Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 3/2016
ROMÂNIA LITERARĂ 8 / 2016
Din 26 februarie 2016. La „Restituiri”, să nu se uite, scrie N. Scurtu: Lui Marin Sorescu i s-a întâmplat să fie destituit, de un trist personaj politic, de la coordonarea revistei Ramuri, să i se conteste, de trei confrați dintre cei mai merituoşi, valoarea literară şi estetică a operei cu prilejul nominalizării la Premiul Nobel şi, spre sfârşitul epocii negre, să fie exclus din toate manualele şcolare… Câteva pagini mai încolo, Alex Ştefănescu (care în 1967 a fost anchetat de Securitate, student fiind): Nu mi-a plăcut deloc o insinuare… din paginile pe care mi le-a consacrat Gabriel Andreescu: „Ce ştim despre perioada de după 1968, în care Alex Ştefănescu a devenit criticul cunoscut? A urcat pe scara reuşitei profesionale şi sociale, a devenit redactor la revistele Tomis, SLAST, România literă şi Magazin, a condus cercuri literare”. Reuşită profesională? Se poate spune şi aşa… Dar care reuşită socială? şi Alex Ştefănescu continuă: Gabriel Andreescu se mai întreabă de ce n-am semnat nici un memoriu de protest în perioadele de după facultate până în 1989. Alături de cine să semnez? În sumar: Florin Toma, Mihai Zamfir, Mircea Mihăieş, Răzvan Voncu, Marius Conkan, Traian Ştef, N. Manolescu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Marius Miheț, I. Holban, Ioan Groşan, Ion Popa, Horia Gârbea, Solomon Marcus, Dan Cristea, C. Zaharia, Petre Tănăsoaica.
CONVORBIRI LITERARE 1 / 2016
Virgil Nemoianu: Apocalipsul… are cauze diferite. Războiul atomic era cel mai frecvent în trecut, dar astăzi îl întîlnim ceva mai rar. Mai dese par acum epidemiile planetare, loviturile meteorice extra-terestre, ba chiar şi pulsiunile electromagnetice (iscodite mai recent), care paralizează energia electrică şi desființează internetul, telefoanele, lumina, frigorificarea, încălzirea, funcționarea automobilelor, avioanelor, în fond întreaga civilizație modernă, împingînd omenirea spre condițiile dinainte de 1500 sau chiar de mai demult. Ar fi imposibil să le enumerăm într-un scurt articol pe toate acestea. Mai curînd m-aş opri puțin asupra unei ramuri lăturalnice: finele religiei creştine… Articolul e încheiat cu: Literatura descinsă din Apocalipsă nu se poate dărui exclusiv iadului şi înfrîngerii definitive. Greşesc? Poate că nu, dacă ne aducem aminte de mitul antic al Pandorei: după ce toate răutățile au ieşit din ulcior, pe fund a mai rămas speranța. În alte pagini, premiantul Gheorghe Grigurcu despre crepusculul cotidian: Peisaj nocturn, prin fereastra casei de la Cărbuneşti. A dispărut acea sinistră sumbrețe a ultimei faze crepusculare, cu un cer strivitor cum o stîncă. În schimb mai stăruie deasupra dealurilor depărtate o geană de lumină de-o mirabilă delicatețe picturală. După un episod agonic, lumea s-a înfrăgezit intempestiv. Senzualități fără trup zvîcnesc în Neantul ațîțat. Fiori demenți de dragoste şi visare… În sumar: C.M. Spiridon, Elvira Sorohan, Basarab Nicolescu, Cornel Ungureanu, M. Cimpoi, V. Andru, M.A. Diaconu, Al. Zub, Ioan Holban, Cristian Livescu, Dan Stanca, Dan Mănucă, Antonio Patraş, A.D. Rachieru, Emanuela Ilie, Şerban Axinte, Adrian G. Romila, Gellu Dorian, Val. Talpalaru, N. Sava, Mircea Platon, C. Dram.
