Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 1/2016
ROMÂNIA LITERARĂ 51-52
Din 4 decembrie 2015. N. Manolescu îi răspunde lui Daniel Cristea-Enache: După ce pățiseră în anii 1950, criticilor generației lui Călinescu… le era frică. Un sentiment care nouă, tinerilor, ni se părea absurd. Avusesem norocul să debutăm târziu… Interdicția de a publica vreme de peste un deceniu, în cazul lui Călinescu, intervențiile cenzurii îi făcuseră să se teamă că s-ar putea să fie din nou scoşi din viața literară. Aşa se explică frica şi compromisurile, pe care toți le-au făcut. Unele benigne, altele nu. Fie şi doar strict literare… Asta nu înseamnă însă că au fost colaboraționişti, în sensul care i s-a dat cuvântului în Franța de după 1945. În primul rând, România n-a fost o țară propriu-vorbind ocupată, cu toată prezența Armatei Roşii pe teritoriul ei între 1944 şi 1958 şi, în orice caz, nu pe toată durata regimului comunist. În al doilea rând, când un regim durează o jumătate de secol, colaborarea este, până la un punct, obligatorie. Depinde de cât de departe este dusă. De ce înțelegem prin ea. Dacă nu ținem cont de acest lucru, riscăm să dăm satisfacție celor care afirmă azi că faptul de a fi publicat cărți în timpul comunismului ne face colaboraționişti… În sumar: „Ancheta R.l.” intitulată „Scriitori tineri pe care mizați” (răspund Gabriel Chifu, Al. Cistelecan, Marina Constantinescu, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Vasile Dan, Gabriel Dimisianu, Gh. Grigurcu, Sorin Lavric, Irina Petraş, Marta Petreu, Adrian Popescu, Dan Stanca, Alex Ştefănescu, Simona Vasilache, Răzvan Voncu). La ”Actualitate” – Premiul Cartea Anului 2015.
OBSERVATOR CULTURAL 543
Din 3 decembrie 2015. „Cultura. Ferpar la moartea a încă unei reviste” semnat de Iulia Popovici: Revista Cultura (relansată, de către fundația condusă de Augustin Buzura, în decembrie 2005, cu Angela Martin ca redactor-şef şi preluînd mare parte din redacția de la ICR) se autodesființează din motive economice. Ultimul număr a apărut pe 26 noiembrie… De ce Cultura şi nu altă revistă? O, dar Cultura e doar cea mai recentă, nu prima, nu singura, nu ultima, dintre victimele colaterale ale economiei româneşti a produselor tipărite – faptul că i s-a întîmplat acestei reviste şi nu alteia e doar o chestiune de conjunctură: precaritatea modului de funcționare a presei culturale e atît de profundă încît oricînd se poate întîmpla ceva care să-l aducă pe oricare dintre noi în faza terminală… Vestea revoluționară e că nici în străinătate nu e altfel – arta şi cultura şi, pe cale de consecință, presa culturală – nu sînt arii rentabile economic, ci doar simbolic… În prezent, în Bucureşti (şi cu distribuție în toată țara) se mai tipăresc (pe hîrtie…) trei săptămînale culturale: Observator cultural, Dilema veche şi România literară. În sumar: Vocea din cap de Nora Iuga, texte de Bedros Horasangian (Cristina Manole), Bogdan Ghiu, Alina Purcaru, Şerban Axinte, Radu Mareş.
