Revista revistelor

ROMÂNIA LITERARĂ 1 / 2016
Din 8 ianuarie 2016. Gabriel Chifu: Îmi pare rău că sunt silit să încep anul cu astfel de însemnări, dar n-am încotro: de o vreme în mediul literar se poartă un război tulbure, din care, evident, iese păgubită literatura română, un război de tip terorist şi unilateral, în care unii lovesc, iar alții doar încasează loviturile. Iar internetul îi ajută enorm pe atacatori: lansate de câțiva agitatori violenți, neadevărurile se răspândesc instantaneu pretutindeni, ca un virus care creează o pandemie imposibil de stopat. Şi, prin repetiție, neadevărurile devin adevăruri cu care adevărul-adevăr aproape nu mai are cum să lupte. Prima constatare: toate aceste atacuri, aşa cum altădată toate drumurile duceau la Roma, duc spre Uniunea Scriitorilor şi spre Nicolae Manolescu... În condițiile în care, continuă Gabriel Chifu: dacă ar fi să se măsoare lucrurile cu un cântar corect, Nicolae Manolescu ar trebui să primească nu insulte, ci laude pentru activitatea din fruntea Uniunii Scriitorilor, iar ca prezență literară, ce să mai zicem?, probabil este personalitatea literară cea mai impunătoare pe care o avem sau, altfel formulat, este criticul literar despre care până şi duşmanii săi (când sunt singuri şi cred că nu-i aude nimeni!) recunosc că este cel mai important din perioada postbelică. Şi atunci, ce se întâmplă? Apropo: N. Manolescu a reluat cronica literară în România literară. În alte pagini: I. Pop, Gabriel Dimisianu, Mircea Anghelescu, Răzvan Voncu, Grete Tartler şi Ioan Moldovan, Sorin Lavric, Mircea Popa, Daniel Cristea-Enache, Gh. Grigurcu, Ioan Holban.

SCRIPTOR 1-2 / 2016
Trei academicieni răspund, separat, la întrebări. Al. Zub: Nicolae Iorga, rămas exemplar şi pentru activitatea de ziarist, de memorialist, pentru a nu mai vorbi de dimensiunea lui artistică propriu-zisă. O dimensiune care l-a făcut să apropie domeniul istoriografiei de literatură în aşa măsură încât, la un moment dat, şi-a încheiat prefața la un text literar mărturisind că ar fi vrut să aibă mai mult talent poetic pentru a fi mai aproape de adevăr. Apoi, Vasile Tărâțeanu (Cernăuți): În cei de 25 de ani de independență ucraineană, numărul şcolilor noastre s-a redus mai abitir decât în perioada sovieticilor... Dacă mai adăugăm la toate acestea şi faptul că în şcolile noastre nu se studiază istoria poporului român, nici a Patriei noastre istorice, România, că sau redus orele la limba şi literatura română... Şi matematicianul Viorel Barbu: Țin să subliniez mai întâi ideea că limba română este bună pentru comunicarea matematică deoarece şi-a construit de-a lungul timpului o terminologie matematică adecvată… În sumar poeme de Emilian Galaicu Păun, Lucian Alecsa, Radu Florescu, Mircea Lutic, Radmila Popovici, Valeria Manta Tăicuțu, proză de Doina Popa, eseu de Ştefan Afloarei, interviu cu Andrei Burac şi cu Alexa Visarion, cronici de Maria Şleahtițchi, I. Holban, C. Cubleşan, N. Crețu, Liviu Apetroaie. „Miscelaneu” Eugen Uricaru, Bogdan Crețu, Nicoleta Dabija, Maria Pilchin, Leo Butnaru. „Eminesciana”. Epistole Aurel Dumitraşcu.

