Cronica filmului
Călin Stănculescu
Filmele supraviețuirii. Globurile de Aur, ediția 73
Articol publicat în ediția Viața Românească 2/2016
Premiile Globurile de Aur prefațează competiția premiilor Oscar, fiind un bun barometru pentru viitorii câştigători ai râvnitelor statuete. Cei doi mari câştigători ai Globurilor sunt regizorii Ridley Scott, pentru filmul dramă SF Marțianul (aici chiar este greu de înțeles de ce filmul a participat la secțiunea comedie/musical) şi Alejandro Gonzalez Iñarritu pentru The Revenant. Legenda lui Hugh Glaser, ecranizare a unui roman semnat de Michael Punkle, inspirat de fapte reale petrecute la început de secol XIX, în America de Nord.
Dacă Ridley Scott este deja un clasic englez al ecranului american, filmele Dueliştii şi Alien fiind titluri de referință în orice istorie a cinematografului contemporan, Alejandro Gonzalez Iñarritu este un cineast mexican care a reuşit în ultimii ani să ghicească la perfecție pulsul fabricii de visuri şi să semneze opere de mare anvergură, nu doar comercială. Exemplul perfect este Omul pasăre, care a cucerit anul trecut mai multe Oscaruri, dar şi precedentele 21 de grame, Babel sau Biutiful. The Revenant a cucerit trei Globuri de Aur acordate de ziariştii acreditați ai presei străine la Hollywood (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun interpret – Leonardo di Caprio), în competiția Oscarurilor fiind creditat cu 12 nominalizări. Impresionantă la acest film este imaginea semnată de operatorul Emmanuel Lubezki, cineast care nu a uitat câteva lecții ale clasicilor printre care marele operator rus Serghei Urusevski, (Zboară cocorii de Mihail Kalatozov) sau colegul american Greg Tolland (care a lucrat cu Orson Welles la Cetățeanul Kane). Imaginea lui Lubezki impresionează prin picturalitatea care conferă suport dramei trăite de eroul povestirii, Hugh Glass. Acesta face parte dintr-o echipă de vânători care acționează în Munții Stâncoşi, pe un teritoriu, în parte cucerit de francezi, dar revendicat şi de către indieni. Rănit mortal de un urs grizzly, Glass este lăsat de căpitanul echipei cu trei tovarăşi cu arme şi rezerve de hrană. De frica indienilor, tovarăşii îl părăsesc pe Glass, dar o altă posibilă motivație este şi faptul că americanul are un fiu cu o indiancă, fiu ce moare (sau este ucis) în expediție. Filmul lui Iñarritu este pe de o parte un extrem de credibil thriller despre răzbunare, dar, pe de altă parte, el aspiră şi la meditația necesară înțelegerii limitelor umane, a depăşirii acestora, cu o motivație de sorginte irațională. De aceea, The Revenant a fost comparat cu anume opere semnate de Werner Herzog, (Fitzcarraldo, de pildă) şi nu mi se pare deloc exagerat să afirm că autorul mexican şi-a făcut bine lecția.
Marțianul – un film de văzut, mai ales prin lipsa de inhibiție în fața locurilor comune ale Hollywoodului, de care se foloseşte Ridley Scott, de pildă. Eroul său, Mark Whatney, este un botanist care participă la o misiune pe Marte. O grozavă furtună marțiană, rodul imaginației scenariştilor, care ne propun un SF de mare dramatism la secțiunea comedie/musical a premiilor Globul de Aur, împărțeală care-i descalifică şi pe selecționeri, şi pe votanți. Crezut mort şi pierdut for ever, părăsit de colegii de misiune, Mark se reinventează, devine un Robinson Crusoe al planetei Marte, cultivă cartofi, îşi prelungeşte zilele de supraviețuire în aşteptarea, puțin probabilă, a salvării şi revenirii pe Pământ. Penibile devin încercările responsabililor spațiali de la NASA de a eluda abandonarea unui astronaut, după cum rizibile sunt încercările de apropiere de China comunistă pentru salvarea marțianului pierdut, fără a se declara colegilor de zbor resuscitarea miraculoasă. Dar acestea fiind materializate în timp util pentru expediția de salvare, nu ne mai aşteptăm decât ca americanii să dea mâna cu unchiul Mao, pentru a ajuta lumea să se ferească de o mulțime de dezastre. Triumfalist şi lacrimogen, fără a avea decența şi măsura unui film laureat în trecut, precum Gravity, Marțianul nu convinge nici măcar la capitolul umor, performanța cineastului englez adoptat de Hollywood fiind doar deductibilă din jocul corect, dar nu ieşit din normal, al lui Matt Damon, din scenografia bine asezonată cu sugestii din 2001, o Odisee spațială de Stanley Kubrick, dar şi cu indicații de canioane de western, filmate de John Ford. Este un citat reverență la care Scott ține mult.
Imediat după acordarea Globurilor de Aur de către corespondenții presei străine de la Hollywood, s-au anunțat şi candidaturile pentru premiile Oscar, unde filmul The Revenant al lui Alejandro Gonzalez Iñarritu are nu mai puțin de 12 nominalizări. De asemenea, Marțianul semnat de Ridley Scott concurează şi el la categoriile scenariu adaptat, efecte vizuale, scenografie, mixaj şi montaj sunet, cel mai bun actor şi cel mai bun film. Printre alți concurenți de marcă la Oscarurile din acest an s-a strecurat şi Quentin Tarantino cu recentul său film Cei 8 odioşi.
