Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 4/2016
ROMÂNIA LITERARĂ 12
Din 25 martie 2016. La Eseu, Dan Stanca, optimist: Eu unul cred într-o nouă revoluție a frumosului, un nou romantism, o nouă interogație sfâ?ietoare ?i un țipăt care va dezintegra cazematele de confort ale actualilor beneficiari… Facebook-ul va pieri ca o jucărie călcată în picioare de un copil nervos. ?i toți internauții vor înțelege atunci ce este Sodoma. La Actualitate, Horia Gârbea, pesimist: Literatura oferă ?ansa unor mitomani de a se crede scriitori… În litere parvin u?or oameni lipsiți de orice competență. Unii n-au muncit niciodată într-un post concret. Au trăit numai din expediente sau sinecuri, unele politice. ?i Daniel Cristea-Enache, mai incomod: Con?tiința critică ?i con?tiința istorică fuzionează în Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc (Nicolae Manolescu); ?i, într-adevăr, este dureros pentru un scriitor să lipsească din noul canon. În sumar: Mihai Zamfir, Mircea Mihăie?, N. Scurtu, Dan-Liviu Boeriu, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Marius Miheț, Andrei Ionescu, Tudor Cristea, Alex ?tefănescu, Marina Constantinescu, Petre Tănăsoaica, Grete Tartler, Simona Vasilache. Poezie: Marian Drăghici. Proză: N. Iliescu. La Cronica literară, N. Manolescu: Îi invit cordial pe toți cei care nu l-au citit pe Gabriel Chifu, dar ?i-au exprimat opinia nefavorabilă despre poet… să încerce să mă contrazică…: avem de-a face cu un mare poet. Unul dintre foarte puținii contemporani. Am aruncat mănu?a. Cine are curajul s-o ridice?
ROMÂNIA LITERARĂ 11
Din 18 martie 2016. Alex ?tefănescu: Au apărut în ultim vreme autori care… dau vina pe Uniunea Scriitorilor, repro?ându-i vehement că nu le asigură, contra cotizației de 41 de bani pe zi, un loc în istoria literaturii… Nu există spectacol mai nedemn şi mai jalnic decât această gesticulație a eşecului şi nemulțumirii. El are legătură cu lipsa mai generală de eleganță a stilului de viață de azi, dar şi cu un straniu stângism care a invadat în ultima vreme viața publică din România. Există tendința ca nimeni să nu-şi asume nicio vină şi niciun eşec. În alte pagini: Gabriel Chifu, Vasile Popovici, Gabriel Dimisianu, Răzvan Voncu, Marius Conkan, Alexander Baumgarten, Mihai Vornicu, Gh. Grigurcu, Angelo Mitchievici, Marian Odangiu. Proză: Florin Toma, D. Crudu. Poezie: Liliana Ursu, Mihail Gălățanu. La Actualitate, Ioan Holban: „Cum se gânde?te viața printre cărți”.
RAMURI 3 / 2016
Gabriel Co?oveanu: Ce nu ştie micul rebel este că, dintotdeauna, absența autorității a generat indisciplina, oportunismul, cinismul, setea de exterminare. Insul confuz şi mofluz, refuzat de idee, dar pofticios de mărire… a fost şi va fi pus pe harță. Punctelor noastre tradițional slabe, precum nepacea cu trecutul şi revenirea lui fantomatică, li se adaugă nepacea cu prezentul, expresivizată, însă, prin semne discreditate şi… de admiterea unei ierarhii a „tribului”. La rubrica sa, N. Prelipceanu: Ce am aşteptat noi de la libertatea cuvântului şi ce a ieşit, ce am aşteptat noi de la democrație şi cum a ieşit? Te uiți în jur şi îți dai seama că, într-o lume unde limba română nu se mai compune decât din fostele înjurături şi câteva americanisme stâlcite, e greu să mai crezi că se poate replanta ceea ce, cândva, se numise cultură. În locul unei societăți a meritocrației am obținut una a egalizării mai ceva decât o declaraseră mincinos comuniştii… În alte pagini: Gabriel Dimisianu, Gh. Grigurcu, Adrian Popescu, M. Ghițulescu, Gabriel Nedelea, Gabriela Gheorghi?or, Silviu Gongonea, Ion Bogdan Lefter. Poezie: Ioana Dinulescu, Traian ?tef, Leo Butnaru, Radu Cange, M. Amaradia.
