Poeme

 Rugăciunea pietrei

Înapoia pământului
se face cuvântul piatră
să strige de mamă
să aibă cine să-i răspundă
nedusă la biserică
femeia se roagă
de moarte să i se facă
copiii mari
pietrele de la hotar
să se desfacă în patru
precum desfăcut e şi anotimpul
iarna când umblă
zăpezile desculțe
şi Moş Crăciun se face om
copiii mici se joacă
masa nu mai rămâne masă
stă întoarsă să umble
îngerii jur-împrejuru-i
să se umple de bucăți
de carne de apă
din morile care
trag vecernia la cântar
masa să o aibă pregătită


Pofta de carne se desface
de moarte şi priviri

Stă îngerul întors şi se uită
Pâinea de pe masă o împarte
În lapte şi miere
Laptele pentru oameni
Mierea pentru câinii oamenilor
Setea o adapă cu un izvor
De carne fără apă
Paşii îi întrec peste dorința crudă
Oamenii când se uită
Laptele se desface de spumă
Rând pe rând îi cunună
Aplauzele se împart
Pentru săraci
Bogații au nevoie de forță
Să mişte din loc fericirea
Izvoarele nu se dau de pomană
Pofta de carne se desface
De moarte şi priviri
Oamenii nu îi închină nimic
În biserică
Rosturile le petrec
Să aibă ce să pună pe masă


Dinaintea pietrei iarna

Ninge
Furtuni de viață nouă
Se ridică deasupra morților
Viii au treabă
Împart pâine
La pământ să nu se întoarcă
Veselia e bună de pus pe rană
Viii cumpără cruci
Să aibă ce să dea mâncare
La îngeri
Adapă ochii peste ape să nu se uite
Cum nici Dumnezeu nu s-a uitat
Când a lăsat mortu să umble
Pe la viii săracilor
La bogați nu se duc
Să ceară mâncare
E rost de dor
Pofta de apă se face
Mâncând mâncarea aleasă
A îngerilor de zăpadă nouă
Şi viețile se desfac de păcate
Cum creşte numărul morților iarna


Cu fapte cu tot

Se coace iarna
Zăpada aşternută peste masă
Împarte crucile
Să aibă şi oamenii ce mânca
Rosturile se aşază
La porțile dorului
Amarul să nu-i încerce
Pofta de semeni
Să zacă petrecută
Cum şi sfinții
Stau petrecuți peste poftele
Adormiților cu fața la Poartă
Ziua se arată senină
Cum e şi cerul ales cu
Fapte mărețe
Numele ursitorilor dacă-l strigă
Se desfac morții de carne
Şi ochii se prefac că se uită
La marea lumină dată de pomană
Cu fapte cu tot.


Oamenii au mai mult curaj duminica

Zăpada alintă îngeri
Trecerea să-i fie mai aproape
Tămâia o dă de pomană
Cu pâine
Să nu plângă de foame oamenii
Dacă strigi laptele nu se face apă
Pământul nu se împarte
Hotarele stau nemişcate
Soarele pe cer să se petreacă
Oamenii au mai mult curaj duminica
Restul săptămânii îl mestecă cu carne
s-aşterne zapadă rost de ninsoare în zodii
cu viața trebuia să ai răbdare
cuvintele din carne nu se fac
în pământ nu lasă gust
de apă nici tărie nu au
îndeamnă la vorbă când nu sunt aprinse


Restul de scândură

Pe mâinile mele
Cadavrele urcă
Ziua să nu aibă regrete
Tot mai sus
Slobod timpul să nu le fie frică
Dorul de îngeri
Ca să vindece
Picioarele merg libere printre miri
Morții nu îi trezesc
Să nu le plângă de milă
Carnea din păcate
O dau rest la îngerii luminii
Negura să îi ierte
De toate înțelesurile
Vorbele albe se îmbată
Din carafa cu moarte blestemată
Dor şi izvor facerea de carne nu miroase a bine
Restul de scândură
Îl trec cu picioarele
Neacoperite


Mâncare aleasă

Frica de moarte
Se desface de pământ
Se arată la lume
Acoperită
Se împarte
La vii
Mâncare aleasă
Colacii vorbei
Nu îi înnoadă
Frigul din oase
Nu întreabă lumea
Dacă poate să stea
Aşezat la porți frica de morți
Nu se uită la lume
Banii îi dă de pomană
Să se fiarbă laptele
Sub ochii curioşilor
Masa are gust de tămâie
Flacăra stinsă înaintea vorbei
Ochii capătă lumină
În fiecare dimineață
Lumea să se vadă
Dezbrăcată


Masa e făcută din carne

Cohorte de îngeri trec pasul fără urmă
Pe marginea prăpastiei cu folos
Stăpânită de oameni
Fluturii nu au culoare politică
Zboară deaspura malurilor prăpastiei
ca să nu se mişte lumina
Masa e făcută din carne
Şi oamenii când o mănâncă
Se întoarce lumea şi măştile
Se transformă în îngeri
Fără putere
Lacrimile le beau în loc de
Apă sfântă setea ca să zacă
În prăpastia secată
Cu rouă şi spini.


Fântânile secate nu
de soare ci de carne

Ciuturile nu mai au apă
Dau pământ la oameni
Ca să le treacă setea
Pofta de apă să nu le ardă
Focul lăsat de pământ
Fără să se înece
Ciuturile stau adunate
La lumina umbrei
Dorul de apă
În pământ îl leagă
Cu început şi încheiere
Rostul de pândă
Îl ning
Să le treacă durerea
Făcută de setea
Din fântânile secate nu
De soare ci de carne
Fără inimă
Ciuturile strigă oamenii
Să le împartă
Pomeni de apă
Pofta de apă
Să capete un nume .