La categoria cel mai bun film străin la Globurile de Aur a câştigat cineastul maghiar Làszlo Nemes, cu filmul Fiul lui Saul, din distribuția căruia a fost remarcat şi actorul Levente Molnar de la Teatrul Maghiar din Cluj. Drama, petrecută pe teritoriul lagărului de exterminare de la Auschwitz, va concura şi la premiile Oscar la categoria cel mai bun film într-o limbă străină.
Dacă Ridley Scott este deja un clasic englez al ecranului american, filmele Dueliştii şi Alien fiind titluri de referință în orice istorie a cinematografului contemporan, Alejandro Gonzalez Iñarritu este un cineast mexican care a reuşit în ultimii ani să ghicească la perfecție pulsul fabricii de visuri şi să semneze opere de mare anvergură, nu doar comercială. Exemplul perfect este Omul pasăre, care a cucerit anul trecut mai multe Oscaruri, dar şi precedentele 21 de grame, Babel sau Biutiful. The Revenant a cucerit trei Globuri de Aur acordate de ziariştii acreditați ai presei străine la Hollywood (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun interpret – Leonardo di Caprio), în competiția Oscarurilor fiind creditat cu 12 nominalizări. Impresionantă la acest film este imaginea semnată de operatorul Emmanuel Lubezki, cineast care nu a uitat câteva lecții ale clasicilor printre care marele operator rus Serghei Urusevski, (Zboară cocorii de Mihail Kalatozov) sau colegul american Greg Tolland (care a lucrat cu Orson Welles la Cetățeanul Kane). Imaginea lui Lubezki impresionează prin picturalitatea care conferă suport dramei trăite de eroul povestirii, Hugh Glass. Acesta face parte dintr-o echipă de vânători care acționează în Munții Stâncoşi, pe un teritoriu, în parte cucerit de francezi, dar revendicat şi de către indieni. Rănit mortal de un urs grizzly, Glass este lăsat de căpitanul echipei cu trei tovarăşi cu arme şi rezerve de hrană. De frica indienilor, tovarăşii îl părăsesc pe Glass, dar o altă posibilă motivație este şi faptul că americanul are un fiu cu o indiancă, fiu ce moare (sau este ucis) în expediție. Filmul lui Iñarritu este pe de o parte un extrem de credibil thriller despre răzbunare, dar, pe de altă parte, el aspiră şi la meditația necesară înțelegerii limitelor umane, a depăşirii acestora, cu o motivație de sorginte irațională. De aceea, The Revenant a fost comparat cu anume opere semnate de Werner Herzog, (Fitzcarraldo, de pildă) şi nu mi se pare deloc exagerat să afirm că autorul mexican şi-a făcut bine lecția.
Marțianul – un film de văzut, mai ales prin lipsa de inhibiție în fața locurilor comune ale Hollywoodului, de care se foloseşte Ridley Scott, de pildă. Eroul său, Mark Whatney, este un botanist care participă la o misiune pe Marte. O grozavă furtună marțiană, rodul imaginației scenariştilor, care ne propun un SF de mare dramatism la secțiunea comedie/musical a premiilor Globul de Aur, împărțeală care-i descalifică şi pe selecționeri, şi pe votanți. Crezut mort şi pierdut for ever, părăsit de colegii de misiune, Mark se reinventează, devine un Robinson Crusoe al planetei Marte, cultivă cartofi, îşi prelungeşte zilele de supraviețuire în aşteptarea, puțin probabilă, a salvării şi revenirii pe Pământ. Penibile devin încercările responsabililor spațiali de la NASA de a eluda abandonarea unui astronaut, după cum rizibile sunt încercările de apropiere de China comunistă pentru salvarea marțianului pierdut, fără a se declara colegilor de zbor resuscitarea miraculoasă. Dar acestea fiind materializate în timp util pentru expediția de salvare, nu ne mai aşteptăm decât ca americanii să dea mâna cu unchiul Mao, pentru a ajuta lumea să se ferească de o mulțime de dezastre. Triumfalist şi lacrimogen, fără a avea decența şi măsura unui film laureat în trecut, precum Gravity, Marțianul nu convinge nici măcar la capitolul umor, performanța cineastului englez adoptat de Hollywood fiind doar deductibilă din jocul corect, dar nu ieşit din normal, al lui Matt Damon, din scenografia bine asezonată cu sugestii din 2001, o Odisee spațială de Stanley Kubrick, dar şi cu indicații de canioane de western, filmate de John Ford. Este un citat reverență la care Scott ține mult.
Imediat după acordarea Globurilor de Aur de către corespondenții presei străine de la Hollywood, s-au anunțat şi candidaturile pentru premiile Oscar, unde filmul The Revenant al lui Alejandro Gonzalez Iñarritu are nu mai puțin de 12 nominalizări. De asemenea, Marțianul semnat de Ridley Scott concurează şi el la categoriile scenariu adaptat, efecte vizuale, scenografie, mixaj şi montaj sunet, cel mai bun actor şi cel mai bun film. Printre alți concurenți de marcă la Oscarurile din acest an s-a strecurat şi Quentin Tarantino cu recentul său film Cei 8 odioşi.
La categoria cel mai bun film străin la Globurile de Aur a câştigat cineastul maghiar Làszlo Nemes, cu filmul Fiul lui Saul, din distribuția căruia a fost remarcat şi actorul Levente Molnar de la Teatrul Maghiar din Cluj. Drama, petrecută pe teritoriul lagărului de exterminare de la Auschwitz, va concura şi la premiile Oscar la categoria cel mai bun film într-o limbă străină.