Antologia orăşelului Băile Govora

Din nepăsare sau poate din nehotărâre
nu am plecat într-un mare oraş aşa
cum tot timpul am visat nepăsător la
insistențele prietenilor surd la rugămințile
soției care mereu mi-a reproşat că alții
au case şi maşini că alții trăiesc bine
şi eu n-am fost în stare de nimic decât
să scriu şi să citesc eu care fac numai asta
de dimineața până seara pentru că sunt
bibliotecarul orăşelului şi poet eu care
am rămas aici să-i privesc pe ei cum mor
cum sunt duşi şi îngropați unul câte unul în
cimitirul de pe deal şi Luli cea cu sufletul
bun şi Constantin care zece ani a fost primar
şi Maricica Tartacovschi şi Nicu Stanislav
şi Iulian Hermeneanu regizor la Animafilm
şi fiica sa Marlena şi Wladimir Boskoff
filatelistul şi Judi cea fără minte toți au fost
vii odată şi-am râs cu ei şi-am vorbit şi-apoi
am văzut cum unul câte unul sunt duşi şi
îngropați şi cum pe zi ce trece orăşelul
se mută tot mai mult în cimitirul de pe deal


Am fost o fată de la țară dintr-o familie
săracă cu mulți copii aşa că a trebuit
să plecăm în lume şi să ne căutăm fiecare
norocul eu m-am angajat cu brațele la o
spălătorie şi am trăit mulți ani fără bărbat
singură mi-am crescut copilul şi mi-am
făcut casă singură am frământat lutul
cu picioarele şi cărămida am ars-o în cuptor
seara îmi priveam palmele bătătorite
de-atâta muncă şi plângeam of Doamne
greu mi-a fost să răzbesc în lume luptând
mereu cu oamenii şi muncind pământul
până într-o zi când de-atâta oboseală
am simțit cum toată viața mea amărâtă
s-a scurs din mine şi m-a părăsit

Într-o cameră rece şi igrasioasă cu pereți de
beton mi-am dus zilele pentru ea am plătit ani în şir
cheltuieli de întreținere până într-o zi când am
refuzat să mai plătesc pentru că mi s-a părut o hoție
să vă dau nişte bani degeaba când ştiați bine
că mereu veneam acasă noaptea târziu beat criță
şi mă trânteam îmbrăcat pe pat cu lumina stinsă
fără să-mi fi fost vreodată sete şi să beau apă eu
care nu beam decât vodcă şi să vedem de cine
o să mai râdeți şi pe cine o să mai treceți la plata
cheltuielilor de întreținere acum că Ghiulba a murit


Ce unora viața le dă cu o singură mână mie
mi-a luat cu amândouă altfel cum de-am sfârşit
între fiarele Mercedesului condus de țiganul
Martin tocmai când începusem şi eu să trăiesc
aveam o prietenă care mă iubea eram student
şi scăpasem în sfârşit de tirania tatălui meu
degeaba a plâns mama degeaba s-a chinuit tata
să afle de ce s-a întâmplat aşa cu toate că el
se dusese în pelerinaj şi se rugase la locul sfânt
cu coloana ruptă m-au găsit în maşina oprită
pe câmp şi m-au adus acasă întins lângă
două tuburi de oxigen în camioneta muncitorilor
de la gaze sub ce zodie nefericită a stat umila
mea viață de s-a stins atât de repede lumânare
albă de ceară în care a suflat grăbit Dumnezeu


Şi dacă mi-am luat zilele a fost pentru
că familia nu a vrut să rămân lângă
femeia pe care o iubeam şi pe care au
dat-o afară din casă în plină iarnă
împreună cu fetița pe care o avea din prima
căsătorie şi au fost nevoite să spargă uşa
de la autogară şi să rămână acolo în timp ce
eu mă certam cu ei şi le suportam insultele
amenințările şi bataia de joc când le-am spus
că am de gând să mă căsătoresc cu ea
şi cum întins în sicriu l-am văzut
pe fratele meu râzând şi am văzut graba
cu care m-au băgat în pământ bucuria
lor abia stăpânită că au scăpat de mine