APOSTROF 3 / 2016
Ancheta Irinei Petra?, „Exercițiu de posteritate” — cu Gellu Dorian: Dacă ar fi să privim în urmă, dar nu chiar departe, ci imediat, vom vedea că posteritatea unor importanți scriitori români dispăruți, care, probabil, în visele lor s-au gîndit că vor rezista timpului, nu este una încurajatoare pentru scriitorul în viață care se gîndeşte la ziua de apoi. Ion Pop: În vecinătatea noastră imediată, românească, nume şi opere „nemuritoare“ sunt umbrite ori chiar şterse de vacarmul frivol-analfabet, iar Viitorimea stă mai degrabă sub semnul unei inerții somnolente sau oarbe, condiționată mai curând biologic şi elementar decât animată de înaintarea spirituală. Gh. Schwartz: Când nu eşti apreciat pe lumea aceasta aşa cum crezi că meriți, te amăgeşti că măcar postumitatea îți va face dreptate... Din păcate, în România, pentru critica literară nu contează opera (care de multe ori nici nu este citită), ci doar autorul. În sumar: Gabriela Adame?teanu, Horia Bădescu, Ioana Bot, Leo Butnaru, Horia Gârbea, Ioan Gro?an, Vasile Igna, Icu Crăciun, Irina Petra?, Ovidiu Pecican, G. Neagoe, C. Cuble?an, Iulian Boldea, Ovidiu Ghitta, Mihaela Gligor. Marta Petreu: MEREU CIORAN. Dezvrăjirea lui Cioran se numeşte cartea scrisă de Giovanni Rotiroti, universitar italian, specializat în românistică şi psihanaliză, apărută în 2015 în România, cu o prefață de Ciprian Vălcan...
ARGE? 3 / 2016
Gheorghe Grigurcu: Statutul nu tocmai invidiabil al unor mici barzi locali, victime ale hiperbolelor nostime lansate de comentatori din aceea?i speță. Vreo doi-trei au fost asemănați cu Labi?, altul (mă rog) cu Nichita Stănescu, o doamnă a devenit o replică a lui Rilke, iar unul, care e ?i diriguitorul cenaclului din mica-i urbe transilvană, s-a văzut proclamat (am fost de față) nu mai puțin decît un nou… Salvador Dali. Imaginea acestor fericiți nefericiți mi-o evocă pe cea a unor pe?ti?ori colorați care se zbenguie între pereții unui acvariu, visînd – de ce nu? – largul apelor marine. În sumar: N. Oprea, C. Cuble?an, Mircea Bârsilă, Paul Aretzu, Marin Ioniță, N. Georgescu, Nina Corcinschi. Poezie: Valentin Predescu, Aurel ?tefanachi, Daniela Păun, Magda Grigore, Gela Enea, Ioana Burghel, Aurel Sibiceanu, Radu Aldulescu, Leonid Dragomir, Mihaela-Gabriela Păun, Vasile Mic, Florentin Popescu, Ion Hirghidu?, Mariana ?enilă Vasiliu, Mihai Barbu. Cronica literară: ?tefan Ion Ghilimescu. Suplimentul Arge?, memoria vârstei — 50: În cei 50 de ani, n-a existat mare scriitor român contemporan care să nu fi publicat aici, după cum cei mai importanți scriitori au fost laureați ai revistei; nu dăm nume, pentru a nu deranja prin fatale omisiuni, scrie D. Aug. Doman.
