Poezii

O a doua natură

Eu am să te caut mereu
în acea parte a lumii unde învingătorii pierd mereu războaiele
atunci când soarele aruncă o herghelie de cai roşii
printre ramurile unui cais
iar un peron de gară priveşte cu sfâşiere către cel
de pe partea cealaltă a liniei ferate
Ramas între rotonda unor pini
ca într-un purgatoriu
când asfințitul se ascunde în lucrurile
ce funcționează greoi de la prima încercare
iar nimicuri pe care merită să ți le aminteşti
îți sar la piept ca pui de setter englezesc
agitat de bucuria revederii
O a doua natură ne va face să o aflăm pe prima
acum când istoria este învinsă de geografie şi biologii
când nisipul tremură de ciudă în zidurile unui bastion
lacrimile pot înlocui umezeala din solnițe
iar tu vei sosi precum o întrebare pe care o aştept
fără să vreau să-i aflu răspunsul


Colierul

Ca nişte obiecte de inventar
suferințele în ziua doua a săptămânii
când lumina becului de şaizeci de wați
a fugit în nuanța de galben ce o răspândesc
corăbiile lui Turner
iar cernelurile nopții vălureau geamul
când ne prefăceam că eram singuri
şi chiar eram singuri

Era prin casă un miros de tutun macerat
şi suluri de abur ştiam că se ridică din prăpăstii înghețate
Doar respirația ta încovoia
una din colinele oraşului
Cristale mai străluceau în colierul
ce-ți rămăsese
pe pielea tânără şi întrebătoare
între grația şi dizgrația
atâtor biografii tot promiteau să înceapă curând
şi amânate de dezmierdările în care ne ascundeam
precum odinioară soldații lui Napoleon
în burta cailor


Performance

Urbea parcă încremenise
O pojghiță subțire de aer
ardea în parcul din față intersecțiile
iar scheletul unui arbore
flanca strada în pantă precum caligrafia literei
de la începutul unui capitol
Amănunte mici ajungeau să mă construiască
Priveam bulgării de nea rămaşi întregi
la început de Martie
iar soarele călduț sclipind în ghearele
unor vrăbii agățate provizorii de cornişe
Şi parcă tăcerea mea
ar fi vrut să răspundă
luminii ce striga către capătul pământului
când vorbele calde ale celorlalți
începeau să schinjuiască
şi mă plimbam ca un imperator
prin fotografia sepia a străzii
unde de atâtea ori aflu
cât de neajutorat te simți
atunci când toți cred în puterile tale


Duminica în Est

Duminica ninsorile vor ține mereu cu risipitorii
când stăm în cartierele oraşului din Est
ca pe un colț de pe Pluta Meduzei
şi învățăm cum victoriile vor fi mereu colective
iar înfrângerea individuală
nemaiştiind dacă noi ne micşorăm
ori a crescut amiaza
când fericirea şi lipsa ei se întâlnesc
în aceiaşi parte a inimii
Chipul tău se mută din cafeaua fierbinte
în ştergarul de borangic al tratatelor de etnografie
O fărâmă de bine a unui necunoscut
va urni înțepenite roți ale timpului
unde am uitat promisiunile
dar nu şi ele pe noi
În curând va fi seară
iar Februarie în lipsa profeților
se va răstingni pe stăzi lăturalnice


Ultima stație

Norii de praf pufoşi şi grei asemeni unor pisici uriaşe
şi aleile umede ducând spre nicăieri
când eşti gata să decupezi cu pivirea
ungherele unei obscure provincii
când dincolo de ochiul unui geam
lumea pare atât de frumoasă şi şi lejeră
ca o actriță de vodevil
cu o virtute esențială
şi un viciu însoțitor
când totul este retro şi de secol XXI
în acest teritoriu
capăt de metrou şi de metropolă
unde nu există ocupant
dar se capitulează contra-cronometru
O limbă de pietriş ar vrea
să încerce gustul oceanului
copertina pergolei ar vrea să fie pânza unui Transatlantic
iar toate vârstele ce ți-au fost date
se înghesuie în timpul tău de acum
şi visăm să o întâlnim aici
doar trupul Pandorei doar atât


Eram tineri

Eram din ce în ce mai tineri
şi totul depindea de noi
în diminețile împovărate de nesomn
când erai frumoasă
ca o prințesă ținută ostatecă
să cânte la harfă
în cuşca de aur a unui hanat tătărăsc
şi credeam că o mare iubire
este o mare confesiune de ambele părți

Eram din ce în ce mai tineri
În orele înşirate ca o turmă de antilope
pentru un safari
şi fiecare devenisem
un copil risipitor ce se întorcea acasă
pentru a se odhni în vederea călătoriei următoare
niciodată îndeajuns de pregătiți
la întâlnirea dorită cu celălalt


Seara plouase mărunt

Aproape de capăt ziua se întindea peste plaja umedă
trasă de cârlige nevăzute
iar lumina soarelui se retrăgea
în ochiul unui cap de vrabie strâns în gura pisicii
şi noi credeam că eram pregătiți
să facem tot ce se mai putea chiar dacă
puține lucruri mai rămăseseră de făcut
Cu un şal de Buhara în ciocuri plecau califarii
iar soundtruck-ul unei celebre pelicule de amor se mai auzea
din recepția hotelurilor
când un suspans prea lung părea neverosibil orice final
Luam asupra noastră durerea farului de la țărm
ce privea cu invidie şi suferință valurile la reflux
semănând cu blana în unduire a felinelor
şi îmbrățisați şi temători treceam din atunci în atunci
decişi să iertam pe toți acei
ce nu au avut curajul să ofere iertarea


16 : 45 GMT +1

În gara Keleti porumbei sălbatici jucându-se
pe linia şase
şi un tren pleacă către Viena
un altul spre Braşov
şi ploaia caldă de vară căzând peste vagoane
ca şi cum cineva ar plânge pentru rătăcirea noastră
în joia aceasta veche şi foarte necunoscută
printre încălziri globale şi onorifice
dincolo de eclipse şi nocturne dezbateri
când demnitățile se poartă
precum hlamida unei împărat abulic
şi te poți spăla de mai multe ori
în aceleşi lacrimi
Lumea întregă îți pare doar negativul
unui film despre lume
iar „Liebesträume” de Liszt auzi dinspre coridoare
ca pe un recviem pentru adolescență şi alte imperii
odată cu un guguştiuc intrănd
pe geamul deschis în compartiment
cu presimțirea sa
încearcând să te mângâie