O viață întreagă am trăit ascultându-mi
nevasta spunând vrute şi nevrute până
într-o zi când mi-am găsit o amantă
şi a aflat şi mi-a trântit valiza la uşă şi
socrul meu om cu judecată i-a spus
Maria nu e bine ce faci gândeşte-te
că ai un copil de crescut de ce să trăiți
despărțiți şi m-a primit înapoi dar de
atunci nici trai cu ea n-am mai avut
mă mistuia iubirea pentru tine Olimpia
şi ea vorbea şi vorbea nouăzeci de ani
am trăit femeile pescuitul şi filatelia
au fost marile mele pasiuni le-am iubit
credincios o viață întreagă şi răbdător
mi-am ascultat nevasta spunând vrute şi
nevrute până la sfârşit ai fost o femeie
elegantă şi tandră am fost un bărbat înalt
şi frumos după care femeile întorceau
capul pe stradă şi tot ce-a mai rămas din
noi Olimpia sunt două movilițe de pământ


Mi-am distrus sănătatea şi viața lucrând la patron
toată iarna afară cărând şi aranjând marfa la toneta
din fața bibliotecii publice cu mâinile roşii şi
umflate de frig obligată să rezist pentru a-mi creşte
copiii când ajungeam seara acasă şi aprindeam soba
mi se făcea rău de-atâta căldură de-aici mi s-a tras
sfârşitul şi-am murit de cancer neîmpăcată că am
lăsat în urmă doi băieți care n-au vrut să învețe
carte şi un bărbat care s-a întors din Canada fără
un ban în buzunar şi eu cu ce m-am ales după ani
şi ani de stat în frig am trudit să îmbogățesc patronii
care şi-au făcut casă şi şi-au cumpărat maşină din
munca mâinilor mele roşii şi umflate mâinile mele
încrucişate pe piept libere în sfârşit să se odihnească

Am murit eu nepotul eu nimicul
cum mi se spunea în orăşel şi am lăsat
în urma mea un bidon de bere nedesfăcut
pe care n-am mai apucat să-l beau
şi acum cu toții vă bucurați ca ați scăpat
de un bețiv şi de un degenerat deşi eu
fumam şi beam din tristețe şi disperare
şi de multe ori boala mă făcea să nu mai
ştiu ce fac şi fericit am fost Doamne
când într-o zi de joi moartea m-a prins
de mână şi m-a purtat afară din lume


Câinii vagabonzi din orăşel nu au
un cimitir al lor aşa că după ce mor
nu-i mai găsim nicăieri pe toți i-am iubit
la toți le-am dat să mănânce şi ei ne-au
fost recunoscători aşa au dispărut
Perdita Leo Vulpița Corbea Cățelul copil
Rex Ursu Ieduțul Fetița unii otrăviți
de oameni alții călcați de maşini cu toții
au dispărut şi chiar dacă pe pământ
nu mai sunt nicăieri am scris acest
poem să-i ajute acolo în raiul din ceruri
unde au cu siguranță un loc numai al lor

Hința împarte Govora în două precum Tamisa Londra
am scris nemuritorul vers după ce am văzut cât
de important este pârâul pentru destinul Govorei
şi idealist din fire mi-am luat pseudonimul Popescu
de la Hința şi m-am apucat să scriu versuri originale
plin de entuziasm şi având deplină încredere în talentul
meu de poet am publicat pe cheltuiala proprie câteva
broşurele şi le-am împărțit cunoştințelor şi prietenilor
eu un învățător devotat şi ofițer în rezervă venit
în orăşel prin repartiție tocmai de la Fundulea Ilfov
despre mine lumea credea că sunt nebun când supărat
pe un vecin l-am fugărit cu sabia din dotarea uniformei
de căpitan şi dictatorului Ceauşescu i-am trimis
un pamflet care începea cu dragă domnule tovarăş
criticând marile nedreptăți din țară aceleaşi până
la urmă în orice regim toamna chemam elevii să-mi
culeagă prunele şi ei dornici să scape repede
de corvoadă puneau pe ascuns pietre în butoi şi prune
numai deasupra cu gândul la ei am murit în somn
la 86 de ani ascultând cum tainic curge Hința înlăuntru-mi