazul Ion Valjean”: Acest personaj luminos al vieții noastre publice dinainte de război, prețuit şi simpatizat de multă lume, inițiator al Legii teatrelor din 1926 (care îi şi poartă numele), este arestat în noaptea de 5 spre 6 iulie 1950. Este acuzat în mod fantezist de autoritățile comuniste de „înaltă trădare” şi anchetat mai mult de un an. La 15 august 1951, se pronunță sentința: 15 ani de temniță grea şi confiscarea averii. În continuare vor mai fi întemnițați, tot pe nedrept, şi alți membri ai familiei sale (fiul scriitorului fusese trimis în Siberia încă din 1947). Ion Valjan (născut la 14 decembrie 1881) are în momentul condamnării aproape 70 de ani şi este grav bolnav. În loc să fie sărbătorit de societatea românească pentru binele public făcut de-a lungul vieții, este maltratat şi i se distruge familia. Nu i se acordă îngrijiri medicale. Moare la 13 februarie 1960, iar soției lui i se comunică abia peste o lună că a murit. La „Avanpremiere editoriale” — „Statuile Casei Monteoru” de Elena Vulcănescu. În sumar: Dan Cristea, Ioan Es Pop, Radu Voinescu, Simona-Grazia Dima, Toma Grigorie, Viorel Lică, Ştefan Mitroi, N. Coande, Geo Vasile, Răzvan Voncu, Horia Gârbea, Dan Stanca, Dinu Grigorescu, D. Ungureanu, Emil Lungeanu, Iolanda Malamen.
APOSTROF 10 / 2015
Ştefan Agopian, la „Conversații”: Scriitorii români ar putea deveni mult mai interesanți pentru Occident dacă, de exemplu, ne?ar ataca ruşii şi ne?ar anexa Delta, pe motiv că acolo trăiesc lipoveni. Atunci e aproape sigur că Mircea Cărtărescu ar lua Premiul Nobel. Altfel: Ucenicia în ale scrisului mi?am început?o cu poezie şi cu teatru. La poezie, am renunțat când mi-am dat seama că talentul meu de poet e mediocru. Am făcut?o de bunăvoie şi nesilit de nimeni. La teatru am fost silit să renunț. E un fel de a spune. Teatrul pe care?l scriam eu nu s?ar fi jucat niciodată în România… În sumar: „Magie şi deşertăciune în lumea lui Agopian” de Marta Petreu. „Întâlnire cu Vintilă Horia” — scrie Constantin Cubleşan: Prietenul meu clujean a reacționat prompt (la o întâlnire cu Vintilă Horia, la Paris, în 1990 — n. LIS), denunțându?mă a fi un colaborator al Securității. Un turnător. Argumentul hotărâtor în acest sens l?a furnizat spunându?i că altfel nu puteam ajunge director al Teatrului Național din Cluj, urmând apoi o serie de amănunte denigratoare. Nu ştiu în ce măsură Vintilă Horia l?a crezut sau nu, destul însă că, fără să mă avertizeze, a încetat a?mi mai răspunde la scrisori. Că n?am avut nicio relație de colaborare cu Securitatea o dovedeşte certificatul pe care instituția acreditată cu asemenea verificări mi l?a eliberat. În alte pagini: Irina Petraş, Ion Pop, Ovidiu Pecican, C.M. Spiridon, Iulian Boldea, Florina Moldovan-Lircă, G. Neagoe, Alexandru Seres.
FEED BACK 11-12 / 2015
Revistă de experiment literar. Daniel Corbu: Asistăm în acest moment la instaurarea unui totalitarism media, al revoluției digitale şi al modificării ideii de fericire prin consumerism. Asistăm prin urmare la o adevărată invazie a culturii media. „Cultura media” promovează subcultura şi-şi arogă rolul de înlocuire a culturii adevărate, profesionale. Interviu cu G. Vulturescu: Viața a vrut ca, într-un moment din copilărie, să am un accident la ochi. Ei, bine, volumul meu, care mă reprezintă cel mai bine, se numeşte Tratat despre ochiul orb. Am reuşit să fac din acest accident, din această întâmplare a destinului, ceva, s-o transform în ceva luminos. De reținut: Mircea Vulcănescu, „Logos şi Eros în metafizica creştina”; Petre Țuțea, „Mircea Eliade — Misticul şi magicul”; Ilarie Voronca, „Suprarealism şi integralism”. În sumar: Alex Ştefănescu, Mioara Bahna, Virgil Diaconu, Miron Kiropol, Gh. Simon, D. Crudu, Horia Zilieru, N. Sava. Sau Aurel Dumitraşcu şi Ion Zubaşcu.