Poeme

 Durerea

Nu este viermele de vină vă asigur
nici picătura acidă a Soarelui pe farfurie
nici crăpătura ceştii de cafea
nici fructul din care-a ieşit viermele
cum un cuvînt din gura ta

căci durerea e ca un vag horcăit muzical
cum sunetul unui aparat de radio defect
sau dacă vreți adevărul adevărat
o dubioasă însoțire de moarte dragoste şi viclenie.


Pagina

Pagina aceasta asudată
cum o cămaşă.


Încheieturile mîinii drepte

Încheieturile mîinii drepte la mîna stîngă
cum s-au amestecat ochii cu valurile mici ale Jiului
nimic nu e statornic în jucăuşul Purgatoriu-al străzii
şi fiecare ins trece prin sine însuşi
resignat cuviincios
cu cravată şi servietă sub braț
ca şi cum nu s-ar recunoaşte.


Auzi micile zgomote

Auzi micile zgomote-ale lunii
cum ale unui şoarece prins în capcană

eşti convins că exercițiile gimnastice ale umbrei
îți întrețin sănătatea

priveşti suprafața lucrurilor roasă de amețelile tale zilnice

auzi şi vrăbiile mieunînd ca pisicile

sosia Îngerului trece în răstimpuri prin Parcul Amarului Tîrg
îi aduce lemne de foc să nu-nghețe la iarnă.


O minciună

O minciună
mai sinceră
decît adevărul.


Cotidiană

Lacul de la marginea Amarului Tîrg muşcat de-un şarpe

din loc în loc prăfuite arhive de gînduri fără sens

o dragoste cum un veşmînt scos de la curățitorie
atît de stîngace

poeme cum bancnotele false

o icoană mugind cum un taur

marsupiul Soarelui plin de cartofi copți.


Nimicul

Nimicul pornit deopotrivă
din cunoaşterea Binelui şi-a Răului
cum o fîntînă fără fund
cu toată spaima ce-l cuprinde
cînd rămîne singur
neputîndu-se-adînci
cu toată spaima ce-l cuprinde
cînd rămîne singur
neputîndu-se-adînci.


Baroc

Pe umărul tău
somptuoasa omidă neagră-verde
a clipei de față
ce visează o clipă simetrică
o clipă pe care s-o ştii alături
ca şi cum ea însăşi n-ar mai exista.


Tobe

Tobe acoperite de păr cum căpățîni de sălbatici
tobe din care țîşnesc cuvinte fără cuvinte
strigăte fără strigăte lacrimi fără lacrimi
tobe care ucid vidul dinlăuntrul lor cu sînge rece
ca şi cum s-ar sinucide.


Cîteva pene de corb

Cîteva pene de corb
ce traversează iute zidul
şi intră-n odăile noastre
cu luciul lor sumbru
şi ne găsesc oriunde la masă în pat
în şifonier în oglindă
ne găsesc ne ating melancolice
cum un dedesubt al luminii

în timp ce corbul zboară pe-afară
nici nu ştie de noi.


Ilustrată

Roze puse la uscat cum rufele

frunzele castanului huruie cum un motor ambalat

o lacrimă pe care-o străbate o barcă

un fulger cu miros de cerneală.


Pe ecranul pur al pielii tale

Pe ecranul pur al pielii tale fantomele localurilor de altădată
chelnerii duc halbele de bere în care ghiorțăie norii amiezii
cît de uşor îți poți aprinde imaginația cum o țigară
o muzică difuză face să dispară deosebirea dintre-o umbră şi alta
glumele chefliilor (aidoma poeziei) pun realul între ghilimele
dincolo de geam cad ploile repezi de vară precum aricii
înăutru e-un Soare puternic fără sfîrşit.


Sori închişi în odaie cu cheia

Sori închişi în odaie cu cheia
cum copii neastîmpărați

şi să te mai miri, să-nchei socotelile
cu lumina providențială

motoarelor le cresc pene
ca şi cum păsări ar fi

să-ți mai scrutezi conştiința
spre-a-l lua la rost pe Celălalt?

oglinzile fug din odăi se-ascund în ceruri
obosite să ne mai oglindească

să te mai închini la sărmanele tale dorinți
fără nume cum pruncii nebotezați?


Dimineață

Un ghem de lumină
o vigilență confuză
care unifică lucrurile
şi lasă pe dinafară
doar visele lor
despre alte lucruri
care încă n-au prins ființă.


Aceste ziduri

Aceste ziduri
ce se destind
cum umerii încordați.


Ars poetica

E prea strîmt locul în această ghețărie
unde se-nghesuie şi tauri şi păsări şi viermi
unde oho fiecare vrea să ocupe
un loc mai bun
să se conserve mai multă vreme
unde fiecare speră-n limba sa
dar toți gem într-o limbă comună.


Asculți

Asculți cum se ciocnesc
inocent-cristalin
paharele mării

(busola defectă
a încurcat direcțiile
deviind Lumea
de la rostul ei)

un Soare de cărămidă
se sfarmă lent
pulberea-i roşie
poluează valurile.