ORIZONT 2 / 2016
Ana Blandiana (interviu): Nu am fost niciodată în stare să accept ideea de înregimentare, ideea că ?eful partidului ar putea să gîndească pentru mine. Nu sunt în stare să accept ideea: că o conducere de partid trebuie să gîndească în locul meu… Proclamația de la Timi?oara, cu punctul ei 8 conținând lustrația (11 martie 1990) a fost primul text din fostele țări comuniste în care erau gîndite condițiile transformării unei dictaturi într-un stat de drept. Cehii, la un an de la Proclamația de la Timi?oara, au făcut o lege în acel spirit; noi am făcut un vers într-un cîntec. Atît! Un vers într-un cîntec în Piața Universității care a fost spulberată de mineri! Dacă Proclamația de la Timi?oara devenea lege, totul era altfel. Dar nu avea cum să devină, pentru că toate butoanele puterii le aparțineau lui Iliescu ?i oamenilor lui. În sumar: Marcel Tolcea, Călin-Andrei Mihăilescu, Marian Odangiu, Al. Oravițan, Grațiela Benga, Al. Bodog, Otilia Hede?an, Paul Eugen Banciu, Pia Brînzeu, Radu Pavel Gheo, Robert ?erban, Snejana Ung, Al. Ruja, Gabriela Duda, Anemone Popescu. Poeme de Octavian Doclin. Ancheta revistei: „Care a fost cea mai mare nedreptate care vi s-a făcut” (se specifică „meseria”). Cornel Ungureanu — Tineri poeți, dincolo de Stix (Aurel Dumitra?cu). Vasile Popovici — Scene din romanul vieții. Cu Sonia Larian. În „Scriitori în subteranele Securității”, Daniel Vighi ?i Viorel Marineasa consemnează (despre un redactor la Orizont): Trebuie să spunem că poetul Damian Ureche ridica mari probleme organelor: cînd suduia regimul, cînd îl proslăvea, a?a că nu mai ?tiai cum să faci, cum să procedezi, cum să fii pe măsura tratamentelor preventive, scrise în manualul lucrătorului de Securitate. Lăsăm deoparte ?i faptul că numitul Ureche era multă vreme beat motcă prin diferite locații, a?a că devenea grea munca de supraveghere informativă.
CAFENEAUA LITERARĂ 2 / 2016
De curiozitate, apropo de copiii marilor no?tri scriitori-filozofi. Un interviu cu fiica lui C. Noica, întrebată: Ce părere aveți despre scrierile tatălui dumneavoastră, ținând cont că fratele dvs., Părintele Rafail, face o declarație descurajantă: „Filosofia lui nu o înțeleg şi încă nu pot să citesc cărțile tatei, fiindcă nu pot înțelege filosofia”?, Alexandra Noica Wilson (măritată în Anglia) răspunde: Şi eu găsesc unele scrieri ale lui tata cam greu de citit, dar totuşi citind prin articolele lui scrise în anii 1930 am descoperit o filosofie frumoasă, interesantă şi mai uşor de înțeles. În sumar: Gh. Grigurcu, Horia Gârbea, Virgil Diaconu, Horia Bădescu, Adrian Dinu Rachieru, Liliana Rus.
Din 25 martie 2016. La Eseu, Dan Stanca, optimist: Eu unul cred într-o nouă revoluție a frumosului, un nou romantism, o nouă interogație sfâ?ietoare ?i un țipăt care va dezintegra cazematele de confort ale actualilor beneficiari… Facebook-ul va pieri ca o jucărie călcată în picioare de un copil nervos. ?i toți internauții vor înțelege atunci ce este Sodoma. La Actualitate, Horia Gârbea, pesimist: Literatura oferă ?ansa unor mitomani de a se crede scriitori… În litere parvin u?or oameni lipsiți de orice competență. Unii n-au muncit niciodată într-un post concret. Au trăit numai din expediente sau sinecuri, unele politice. ?i Daniel Cristea-Enache, mai incomod: Con?tiința critică ?i con?tiința istorică fuzionează în Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc (Nicolae Manolescu); ?i, într-adevăr, este dureros pentru un scriitor să lipsească din noul canon. În sumar: Mihai Zamfir, Mircea Mihăie?, N. Scurtu, Dan-Liviu Boeriu, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Marius Miheț, Andrei Ionescu, Tudor Cristea, Alex ?tefănescu, Marina Constantinescu, Petre Tănăsoaica, Grete Tartler, Simona Vasilache. Poezie: Marian Drăghici. Proză: N. Iliescu. La Cronica literară, N. Manolescu: Îi invit cordial pe toți cei care nu l-au citit pe Gabriel Chifu, dar ?i-au exprimat opinia nefavorabilă despre poet… să încerce să mă contrazică…: avem de-a face cu un mare poet. Unul dintre foarte puținii contemporani. Am aruncat mănu?a. Cine are curajul s-o ridice?