REVISTA LITERARĂ 2 / 2015
Revistă nouă, lunară, apărută la Chişinău în noiembrie 2015, editată de Uniunea Scriitorilor din Moldova (şi USR Filiala Chişinău), director Arcadie Suceveanu. Scrie redactorul-şef Teo Chiriac: Istoric şi geografic, reprezentăm o provincie ruptă brutal din corpul unei națiuni încă tinere şi iubitoare de viață. Biologic, ideologic, sentimental suntem o bucată de țară cât o muşcătură de urs imperial, eliberat din când în când din cuşcă, pentru plăcerea stăpânului şi pentru nevoia sălbăticiunii de a-şi menține viu şi nealterat instinctul de animal de pradă. În altă pagină a revistei, Răzvan Voncu: Aş atrage atenția asupra riscului pe care îl comportă dispariția vocii scriitorului din spațiul public basarabean. Un risc pe care noi, cei din dreapta Prutului, suntem departe de a-l fi depăşit, la rândul nostru… Nu-i nimic anormal ca scriitorii să aibă opinii politice diferite, să adere la platforme diferite şi să creadă în orientări sociale diferite… Ar fi util pentru toată lumea ca, indiferent de orientările personale, scriitorii români din Basarabia să reînceapă a fi solidari unii cu alții, cu interesele breslei, şi cu interesul național. În sumar: Adrian Ciubotaru, Eugen Lungu, Grigore Chiper, Irina Nechit, Ghenadie Nicu, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru, V. Malanețchi, Mircea V. Ciobanu. Interviu cu Val Butnaru, „vorbind despre condiția actuală a presarului de azi de la noi”.
TOMISUL CULTURAL 5
Din octombrie-decembrie 2015. Revistă trimestrială nouă, apare la Constanța şi e fondată de Iulian Talianu. Întrebat „Dacă, să zicem, mâine ați avea putere să faceți ordine în societate: ce domeniu ar fi o prioritate?”, prozatorul Cristian Teodorescu răspunde: Nu cred că o persoană poate face şi drege în privința ordinii din țara sa, dacă nu ajunge dictator. N-aş vrea, deci, să mă văd nici în somn într-o asemenea postură… (Asta nu-l împiedică pe Cristian Teodorescu să dea lecții de morală în publicistică – nota LIS) În altă pagină, interviu cu un bancher-şef retras la mănăstire (la Mănăstirea Crucea, „la câteva zeci de kilometri de Constanța”), întrebat: „Cum ați luat decizia de a îmbrățişa haina monahală?”, Părintele Ilarion răspunde: Prin 2008 am vorbit cu copiii mei şi le-am spus: voi acum sunteți pe picioarele voastre, eu aş vrea să fac lucrul acesta… Am luat o mică geantă de voiaj în care am pus câteva lucruri, deoarece la mănăstire aşa pleci… Că: Se continuă un proces de desacralizare a lumii şi de trecere într-o perioadă post-creştină. Postmodernismul nu face decât să se identifice mai mult cu această lepădare de Hristos… În sumar: Ioan- Aurel Pop, Gabriel Chifu, N. Rotund, Ioan Groşan, N. Coande, Zamfir Dumitrescu. Ovidiu Genaru – Suprarealități siciliene.
LUCEAFĂRUL 11 / 2015
Un insolit interviu luat lui Răzvan Codrescu, „poet cu aproape zece volume de versuri” şi… „reprezentant de frunte al Dreptei româneşti”, publicist şi editor, a condus editura şi revista Puncte cardinale, „care acum nu mai apare şi care pentru mulți a fost aproape un țipăt al naționalismului autentic” – după cum îl prezintă Dan Stanca. Începe Răzvan Codrescu: Cred că nici cei mai pesimişti dintre noi n-ar fi bănuit, la începutul anilor 1990, că şi peste 25 de ani vom continua să bâjbâim în paranteza istorică deschisă de comunism şi că integrarea noastră europeană va fi una atât de butaforică, în bine cunoscuta tradiție autohtonă a „formelor fără fond”. Dar nu dezastrul politic şi economic e cel mai grav, ci dezastrul moral şi cultural. Sufleteşte şi intelectualiceşte, stăm chiar mai prost decât pe vremea dictaturii… Trec anii şi în România totul trebuie făcut. Numai că, încetul cu încetul, nu prea mai ai cu cine să faci. Tot ce e mai bun se scurge în afară, iar înăuntru riscul e să nu mai rămână decât drojdia… În sumar: Dan Cristea, Radu Voinescu, Ioan Groşan, Horia Gârbea, Felix Nicolau, Ioan Es Pop, Simona-Grazia Dima, Ana Dobre, Emil Lungeanu, Cătălina Cadinoiu, Ioan Buduca, Adrian Lesenciuc, Iolanda Malamen. Alex Ştefănescu – O noapte din viața lui Labiş.
