Gothic Church Architecture in Europe

 Lucrarea venerabilului profesor Adrian Niculescu, Gothic Church Architecture in Europe: A Comparative Approach, apărută în limba engleză, specialitatea autorului, la Editura Tehnopress din Iaşi, este un foarte util manual de curs privitor strict, din stilul gotic, la arhitectura religioasă şi, din aceasta, doar la cea europeană. Precizările sunt necesare şi respectate, pentru că, altfel, există semnificative porțiuni de gotic, cu revivals, lăsate pe dinafară. În primul rând, este vorba de goticul non-religios, de arhitectura să zicem civilă, cu al său sistem structural de lemn Fachtwerk, de care şi Transilvania s-a contaminat, odinioară; în al doilea rând, este vorba despre fenomenele de revival, de secolul al XIX-lea târziu, care au ajuns şi în Statele Unite, unde au influențat chiar arhitectura clădirilor înalte, până la Chicago Tribune Tower Competition la finele anilor 1920, dar şi în postmodernism, deloc menționat; există, de asemenea, tentative neogotice şi în arhitectura colonială britanică din Asia şi Africa.
Dar, astfel stând lucrurile, avem de-a face cu un compendiu de informații utile, diverse, pe alocuri substanțiale, extrase dintr-o bibliografie cu iz clasic. Autorul menționează, de altfel, preferințele sale pentru autorii-standard ai domeniului istoriei arhitecturii, pe care îi invocă drept mentori (chiar dacă aceştia nu sunt cunoscuți neapărat pentru apetența lor comparatistă), pornind de la Fletcher (1896), trecând prin Pevsner (1943) şi terminând cu Yarwood (1974). Metoda comparatistă, sau comparativismul, nu a făcut nenumărați adepți în rândul istoricilor de arhitectură din România; singurul care a adoptat-o explicit a fost Gheorghe Curinschi Vorona, care insista pe elemente comparative în descifrarea genealogiilor diferitelor construcții, care, altfel, ar fi rămas lipsite de sens, de vreme ce contextul imediat, fizic, istoric şi cultural nu le explica neapărat.
Este o întrebare bună dacă goticul poate fi porționat după granițele politice actuale, sau, oricum, ale trecutului de după goticul însuşi. O perspectivă etatistă mărunțeşte cumva diferitele valuri continue ale goticului, privit antropologic de unii autori (ceva mai recenți decât cei invocați în studiu) ca fiind o manifestare a migratorilor nordici, o perspectivă umbroasă, păduroasă chiar (J. Baltrusaitis) asupra lumii nordice, o arhitectură prinsă între două episoade sudice, geometrice în sensul propriu, agricol, de măsurare a pământului; mai degrabă luminoase (romanicul şi renaşterea). În acest sens, cred că metoda comparatistă este sabotată de către înțelegerea statală a unui fenomen continuu, trans-statal, aparținând unei biserici universal(ist)e. Între granițele, oricum fluctuante, ale unui stat, comparatismul poate cerceta doar asemănările şi deosebirile locale, între vârste istorice diferite, eventual în comparație cu neogoticul secolului al nouăsprezecelea, privit, în Marea Britanie, ca fiind stilul propriu arhitecturii cultice creştine locale (aserțiune cu care, probabil, Villet Le Duc ar fi fost de acord, el, care a proiectat o biserică gotică ideală şi ai cărui învățăcei, precum Lecomte de Nouy la noi, au intervenit cu sârg pe monumentele medievale spre a le îndrepta, corijându-le abaterile de la prescripțiile a posteriori).
Aşa încât, cum ne şi invită studiul, observăm atenția pe care autorul o dă, pe bună dreptate, spațiului natal, vorbind despre aportul de gotic al coloniştilor saxoni (care au dezvoltat, ulterior aşezării lor în Transilvania, propriile versiuni de gotic religios-fortificat). Aici merita citată bibliografia mai recentă dedicată bisericilor fortificate de către diverşi istorici; în schimb, intră în bibliografie un simplu album fotografic, fără referințe complete.
Ni se vorbeşte şi despre influențele gotice Mittel-Europa în Moldova ştefaniană şi răreşească, unde veneau spre sud ancadramente de uşă şi ferestre din Pocuția şi de mai sus chiar, dar şi despre puținele exemple relevante de neogotic, precum Biserica Anglicană şi Catedrala Catolică (aceasta fiind o replică banală a bisericii catolice franciscane din Istanbul, sau, vorba comparativismului, o altă ipostază a aceleiaşi surse).
Acest foarte necesar manual de gotic creştin se adresează la noi, unde totul este de studiat, unui public de specialitate (studenți la arhitectură), dar şi persoanelor culte din alte domenii, care, ca şi autorul, sunt interesate să depăşească nivelul specializării proprii, intrând în domeniul unor pasiuni unde excelează.