ROMÂNIA LITERARĂ 11
Din 18 martie 2016. Alex ?tefănescu: Au apărut în ultim vreme autori care… dau vina pe Uniunea Scriitorilor, repro?ându-i vehement că nu le asigură, contra cotizației de 41 de bani pe zi, un loc în istoria literaturii… Nu există spectacol mai nedemn şi mai jalnic decât această gesticulație a eşecului şi nemulțumirii. El are legătură cu lipsa mai generală de eleganță a stilului de viață de azi, dar şi cu un straniu stângism care a invadat în ultima vreme viața publică din România. Există tendința ca nimeni să nu-şi asume nicio vină şi niciun eşec. În alte pagini: Gabriel Chifu, Vasile Popovici, Gabriel Dimisianu, Răzvan Voncu, Marius Conkan, Alexander Baumgarten, Mihai Vornicu, Gh. Grigurcu, Angelo Mitchievici, Marian Odangiu. Proză: Florin Toma, D. Crudu. Poezie: Liliana Ursu, Mihail Gălățanu. La Actualitate, Ioan Holban: „Cum se gânde?te viața printre cărți”.
RAMURI 3 / 2016
Gabriel Co?oveanu: Ce nu ştie micul rebel este că, dintotdeauna, absența autorității a generat indisciplina, oportunismul, cinismul, setea de exterminare. Insul confuz şi mofluz, refuzat de idee, dar pofticios de mărire… a fost şi va fi pus pe harță. Punctelor noastre tradițional slabe, precum nepacea cu trecutul şi revenirea lui fantomatică, li se adaugă nepacea cu prezentul, expresivizată, însă, prin semne discreditate şi… de admiterea unei ierarhii a „tribului”. La rubrica sa, N. Prelipceanu: Ce am aşteptat noi de la libertatea cuvântului şi ce a ieşit, ce am aşteptat noi de la democrație şi cum a ieşit? Te uiți în jur şi îți dai seama că, într-o lume unde limba română nu se mai compune decât din fostele înjurături şi câteva americanisme stâlcite, e greu să mai crezi că se poate replanta ceea ce, cândva, se numise cultură. În locul unei societăți a meritocrației am obținut una a egalizării mai ceva decât o declaraseră mincinos comuniştii… În alte pagini: Gabriel Dimisianu, Gh. Grigurcu, Adrian Popescu, M. Ghițulescu, Gabriel Nedelea, Gabriela Gheorghi?or, Silviu Gongonea, Ion Bogdan Lefter. Poezie: Ioana Dinulescu, Traian ?tef, Leo Butnaru, Radu Cange, M. Amaradia.
APOSTROF 3 / 2016
Ancheta Irinei Petra?, „Exercițiu de posteritate” — cu Gellu Dorian: Dacă ar fi să privim în urmă, dar nu chiar departe, ci imediat, vom vedea că posteritatea unor importanți scriitori români dispăruți, care, probabil, în visele lor s-au gîndit că vor rezista timpului, nu este una încurajatoare pentru scriitorul în viață care se gîndeşte la ziua de apoi. Ion Pop: În vecinătatea noastră imediată, românească, nume şi opere „nemuritoare“ sunt umbrite ori chiar şterse de vacarmul frivol-analfabet, iar Viitorimea stă mai degrabă sub semnul unei inerții somnolente sau oarbe, condiționată mai curând biologic şi elementar decât animată de înaintarea spirituală. Gh. Schwartz: Când nu eşti apreciat pe lumea aceasta aşa cum crezi că meriți, te amăgeşti că măcar postumitatea îți va face dreptate... Din păcate, în România, pentru critica literară nu contează opera (care de multe ori nici nu este citită), ci doar autorul. În sumar: Gabriela Adame?teanu, Horia Bădescu, Ioana Bot, Leo Butnaru, Horia Gârbea, Ioan Gro?an, Vasile Igna, Icu Crăciun, Irina Petra?, Ovidiu Pecican, G. Neagoe, C. Cuble?an, Iulian Boldea, Ovidiu Ghitta, Mihaela Gligor. Marta Petreu: MEREU CIORAN. Dezvrăjirea lui Cioran se numeşte cartea scrisă de Giovanni Rotiroti, universitar italian, specializat în românistică şi psihanaliză, apărută în 2015 în România, cu o prefață de Ciprian Vălcan...