FAMILIA 1 / 2016
Traian Ştef: Mi se pare că anul 2015 nu s-a încheiat, că nu am încheiat nimic început în 2015, că lucrurile s-au prelungit şi lungit, amînat, tergiversat, încurcat. Nu ştiu, e din cauza poziției astrelor, e o deformare, sau cum să-i zic, a mea, sau e o senzație care circulă ca viruşii, iar pe unii îi atacă la sensibilități. Poate fi şi o neputință a mea în a înfrunta oamenii şi realitatea. Oricum, mă întreb de ce suport cu atâta seninătate sau umor toate acest amînări şi încurcături. Poate nu sînt singurul, dacă e să mă amăgesc… Le trec la amînări deşi au fost lucrăturile diabolice ale legilor, birocrației, instituțiilor, oamenilor. În sumar: Aurelius Şorobetea, Lucian Ioniță, Gh. Grigurcu, Daniel Vighi, I. Moldovan, Mircea Pricăjan, Lucian-Vasile Szabo, Viorel Mureşan, Andreea Pop, N. Coande, M.V. Buciu, Cornel Ungureanu, Marinela Fleşeriu, Al. Seres, Pavel Borş, Virgil Diaconu, Mircea Stâncel, Diana Trandafir, I. Urcan, Blaga Mihoc, I.F. Pop, Adrian Gagiu. Din „Carnete şi caiete (2007-2008)” de Dan Arsenie: Acum vreo 18 ani, la Paris, în jurul unei mese, îi spusesem Monicăi Lovinescu că nu mă mai întorc. Eram cam la vreo trei luni de la sosirea mea la Paris şi luasem hotărîrea asta sau ea m-a luat pe mine. S-a întîmplat pe Beaumarchais, un bulevard mărginit de platani, acolo m-am simțit brusc acasă. Surprinsă, chiar supărată, m-a întrebat de ce tocmai acum, cînd e libertate şi cînd multe lucruri vor fi cu putință, că minerii vor trece şi că e o perioadă de tranziție. N-am ştiut ce să-i răspund. Pînă la urmă minerii au mai trecut de cîteva ori, tranziția a devenit eternă, iar Monica Lovinescu s-a întors definitiv în România, ca cenuşă. Nu m-aş întoarce.
CRONICA VECHE 1 / 2016
Revista apare lunar de cinci ani. În condițiile în care cealaltă revistă, Cronica, şi-a încetat apariția (după jumătate de veac)… La „Cronicari vechi şi noi în tranziție” semnează directorul N. Turtureanu şi redactorul-şef N. Panaite, Ştefan Oprea, M.R. Iacoban, Mihaela Grădinariu, Virginia Burduja, Cristina Hermeziu, Bogdan Ulmu, Aurel Brumă, Raluca Sofian-Rotaru. În sumar: Al. Zub, Mircea Ciubotaru, Florin Faifer, Horia Zilieru, Angela Traian, Leo Butnaru, G. Bădărău. Interviu cu prozatorul europarlamentar Mircea Diaconu: Există o mulțime de clişee rezultate pe baze statistice - românii nu muncesc, nu sunt disciplinați civic, nu plătesc taxe etc. În România, peste patruzeci la sută din populație trăieşte la țară, iar această lume rurală are un alt mod de viață, care nu intră în logica statisticii, în evaluări cu norme europene. Oamenii aceştia muncesc toată viața lor, de dimineața până noaptea, cresc copii pe care îi dau societății, fac o economie de subzistență, produc şi consumă ce produc; încă mai trăiesc mulți dintre cei care nu au avut niciodată salariu - sunt mame, femei care au făcut gospodărie toată viața, au făcut şi crescut copii pentru țara asta, n-au fost plătite, n-au pensie şi nu intră în statistici elaborate pe norme europene. Cine sunt? Sunt şomeri? Nu, pentru că muncesc în neştire, nu păcălesc fiscul, nu au o activitate „la negru”. Dar nu ştim cine şi ce suntem. În opinia mea, toate evaluările statistice sunt greşite sau după criterii inadecvate…