Din 4 decembrie 2015. N. Manolescu îi răspunde lui Daniel Cristea-Enache: După ce pățiseră în anii 1950, criticilor generației lui Călinescu… le era frică. Un sentiment care nouă, tinerilor, ni se părea absurd. Avusesem norocul să debutăm târziu… Interdicția de a publica vreme de peste un deceniu, în cazul lui Călinescu, intervențiile cenzurii îi făcuseră să se teamă că s-ar putea să fie din nou scoşi din viața literară. Aşa se explică frica şi compromisurile, pe care toți le-au făcut. Unele benigne, altele nu. Fie şi doar strict literare… Asta nu înseamnă însă că au fost colaboraționişti, în sensul care i s-a dat cuvântului în Franța de după 1945. În primul rând, România n-a fost o țară propriu-vorbind ocupată, cu toată prezența Armatei Roşii pe teritoriul ei între 1944 şi 1958 şi, în orice caz, nu pe toată durata regimului comunist. În al doilea rând, când un regim durează o jumătate de secol, colaborarea este, până la un punct, obligatorie. Depinde de cât de departe este dusă. De ce înțelegem prin ea. Dacă nu ținem cont de acest lucru, riscăm să dăm satisfacție celor care afirmă azi că faptul de a fi publicat cărți în timpul comunismului ne face colaboraționişti… În sumar: „Ancheta R.l.” intitulată „Scriitori tineri pe care mizați” (răspund Gabriel Chifu, Al. Cistelecan, Marina Constantinescu, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Vasile Dan, Gabriel Dimisianu, Gh. Grigurcu, Sorin Lavric, Irina Petraş, Marta Petreu, Adrian Popescu, Dan Stanca, Alex Ştefănescu, Simona Vasilache, Răzvan Voncu). La ”Actualitate” – Premiul Cartea Anului 2015.
OBSERVATOR CULTURAL 543
Din 3 decembrie 2015. „Cultura. Ferpar la moartea a încă unei reviste” semnat de Iulia Popovici: Revista Cultura (relansată, de către fundația condusă de Augustin Buzura, în decembrie 2005, cu Angela Martin ca redactor-şef şi preluînd mare parte din redacția de la ICR) se autodesființează din motive economice. Ultimul număr a apărut pe 26 noiembrie… De ce Cultura şi nu altă revistă? O, dar Cultura e doar cea mai recentă, nu prima, nu singura, nu ultima, dintre victimele colaterale ale economiei româneşti a produselor tipărite – faptul că i s-a întîmplat acestei reviste şi nu alteia e doar o chestiune de conjunctură: precaritatea modului de funcționare a presei culturale e atît de profundă încît oricînd se poate întîmpla ceva care să-l aducă pe oricare dintre noi în faza terminală… Vestea revoluționară e că nici în străinătate nu e altfel – arta şi cultura şi, pe cale de consecință, presa culturală – nu sînt arii rentabile economic, ci doar simbolic… În prezent, în Bucureşti (şi cu distribuție în toată țara) se mai tipăresc (pe hîrtie…) trei săptămînale culturale: Observator cultural, Dilema veche şi România literară. În sumar: Vocea din cap de Nora Iuga, texte de Bedros Horasangian (Cristina Manole), Bogdan Ghiu, Alina Purcaru, Şerban Axinte, Radu Mareş.