ARGE? 3 / 2016
Gheorghe Grigurcu: Statutul nu tocmai invidiabil al unor mici barzi locali, victime ale hiperbolelor nostime lansate de comentatori din aceea?i speță. Vreo doi-trei au fost asemănați cu Labi?, altul (mă rog) cu Nichita Stănescu, o doamnă a devenit o replică a lui Rilke, iar unul, care e ?i diriguitorul cenaclului din mica-i urbe transilvană, s-a văzut proclamat (am fost de față) nu mai puțin decît un nou… Salvador Dali. Imaginea acestor fericiți nefericiți mi-o evocă pe cea a unor pe?ti?ori colorați care se zbenguie între pereții unui acvariu, visînd – de ce nu? – largul apelor marine. În sumar: N. Oprea, C. Cuble?an, Mircea Bârsilă, Paul Aretzu, Marin Ioniță, N. Georgescu, Nina Corcinschi. Poezie: Valentin Predescu, Aurel ?tefanachi, Daniela Păun, Magda Grigore, Gela Enea, Ioana Burghel, Aurel Sibiceanu, Radu Aldulescu, Leonid Dragomir, Mihaela-Gabriela Păun, Vasile Mic, Florentin Popescu, Ion Hirghidu?, Mariana ?enilă Vasiliu, Mihai Barbu. Cronica literară: ?tefan Ion Ghilimescu. Suplimentul Arge?, memoria vârstei — 50: În cei 50 de ani, n-a existat mare scriitor român contemporan care să nu fi publicat aici, după cum cei mai importanți scriitori au fost laureați ai revistei; nu dăm nume, pentru a nu deranja prin fatale omisiuni, scrie D. Aug. Doman.
ORIZONT 2 / 2016
Ana Blandiana (interviu): Nu am fost niciodată în stare să accept ideea de înregimentare, ideea că ?eful partidului ar putea să gîndească pentru mine. Nu sunt în stare să accept ideea: că o conducere de partid trebuie să gîndească în locul meu… Proclamația de la Timi?oara, cu punctul ei 8 conținând lustrația (11 martie 1990) a fost primul text din fostele țări comuniste în care erau gîndite condițiile transformării unei dictaturi într-un stat de drept. Cehii, la un an de la Proclamația de la Timi?oara, au făcut o lege în acel spirit; noi am făcut un vers într-un cîntec. Atît! Un vers într-un cîntec în Piața Universității care a fost spulberată de mineri! Dacă Proclamația de la Timi?oara devenea lege, totul era altfel. Dar nu avea cum să devină, pentru că toate butoanele puterii le aparțineau lui Iliescu ?i oamenilor lui. În sumar: Marcel Tolcea, Călin-Andrei Mihăilescu, Marian Odangiu, Al. Oravițan, Grațiela Benga, Al. Bodog, Otilia Hede?an, Paul Eugen Banciu, Pia Brînzeu, Radu Pavel Gheo, Robert ?erban, Snejana Ung, Al. Ruja, Gabriela Duda, Anemone Popescu. Poeme de Octavian Doclin. Ancheta revistei: „Care a fost cea mai mare nedreptate care vi s-a făcut” (se specifică „meseria”). Cornel Ungureanu — Tineri poeți, dincolo de Stix (Aurel Dumitra?cu). Vasile Popovici — Scene din romanul vieții. Cu Sonia Larian. În „Scriitori în subteranele Securității”, Daniel Vighi ?i Viorel Marineasa consemnează (despre un redactor la Orizont): Trebuie să spunem că poetul Damian Ureche ridica mari probleme organelor: cînd suduia regimul, cînd îl proslăvea, a?a că nu mai ?tiai cum să faci, cum să procedezi, cum să fii pe măsura tratamentelor preventive, scrise în manualul lucrătorului de Securitate. Lăsăm deoparte ?i faptul că numitul Ureche era multă vreme beat motcă prin diferite locații, a?a că devenea grea munca de supraveghere informativă.
CAFENEAUA LITERARĂ 2 / 2016
De curiozitate, apropo de copiii marilor no?tri scriitori-filozofi. Un interviu cu fiica lui C. Noica, întrebată: Ce părere aveți despre scrierile tatălui dumneavoastră, ținând cont că fratele dvs., Părintele Rafail, face o declarație descurajantă: „Filosofia lui nu o înțeleg şi încă nu pot să citesc cărțile tatei, fiindcă nu pot înțelege filosofia”?, Alexandra Noica Wilson (măritată în Anglia) răspunde: Şi eu găsesc unele scrieri ale lui tata cam greu de citit, dar totuşi citind prin articolele lui scrise în anii 1930 am descoperit o filosofie frumoasă, interesantă şi mai uşor de înțeles. În sumar: Gh. Grigurcu, Horia Gârbea, Virgil Diaconu, Horia Bădescu, Adrian Dinu Rachieru, Liliana Rus.