POEME

de la pământ la lună – o haltă

la groapa mea să vii singur
proaspăt ras
aranjat
cu haina cea bună să vii
şi cu pantofii cei noi
care scârrrrrțâie să vii
singur
fără amante fără cal fără nevastă
singur să vii la groapă
de ziua mea cu pas abraş
să îmi aduci
fursecuri şi lilieci
tu ştii doar ce moartă sunt după
vrăjiturelele alea mici
fără amante fără cal fără nevastă
să vii la groapa mea
aşa şic cu pantofii tăi țipători
să țopăi aşa cu gura plină de fursecuri
cu părul vâlvoi
să te cațeri
pe pământul ca varul şi aşa
fără amante fără cal fără nevastă
să mă săruți
să intre în mine
gustul de fursecuri
şi liliecii
şi pantofii tăi blestemați
să scurmi
prin pământul din părul meu
pe când dansezi aşa singur
fără amante fără cal fără nevastă
să plângi
cu mine în gând
– hai recunoaşte că-ți place ideea –
să mă loveşti
mâncând pământul
cu pantofii tăi de piele fină
de ce de ce de ce
năroado nebuno neruşinato
să mă tragi aşa de păr
prin pământul cu fursecuri
fără amante fără cal fără nevastă
târfo trădătoareo ticăloaso
să sfâşii iarba
cu dinții
fără amante fără cal fără nevastă
cum mai merg eu pe lună?!

ieşire în decor

se face anu’ de când am mers cu unul din
cei cinci mii de amanți ai mei
cu trenul prin țara minunilor
amenda a plătit-o el
la o cafea
m-a întrebat
strigi dacă te dezbrac acum
şi te arunc din tren în lac
dar eu ascult Jethro Tull
şi zic sorry, but I’m too young
to die

mode d’emploie

nu îmi da vin
nebunule dacă vrei
să mă
îmbeți spune-mi
o poveste

stop-cadru

uite iubitule
cum stai acum
să-ți tragi sufletul cu capul
pe pântecul meu sângerând
îmbrățişându-mi coapsele
aşa
ghemuit expus şi gol
cu părul ciufulit şi gâfâind
pe pielea mea
cum te căzneşti să nu adormi
cuibărit în jurul meu
cum mă alinți
şi îmi şopteşti că ai muri aşa
muşcând cearşaful
da chiar aşa în poziția asta
cum îți alegi cuvintele
cu care să mă minți şi-ți faci curaj
să mă alungi din viața ta
aşa mi te amintesc
de câte ori beau ceai
cu altul

ecphrasis venețian

de abia ating
buricele degetelor
rama şi
o notă de
venezia pastello
se furişează
tiptil-tiptil
într-o scorbură de
tuş săpată-n
parii veneției de orth
la sibiu
am încercat să îl vrăjesc
dar stropul cască
mlaştină în pânză
(nu l-a văzut femeia răscolită
ce nu ştia că arta
se vinde
la freaks
nu l-ai văzut nici tu)

de la înălțimea oglinzii de sufragerie
parfumul meu te observă acum jucând cărți
bând whisky cu amicii
citind rilke văzând filme de visconti făcând
small-talk-sex la patru mâini cu gândul
la mine –
nu mă minți
căci de câte ori
deschid flaconul
în cameră miroase nu a
parfum, a
tu