Din 26 februarie 2016. La „Restituiri”, să nu se uite, scrie N. Scurtu: Lui Marin Sorescu i s-a întâmplat să fie destituit, de un trist personaj politic, de la coordonarea revistei Ramuri, să i se conteste, de trei confrați dintre cei mai merituoşi, valoarea literară şi estetică a operei cu prilejul nominalizării la Premiul Nobel şi, spre sfârşitul epocii negre, să fie exclus din toate manualele şcolare… Câteva pagini mai încolo, Alex Ştefănescu (care în 1967 a fost anchetat de Securitate, student fiind): Nu mi-a plăcut deloc o insinuare… din paginile pe care mi le-a consacrat Gabriel Andreescu: „Ce ştim despre perioada de după 1968, în care Alex Ştefănescu a devenit criticul cunoscut? A urcat pe scara reuşitei profesionale şi sociale, a devenit redactor la revistele Tomis, SLAST, România literă şi Magazin, a condus cercuri literare”. Reuşită profesională? Se poate spune şi aşa… Dar care reuşită socială? şi Alex Ştefănescu continuă: Gabriel Andreescu se mai întreabă de ce n-am semnat nici un memoriu de protest în perioadele de după facultate până în 1989. Alături de cine să semnez? În sumar: Florin Toma, Mihai Zamfir, Mircea Mihăieş, Răzvan Voncu, Marius Conkan, Traian Ştef, N. Manolescu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Marius Miheț, I. Holban, Ioan Groşan, Ion Popa, Horia Gârbea, Solomon Marcus, Dan Cristea, C. Zaharia, Petre Tănăsoaica.
CONVORBIRI LITERARE 1 / 2016
Virgil Nemoianu: Apocalipsul… are cauze diferite. Războiul atomic era cel mai frecvent în trecut, dar astăzi îl întîlnim ceva mai rar. Mai dese par acum epidemiile planetare, loviturile meteorice extra-terestre, ba chiar şi pulsiunile electromagnetice (iscodite mai recent), care paralizează energia electrică şi desființează internetul, telefoanele, lumina, frigorificarea, încălzirea, funcționarea automobilelor, avioanelor, în fond întreaga civilizație modernă, împingînd omenirea spre condițiile dinainte de 1500 sau chiar de mai demult. Ar fi imposibil să le enumerăm într-un scurt articol pe toate acestea. Mai curînd m-aş opri puțin asupra unei ramuri lăturalnice: finele religiei creştine… Articolul e încheiat cu: Literatura descinsă din Apocalipsă nu se poate dărui exclusiv iadului şi înfrîngerii definitive. Greşesc? Poate că nu, dacă ne aducem aminte de mitul antic al Pandorei: după ce toate răutățile au ieşit din ulcior, pe fund a mai rămas speranța. În alte pagini, premiantul Gheorghe Grigurcu despre crepusculul cotidian: Peisaj nocturn, prin fereastra casei de la Cărbuneşti. A dispărut acea sinistră sumbrețe a ultimei faze crepusculare, cu un cer strivitor cum o stîncă. În schimb mai stăruie deasupra dealurilor depărtate o geană de lumină de-o mirabilă delicatețe picturală. După un episod agonic, lumea s-a înfrăgezit intempestiv. Senzualități fără trup zvîcnesc în Neantul ațîțat. Fiori demenți de dragoste şi visare… În sumar: C.M. Spiridon, Elvira Sorohan, Basarab Nicolescu, Cornel Ungureanu, M. Cimpoi, V. Andru, M.A. Diaconu, Al. Zub, Ioan Holban, Cristian Livescu, Dan Stanca, Dan Mănucă, Antonio Patraş, A.D. Rachieru, Emanuela Ilie, Şerban Axinte, Adrian G. Romila, Gellu Dorian, Val. Talpalaru, N. Sava, Mircea Platon, C. Dram.