EUPHORION 4 / 2015
Număr apărut în ianuarie 2016. Aurel Pantea, la masa rotundă „Europa, încotro?”: Cineva se întreba despre viitorul poeziei. Cred că noi, românii, nu trebuie să ne temem de dispariția lirismului sau a limbii poetice, atâta timp cât avem o limbă română cum o avem... Uitați-vă la televizor, să vedeți cum vorbeşte un păstor din Alpi şi comparați limba franceză vorbită de el cu cea a unui membru al academiei franceze: nu există nicio diferență. Limba aceea este o limbă absolut perfectă, este o limbă geometrizată, e o limbă hăcuită de raționalism şi de raționalitate. O limbă, când devine cu totul rațională, devine controlabilă rațional, iar raționalitatea elimină poeticul. În comparație cu limba franceză, bunăoară, limba română are zone de primitivism, are iraționalitate şi păgânătate în ea. Iar în sensul acesta, limba română permite cel mai mult ca poezia – lirismul, în cele din urmă – să aibă o şansă. În sumar: Ion Pop, Adrian Alui Gheorghe, Dorin Ştefănescu, D. Chioaru, Ioan Radu Văcărescu, Ştefan Baghiu, Ioan Moldovan, C. Abăluță, M. Ignat, Liviu Ofileanu, Kocsis Francisco, Robert G. Elekes, Dan Dănilă, Silviu Guga, Paul Tumanian, Ioan Barb, Al. Cistelecan, Rita Chirian, Radu Vancu, Octavian Soviany, Rodica Grigore, Radu Ciobanu, Ion Dur, Mircea Braga, N. Suciu.

ARCA 10-11-12 / 2015
Număr apărut în ianuarie 2016. Ciprian Vălcan întrebă: Am avut marea surpriză să aflu că înscrierile la secția de Românistică a Universității L’Orientale din Napoli au bătut toate recordurile: pentru anul universitar 2015/2016, vor fi 60 de studenți care vor studia limba română... Cum credeți că poate fi explicată această creştere spectaculoasă? Răspunde Giovanni Rotiroti, care predă Limba şi Literatura Română aici: O să vă spun adevărul. Numărul foarte mare de înscrişi la cursurile de Limba şi Literatura Română de la Orientale a fost pentru noi o surpriză foarte plăcută. Dacă ne gândim că la cursurile pentru celelalte limbi din Est, cu excepția limbii ruse, sînt cinci sau şase studenți, rezultatul este deosebit. Deocamdată nu am o explicație clară... În sumar: cronici de Lucia Cuciureanu, Petru M. Haş, Romulus Bucur, Gh. Mocuța, Felix Nicolau, G. Bădărău, eseu de Cornel Ungureanu, C. Dehelean. Interviu cu Alexander Hausvater: Cei ce vor să scape de țara lor sunt oameni goi, pe care dacă i-aş vedea în America sau Canada, aş traversa strada. Pentru că îi citeşti imediat. Singura modalitate de a înțelege plecarea – e a omului care pleacă dincolo ca să se SALVEZE. Plecarea românilor, ca fenomen, e dintre cele mai odioase. Poeme de Leo Butnaru, Monica Rohan, Alexandra Negru, restituiri Lucian-Vasile Szabo, Iulian Negrilă. Gh. Schwartz — 70.

ALGORITM LITERAR 4 / 2015
Număr apărut în ianuarie 2016. Cornel Ungureanu îşi începe eseul intitulat „Mihai Şora: În preajma centenarului”: E pentru prima oară în istoria culturii române când un om de cultură – un mare om de cultură – împlineşte 99 de ani. Şi se apropie de centenar, cu mintea lui limpede: cu capacitatea de dialog, de creație, intactă. Dacă în anii patruzeci ai secolului trecut anunța, înainte de Eliade, Cioran, Ionescu o personalitate a gândirii europene, după anul 2000 personalități din Italia, Franța, Statele Unite îi rețin numele. E unul dintre gânditorii esențiali ai culturii secolului XX. În sumar Ioan Moldovan, Aurel Pantea, Silviu Guga, Radu Ciobanu, Al. Săndulescu, Ana Pop-Sârbu, Cătălin Neghină, Ioan Barb, Daniel Lăcătuş, Felix Nicolau, Liviu Ofileanu, C. Stancu, D. Hurubă.