REVISTA LITERARĂ 2 / 2015
Revistă nouă, lunară, apărută la Chişinău în noiembrie 2015, editată de Uniunea Scriitorilor din Moldova (şi USR Filiala Chişinău), director Arcadie Suceveanu. Scrie redactorul-şef Teo Chiriac: Istoric şi geografic, reprezentăm o provincie ruptă brutal din corpul unei națiuni încă tinere şi iubitoare de viață. Biologic, ideologic, sentimental suntem o bucată de țară cât o muşcătură de urs imperial, eliberat din când în când din cuşcă, pentru plăcerea stăpânului şi pentru nevoia sălbăticiunii de a-şi menține viu şi nealterat instinctul de animal de pradă. În altă pagină a revistei, Răzvan Voncu: Aş atrage atenția asupra riscului pe care îl comportă dispariția vocii scriitorului din spațiul public basarabean. Un risc pe care noi, cei din dreapta Prutului, suntem departe de a-l fi depăşit, la rândul nostru… Nu-i nimic anormal ca scriitorii să aibă opinii politice diferite, să adere la platforme diferite şi să creadă în orientări sociale diferite… Ar fi util pentru toată lumea ca, indiferent de orientările personale, scriitorii români din Basarabia să reînceapă a fi solidari unii cu alții, cu interesele breslei, şi cu interesul național. În sumar: Adrian Ciubotaru, Eugen Lungu, Grigore Chiper, Irina Nechit, Ghenadie Nicu, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru, V. Malanețchi, Mircea V. Ciobanu. Interviu cu Val Butnaru, „vorbind despre condiția actuală a presarului de azi de la noi”.
TOMISUL CULTURAL 5
Din octombrie-decembrie 2015. Revistă trimestrială nouă, apare la Constanța şi e fondată de Iulian Talianu. Întrebat „Dacă, să zicem, mâine ați avea putere să faceți ordine în societate: ce domeniu ar fi o prioritate?”, prozatorul Cristian Teodorescu răspunde: Nu cred că o persoană poate face şi drege în privința ordinii din țara sa, dacă nu ajunge dictator. N-aş vrea, deci, să mă văd nici în somn într-o asemenea postură… (Asta nu-l împiedică pe Cristian Teodorescu să dea lecții de morală în publicistică – nota LIS) În altă pagină, interviu cu un bancher-şef retras la mănăstire (la Mănăstirea Crucea, „la câteva zeci de kilometri de Constanța”), întrebat: „Cum ați luat decizia de a îmbrățişa haina monahală?”, Părintele Ilarion răspunde: Prin 2008 am vorbit cu copiii mei şi le-am spus: voi acum sunteți pe picioarele voastre, eu aş vrea să fac lucrul acesta… Am luat o mică geantă de voiaj în care am pus câteva lucruri, deoarece la mănăstire aşa pleci… Că: Se continuă un proces de desacralizare a lumii şi de trecere într-o perioadă post-creştină. Postmodernismul nu face decât să se identifice mai mult cu această lepădare de Hristos… În sumar: Ioan- Aurel Pop, Gabriel Chifu, N. Rotund, Ioan Groşan, N. Coande, Zamfir Dumitrescu. Ovidiu Genaru – Suprarealități siciliene.
LUCEAFĂRUL 11 / 2015
Un insolit interviu luat lui Răzvan Codrescu, „poet cu aproape zece volume de versuri” şi… „reprezentant de frunte al Dreptei româneşti”, publicist şi editor, a condus editura şi revista Puncte cardinale, „care acum nu mai apare şi care pentru mulți a fost aproape un țipăt al naționalismului autentic” – după cum îl prezintă Dan Stanca. Începe Răzvan Codrescu: Cred că nici cei mai pesimişti dintre noi n-ar fi bănuit, la începutul anilor 1990, că şi peste 25 de ani vom continua să bâjbâim în paranteza istorică deschisă de comunism şi că integrarea noastră europeană va fi una atât de butaforică, în bine cunoscuta tradiție autohtonă a „formelor fără fond”. Dar nu dezastrul politic şi economic e cel mai grav, ci dezastrul moral şi cultural. Sufleteşte şi intelectualiceşte, stăm chiar mai prost decât pe vremea dictaturii… Trec anii şi în România totul trebuie făcut. Numai că, încetul cu încetul, nu prea mai ai cu cine să faci. Tot ce e mai bun se scurge în afară, iar înăuntru riscul e să nu mai rămână decât drojdia… În sumar: Dan Cristea, Radu Voinescu, Ioan Groşan, Horia Gârbea, Felix Nicolau, Ioan Es Pop, Simona-Grazia Dima, Ana Dobre, Emil Lungeanu, Cătălina Cadinoiu, Ioan Buduca, Adrian Lesenciuc, Iolanda Malamen. Alex Ştefănescu – O noapte din viața lui Labiş.