FAMILIA 1 / 2016
Traian Ştef: Mi se pare că anul 2015 nu s-a încheiat, că nu am încheiat nimic început în 2015, că lucrurile s-au prelungit şi lungit, amînat, tergiversat, încurcat. Nu ştiu, e din cauza poziției astrelor, e o deformare, sau cum să-i zic, a mea, sau e o senzație care circulă ca viruşii, iar pe unii îi atacă la sensibilități. Poate fi şi o neputință a mea în a înfrunta oamenii şi realitatea. Oricum, mă întreb de ce suport cu atâta seninătate sau umor toate acest amînări şi încurcături. Poate nu sînt singurul, dacă e să mă amăgesc… Le trec la amînări deşi au fost lucrăturile diabolice ale legilor, birocrației, instituțiilor, oamenilor. În sumar: Aurelius Şorobetea, Lucian Ioniță, Gh. Grigurcu, Daniel Vighi, I. Moldovan, Mircea Pricăjan, Lucian-Vasile Szabo, Viorel Mureşan, Andreea Pop, N. Coande, M.V. Buciu, Cornel Ungureanu, Marinela Fleşeriu, Al. Seres, Pavel Borş, Virgil Diaconu, Mircea Stâncel, Diana Trandafir, I. Urcan, Blaga Mihoc, I.F. Pop, Adrian Gagiu. Din „Carnete şi caiete (2007-2008)” de Dan Arsenie: Acum vreo 18 ani, la Paris, în jurul unei mese, îi spusesem Monicăi Lovinescu că nu mă mai întorc. Eram cam la vreo trei luni de la sosirea mea la Paris şi luasem hotărîrea asta sau ea m-a luat pe mine. S-a întîmplat pe Beaumarchais, un bulevard mărginit de platani, acolo m-am simțit brusc acasă. Surprinsă, chiar supărată, m-a întrebat de ce tocmai acum, cînd e libertate şi cînd multe lucruri vor fi cu putință, că minerii vor trece şi că e o perioadă de tranziție. N-am ştiut ce să-i răspund. Pînă la urmă minerii au mai trecut de cîteva ori, tranziția a devenit eternă, iar Monica Lovinescu s-a întors definitiv în România, ca cenuşă. Nu m-aş întoarce.
CRONICA VECHE 1 / 2016
Revista apare lunar de cinci ani. În condițiile în care cealaltă revistă, Cronica, şi-a încetat apariția (după jumătate de veac)… La „Cronicari vechi şi noi în tranziție” semnează directorul N. Turtureanu şi redactorul-şef N. Panaite, Ştefan Oprea, M.R. Iacoban, Mihaela Grădinariu, Virginia Burduja, Cristina Hermeziu, Bogdan Ulmu, Aurel Brumă, Raluca Sofian-Rotaru. În sumar: Al. Zub, Mircea Ciubotaru, Florin Faifer, Horia Zilieru, Angela Traian, Leo Butnaru, G. Bădărău. Interviu cu prozatorul europarlamentar Mircea Diaconu: Există o mulțime de clişee rezultate pe baze statistice - românii nu muncesc, nu sunt disciplinați civic, nu plătesc taxe etc. În România, peste patruzeci la sută din populație trăieşte la țară, iar această lume rurală are un alt mod de viață, care nu intră în logica statisticii, în evaluări cu norme europene. Oamenii aceştia muncesc toată viața lor, de dimineața până noaptea, cresc copii pe care îi dau societății, fac o economie de subzistență, produc şi consumă ce produc; încă mai trăiesc mulți dintre cei care nu au avut niciodată salariu - sunt mame, femei care au făcut gospodărie toată viața, au făcut şi crescut copii pentru țara asta, n-au fost plătite, n-au pensie şi nu intră în statistici elaborate pe norme europene. Cine sunt? Sunt şomeri? Nu, pentru că muncesc în neştire, nu păcălesc fiscul, nu au o activitate „la negru”. Dar nu ştim cine şi ce suntem. În opinia mea, toate evaluările statistice sunt greşite sau după criterii inadecvate…